Blasfemie de dorul tău…

 Sacrific toate cafelele nebăute încă şi toate paharele de lapte rece. Sacrific toate cornetele de îngheţată şi cupele de tiramisu negustate încă. Sacrific toate tufele de hortensie, buchetele de tuberoze şi crinii nemirositi vara asta. Sacrific toate plimbările pe faleză, nopţile pe Domneasca teilor şi priveliştea de la Fructul Soarelui. Sacrific toate pisicile nemângâiate încă, toţi puii de căţel neţinuţi în braţe şi toate dăţile când mi-ar toarce pisica în braţe. Sacrific toate băile în spumă, băile în mare şi piscinele neinotate încă. Sacrific nisipul, valul, cortul. Bronzul, briza şi aerul sărat. Muntele, drumul şi oraşul. Copiii, planul, viaţa. Aerul, somnul şi plânsul. Concertele, muzica şi cărţile. Fierul de călcat, ondulatorul de păr şi prăjitorul de pâine. Liniştea, calmul şi echilibrul. Tot. 
  
 Să te strâng în braţe.  
 Şi e neimportant că tu n-ai să îmi ceri niciodată aşa ceva cum n-am să-ţi cer nici eu, niciodată, sacrificiile astea. Şi e important cât de convinşi suntem pe rând că le-am face sau că celălalt le-ar face. 

Dar bine că eşti…

Fac dansul ploii într-o sufragerie răcoroasă. Apoi pentru mai mult succes, o invoc în balconul înfierbântat printre rufe mirosind a balsam fin. Îmi chem pisicul poznaş să numere cârligele colorate pentru rufe, căzute. Număr trandafirii şi hortensiile înflorite din grădina de jos. Apoi pisicile tolănite la umbră. Caut ceva. Ceva anume. Ca senzaţia unui bol mare de căpşune reci de la frigider sau ca senzaţia unui trup prea alb pentru mijlocul lui iunie. Ca energia cănii mele de cafea cu lapte sau energia paharului cu puţin vin roşu şi multe cuburi de gheaţă. Mă calmez. Cred că am visat. A fost aici, a băut o cană de bere rece. Apoi şi-a ascuns tatuajul de pe picior să nu mă facă de ruşine. Ea cu hamacul ei cu tot.  
 Şi-apoi e loc să-mi bântuie altcineva tricourile, pernele şi cada cu spumă. 
 Dragostea dacă nu-i nebunie curată n-are nici un sens.  

Crystal salt

(tumblr)

 Trăiesc haotic dar într-o linişte perfectă. Muncesc haotic agitându-mă să organizez în zadar. Visez clar şi limbede. Rezoluţie perfectă. Iubesc maxim şi fix. Nu oscilez. Funcţionez destul de simplu şi m-asigur egoist că nu depind de nimeni. Sau doar de cine vreau să depind exagerând alintarea. Caut o plajă pustie şi curată. Fac schimb de gânduri şi idei. Muncesc, lucrez şi văd filme pe fast forward. Culmea mai şi citesc. Merg la concerte şi mă bucur de atenţia unor oameni frumoşi apăruţi din senin. Dintr-un senin lila. Îmbrăţişez oameni nevăzuţi de mult timp. Încerc să resping atacuri. Tot din senin. Toate, aşa, de vară. Lejere. Şi haotice. 
  

Coffee smells like freshly ground heaven

 Îmi place cafeaua. O consider mai mult o vitamină vitală decât un drog. Beau de plăcerea gustului şi aromei, beau pentru senzaţia dată de o cafea tare dimineaţa, de energia şi culoarea ei. Nu fac exces dar nici nu funcţionez fără cafea. De la cunoscători citiţi următoarele. 
Coffee quote from ~M*A*S*H :  I like my coffee strong, not lethal!  
O mulţime de oameni refuză să bea cafea sau incearca să se lase de băut cafea din cauza convingerii că aceasta le poate provoca tot felul de probleme de sănătate. De fapt unele studii recente au arătat că o cantitate moderată de cafea consumată zilnic poate reduce riscul apariţiei unor diferite boli.
Sigur că există şi oameni care beau cu plăcere cafea pentru a se simţi mai alerţi, energici şi să rezistenti mai mult, mai ales la serviciu. Cu toate că există efecte pozitive pe care le are cafeaua asupra organismului, consumul excesiv poate avea efecte negative.
Toată lumea ştie şi înţelege efectul stimulativ pe care îl are băutul cafelei. Dar în unele cazuri se poate întâmpla să fim hiperstimulati de cosumul excesiv de cafeină. Atunci poate apărea anxietatea şi starea de iritare. Pe termen lung se poate ajunge ca glandele ce secretă adrenalină să fie extenuate din cauza hiperstimularii.
Totuşi la ce e bună cafeaua; poate reduce incidenţa cirozei la ficat. Ciroza apare la oameni care suferă de boală cronică de ficat şi se manifestă prin înlocuirea ţesutului sănătos cu fibriloame şi noduli. Cafeaua are un puternic efect antifibrotic. Cafeina conţinută de cafea s-a dovedit deasemenea că reduce riscul de cancer la ficat. Cafeaua este totodată unul din cei mai buni antioxidanţi naturali.
Cafeaua nu ajută când vrem să scădem în greutate. Pe termen lung favorizează îngrăşarea. Atunci când încercam să slăbim înlocuind micul dejun cu o extra cafea nu eliminăm grăsime din organism ci apa datorită efectului diuretic al cafelei. Consumul de cafeină nu ajută nici la nivelul glicemiei din sânge. Astfel ne vom simţi mai infometaţi când glicemia este scăzută.
Aşadar beneficiile consumului de cafea vin odată cu moderaţia. Prea multă cafea poate provoca tot atâtea probleme de sănătate câte beneficii ar putea aduce. Recomandarea este să vă limitaţi la două ceşti de cafea zilnic. Şi atenţie: cafeaua solubilă nu este benefică deloc. Alegeţi cafeaua naturală pe care o puteţi găsi sub diferite forme: cafea boabe, cafea măcinată ambalată sau vărsată, capsule nespresso. Astfel veţi putea sa savuraţi gustul şi mirosul unei cafele proaspete şi să profitaţi şi de efectele benefice ale acesteia!
*adv

The thing about being vague is, lots of stuff…

    Lumea se plânge de insomnie. Cică de la luna plină. Suntem răzbunaţi în noaptea asta. Nopţile astea albe mi-au plăcut. Cumva odihnitoare. Am stat ascunsă şi gânditoare. Am stat departe. Deoparte. Mi-e dor să scriu din dragoste, de dragoste.  
    În rest doar lucruri şi-ntâmplări ce-ncearcă să facă sens. În lumea pantalonasilor cu zâmbete creepy se organizează câte un steakout once in a while. Bad timing. Azi tu stăteai la geamul ospiciului, în lumină, făcând cu mâna. Nu se  prea vede până la terasele din centru.  
     Ştiţi uşile glisante automate din sticlă? Şi oamenii ce încearcă să treacă prin ele absorbiţi de gânduri? Boing, un pas în spate şi o scuturare de cap. Eu am fost un astfel de om azi.   
      Red moon, o îmbrăţişare şi un plan. 
     Îmi cer scuze că nu răspund tuturor comentariilor. Nu e din lipsă de timp sau dezinteres. E pentru că în momentul ăla răspunsul spontan nu mi se pare atât de frumos pe cât merită comentariul citit şi îl amân crezând că mai târziu îl voi gândi mai plăcut. Şi-apoi timpul trece. Şi dedicaţii muzicale rămân fără mulţumesc sau complimente fără zâmbet de răspuns. Dar eu le simt. Şi comentariile frumoase şi răspunsurile toate. 
  
     Şi de pe Stumble mi-a plăcut asta: 

     For your convenience, ladies, my heart comes pre-broken. It’s a real timesaver!

A cat cannot see directly under her nose

(tumblr)

 Migrene şi cafele târzii. Îmi umaresc pisica prin casă în pasul ei. Citesc în cadă în timp ce ea îşi atârnă coada în spumă. Ţi-o dau la telefon copilăreşte. O întreb diverse. Deocamdată oarecum retoric. 
  
 Dorul de tine are gust de dulceaţă de nuci verzi. Borcanul de dulceaţă de nuci verzi are gustul dorului de tine. Fac brăţări şi văd filme. 
  
 Piersici. Superglue, ochelari de vedere şi lămâi. 
 Azi, Adevărul de seară stătea frumos în cutia lui. Am avut intenţia să iau un exemplar şi m-am uitat speriată în jur; aveam senzaţia că o să fiu atacată de un grup de persoane vârstnice. Nu era nimeni în jur.  
 La bancă azi am aşteptat mult şi am privit prin geamul larg un pui de pisic ce moţăia la umbră. Mi s-a părut că am aşteptat prea mult dar domnul zâmbitor de la ghişeu în timp ce mi-a făcut tranzacţia mi-a urat distracţie plăcută la concert şi mi-a trecut supărarea pe aşteptare. 
 Dacă pisica mea ar avea blog, şi-ar spune Amira şi ar posta despre mine. 

Subgenres

Gothic doom metal, shoegaze black metal, melodramatic martial neofolk, dark theatrical acoustic, avantgarde progressive black metal, acoustic shoegaze post-rock, occult psychedelic folk, ethereal neofolk, sludge post metal, neo cabaret&folk, transcedental black metal, experimental post rock.

Ameţesc, ascult şi caut diferenţe. Apoi ascult şi caut senzaţii. Rămân la neofolk. Melodramatic parcă mi se potriveşte. Habar n-am ce înseamnă marţial. După toată documentarea. E greu să asculţi muzică în ziua de azi.  De fapt e greu să spui ce asculţi. Dar, mna, dacă ai profesor bun şi încredere în recomandările lui/ei înţelegi ce înseamnă neofolk. Şi de ce îţi place. Mi-a plăcut fraza asta de pe wiki:  … artists within the neofolk genre focus on archaic, cultural and literary references. Local traditions and indigenous beliefs tend to be portrayed heavily as well as esoteric and historical topics… Sună mult mai intelectual decât senzaţia (the urge) pe care o am eu ascultând Rome. Binenteles că dacă mai vreţi subgenders puteţi amesteca din termenii de mai sus şi sigur găsim o formaţie să cânte şi aşa ceva.  
  
 Până atunci mă pregătesc de Rock The City. Clasic. Uşor de digerat. Chiar dacă mi-a sabotat puterea financiară de a vedea Bon Jovi. Dar mai e până atunci. Ca puncte sigure deocamdată Rock The City şi Dark Bombastic Evening 3.  
( şi nici nu intru măcar în discuţia cu Brates Experience unde eu tot consider că Galaţiul e vinovat nicidecum organizatorii)

Languor, listlessness, inactivity

Zile fierbinţi cu soare orbitor sau zile apăsătoare cu nori negri. Tei explodaţi sau verde ud de după ploaie. Dor moale şi declaraţii şoptite. Pisică lentă. Rufe mirosind a balsam dulce. Femei mirosind a parfum fresh. Fructe reci de la frigider şi apă minerală cu sirop de păpădie. Concerte anulate şi târguri pierdute. Telefoane tăcute şi voci frumoase şi noi. Postări rare şi seriale de dragoste. Obloane trase, răcoare şi tors de Pespi.
Toate, dar toate astea îndeamnă la somn. De împărţit cu tine. Welcome home.
Waiting For The Miracle – Leonard Cohen
 
 Asculta  mai multe  audio   pop

Hush, little baby, don’t you cry…

Summer night mood. M-a alergat o migrenă pe la toate chioşcurile în căutarea unei cafele. M-a vindecat până la urmă o seară caldă, strada Domnească plină de tei şi companie frumoasă. Concert de Jazz în aer liber. Azi a funcţionat cumva. A subliniat dorul, a cerut zâmbet şi a răsunat .
Ea imi spune ca jazzul nu se-ascultă oricând; nici pe terasă ziua și nici cu alți zeci de oameni în scaune ordonate frumos în vreo piațetă. Jazzul se-ascultă singur, cu draperiile trase în asfințit. Pe Jazz se tace cu oameni de-ai tăi în fumul din vreun beci sub formă de pub. Pe Jazz mai funky se face și se desface, se dă târcoale, se ia inițiativă cu un zâmbet în colțul gurii și o privire nonșalantă. Pe Jazz se povestește de legiuni străine, se inventează revoluții și constelații și se pun să se bată între ele. Pe Jazz se fantazează. Pentru că. Jazz is not music.
Jazz is feeling.
Eu o cred. Sunt lucruri la care nu o contrazic. Din start are dreptate. Sunt lucruri la care nu ar trebui să mă contrazică pentru că din start am dreptate.
Unii oameni sunt fericiţi doar privind o poză şi-un zâmbet. O amintire ce vine cu senzaţii. Alţii când primesc declaraţii calde de vară. Eu aş fi fericită puţin doar ştiind că există oameni aşa.
Te iubesc orice ar fi. Oricum şi oricând. Indiferent de orice şi oriunde. Permanent şi fără măsură. Frumos şi sincer. Fierbinte sau calm, rece sau acid. Verde sau Albastră, Movica sau Neagră. Cu umerii lăsaţi sau ţopăind de fericire. Cu sau fără sutien, danteluţă sau tricou fără umeri. Cu tricou de turneu sau cu magnet pe frigider. Cu pisică sau cu mai multe pisici. Cu mailuri sau fără. Cu mine sau fără. Dansând sau stând pe scaun privindu-mă. Queer sau straight. Parfumată sau murdară şi obosită. Plânsă sau Toată un zâmbet. Cu blog sau Fără. Pe facebook-ul meu sau pe Al tău. La Rock the City sau la Bon Jovi. La tine în pat sau La mine în pat.

Către închisoare

… din smirghelul melancoliei… remember?

-mie-

Există un buton
trebuie să existe
pentru nori în formă de pitici de grădină
cu pipă (musai cu pipă!)
femei cărora le plac
viorile, fumul de ţigară şi pielea bronzată
cer
bărbaţi pierduţi şi găsiţi în halba de bere
cu barbă cu tot.

Albastrul meu nici n-ar izvorî din tine dacă n-ai vrea
dar pisicile se întind încă pe balustradă
şi încă au burţi calde
şi lăbuţe amuzante.
Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi.

La magazin nu se găseşte ceai dulce de banalităţi
şi să le culeg eu – îmi sângerez degetele
până la urmă nici nu ştiu dacă merită
iar dumnezeu, în pijamale şi cu ochelari, stă
calm pe verandă şi bea o cafea
cu o curtezană frumoasă într-o cămaşă scurtă
-asta ca să nu zic curvă-
ea îi citeşte poezii despre o blondă si-un brunet
care se sărută lângă un stâlp de telegraf
şi încet vine toamna.

                         (Dina Frânculescu)

 E a treia oară această poezie pe blogul meu. Şi o să  fie de câte ori este nevoie de ea. Avea ca dedicaţie -lui Liz- şi de atunci s-a inventat Lizului.