You will always be my biggest ‘what if’

by
Daytime sleepiness. Cafea tare fără efect. Nu înţelegi pentru că nu ai cum. Cu fiecare pas îmi dai dreptate. Înainte sau înapoi. Discuţii grele afectate şi întrerupte. Brief microsleeps cannot be avoided. Pline de vise colorate şi dintre cele mai satisfăcătoare. 
 Sleep deprivation makes me no fun at all. 
  
 When one looks back at one’s life, it is easy to mark the turning points. It is not always so easy to know them when they arrive; but this one, I dare say I knew well enough. It had been a long time in coming, and in some part of me, I had accepted it. Even so, it was another thing when it happened. 
  
 Prea multă engleză. Dar cărţile bune in limba asta-s scrise. Nu toate, evident. Vin roşu. Ceai cu portocale şi cea mai plăcută durere. Cartofi noi, salată verde şi planuri. Urme pe piele, coate şi genunchi. Urme pe gât, pe spate şi pe fese. Urme în suflet, ochi şi respiraţie. Not so easily bruised. 
  
 Eu m-am oprit şi tu zici că e ok aşa. Recunoşti că doar temporar. Nu-i grabă-n gest. E grabă în schimbarea perspectivei. Soluţia mea era forever. A ta e temporară. A mea n-a mers, spui. A ta e mult mai dureroasă, spun. 
  
 E timpul să accept cine şi cum sunt, ce şi cum vreau. Done. Now what? Powerfull state of freakyness. Just made it up. 
  
 De ce? Uite, am să-ţi spun de ce… because, in the end, the love you take is equal to the love you make. 
  

Willn’t (nu inseamna nimic dar pentru mine tot)

by

There’s a moment when all old things  become new again but that moment might have come and gone;  All I have and all I know  is this dream of you which keeps me living on… (Dylan)
Chris Martin (Coldplay) ft. Faultline W – Your Love Means Everything part 2
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

    Dacă te-aş iubi aş mânca alune chiar dacă îmi fac rău din bolul unde ştiu că ţi-ai plimbat degetele ronţăind leneş. Dacă te-aş iubi te-aş întrerupe din motive enervate şi stresul muncii să-ţi şoptesc calm te iubesc. Dacă te-aş iubi probabil aş face-o moale şi somnoros, alintat şi voluptos, leneş şi cu pleoapele clipind des. Dacă te-aş iubi ai fi convins că te. Dacă te-aş iubi aş inspira aerul dimineţii mai des şi mai profund în piept aşteptându-te. Dacă te-aş iubi mi-aş consuma ultimul strop de energie în îmbrăţişarea firească şi perfectă din primul moment când te văd. Dacă te-aş iubi m-ar omorâ privirea ta de fiecare data când îmi spui că sunt frumoasă. Dacă te-aş iubi sunt sigură că m-ai iubi şi tu înapoi. Dacă te-aş iubi esenţial mi-ar fi doar întunericul camerei în care te afli. Dacă te-aş iubi s-ar vedea, cunoaşte, simţi.  ( septembrie 2009)

    Un drum ce-obişnuiesc să-l fac cu tine, fără tine e mai lung. Un semafor durează mult mai mult. Singură niciodată nu am loc în maxi-taxi. Stau în picioare. Cu tine aveam un loc mereu. Expresorul de cafea nu merge când nu eşti lângă mine şi mă prinde ploaia în papuci. Migrenele mi-au revenit semn că-mi lipseşte ceva vital şi farmacia e închisă. Cu tine o găseam deschisă-ntotdeauna. Câinele de pe scară m-a lătrat scurt. Sau m-a întrebat de tine…  mi-e somn… ia-mă în braţe, îngropă-ţi faţa în gâtul meu, şopteşte-mi noapte bună şi să dormim… Mâine vreau ca drumul să mi se pară scurt, semaforul să se facă verde imediat, să am loc în maxi taxi lângă tine, cafeaua la expresor să mă revigoreze şi ploaia să îmi placă. Migrenele să fie vindecate de farmacia deschisă iar câinele să se întindă leneş când ne vede!

I fear I’ve done some things in life too late and others too early.

O transformare ciudată îşi cam face loc în mine. Încerc s-o vindec ca pe-o boală. Dacă aş spune că mâine mă duc într-un loc frumos să respir şi să visez, câţi oameni ar şti să mă găsească acolo? Dacă aş spune că vreau să ascult o melodie, câţi oameni ar şti ce melodie e aceea? Dacă aş spune că vreau să cumpăr o carte, câţi oameni m-ar lua de mână şi mi-ar indica-o pe raft? Dacă aş spune că vreau să mă mut în alt oraş, câţi oameni ar şti în ce oraş? (octombrie 2009)


Observaţii târzii şi dorinţe permanente.
Vine un timp în care aştepţi să renaşti în orice clipă. (P. Giddings) 
Aştept să vină vremea mea. 

Needles in my eyes
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Apodyopsis

by
   Credeam că ştiu, că văd şi înţeleg. Dar nu ştiam şi nu vedeam şi înţelegeam greşit. Acuma tac. E linişte. Las sufletele îmbrăcate. Nu mai mijesc ochii, nu mai întreb şi nu mai cer. Nu mai dezbrac. Las zidurile să cadă ele de la sine, să-mi treacă cearcănele de la plâns, să moară încet zambila de la Hellen, să mi se şteargă mierea de pe degete de la un mucenic prea dulce, să se termine săptămâna, să-mi crească iar unghiile roase, să uit, să nu mai doară, să te simt. 
     Mă mişc încet, târai papucii, mângâi pisic sub plapumă, cu o lanternă aprinsă (e frumos tare, încercaţi!), încerc să mai citesc ceva, îmi fac ceaiuri fierbinţi de zmeură cu feliuţe de portocale, în lipsă de lămâie, hrănesc un peştişor şi-un melc într-un bidon (erau stresaţi de nişte peşti mai agresivi din marele acvariu), pun gânduri rele unui pomelo mai pe seară şi scriu haiku poems (le urăsc). 
     Nu-mi spune acum să te întreb că nu o să te întreb. Nu-mi spune mie să vorbesc, eu am vorbit cel mai mult şi prea mult. Nu-mi spune mie să învăţ pentru că eu nu prea am spus nu ştiu. 
     A (te) plânge nu-i o opţiune.   
     Tac, trag concluzii şi mi le notez pe-ncheietura mâinii. Nu zic nimic. 
    
Întreabă-mă despre apodyopsis făcând o piruetă lentă.
Stand still and smile.  

We loved with a love that was more than love

by
I feel like my soul went through a pencil sharpener. 

Cuvintele mi s-au terminat. Căile de ieşire s-au închis, soluţiile s-au evaporat şi aşteptarea doare. N-aş fi în viaţă fără tine. N-aş fi rezistat fără încrederea ta în mine şi noi. Eu şi noi care ţi-am tulburat universul, ţi-am întors lumea pe dos şi ţi-am scormonit gândurile. Noi care ţi-am călcat în picioare pilota şi ţi-am şifonat lenjeria cu frunze de toamnă, care ţi-am speriat dalmaţienii şi ţi-am mâncat mâncarea. Şi-apoi te-am întrebat prea multe şi-am cerut şi aşteptat prea multe.  
 Am ajuns în punctul în care nu ştiu ce aştept. N-am ştiut să te iubesc de la distanţă. N-am ştiut să vă iubesc de la distanţă. N-am ştiut să tac. Şi să primesc. 

Now I’m in an apocaliptic mood.
{A dragon apocalypse is far more interesting than the zombie apocalypse}

Painfull lesson

by
The real purpose was for me to finally let it all out. I felt like an odious piechart. You’re a piechart! Too many slices that wont let me sleep at night. Hateful, detestable, repugnant, disgusting. All me and all mine. And as I said last year, knowing nothing is better than knowing it all. I was happy that way… thinking that I can use all the infos and complaining in the same time that I didn’t want to know them. Then you came along and told me that all knowledge is worth having. Now I’m just confused and i’ve lost my sense of reality. Or meaning.
The cat came to me and said: “You realize you’re walking right into her trap. Challenge her, then. She may not play fair, but she won’t refuse. She’s got a *thing* for games.” But the voice in my head kept giving me the heebie geebies: “Be clever, Miss. Even if you win, she’ll never let you go!”
{“When you see an introvert lost in thought, don’t say “What’s the matter?” or “Are you all right?” Don’t say anything else, either.}

Bună dimineaţa!

by
Un soare ce mă minte că în curând mi-acceptă tenişii. O lume ce-mi zâmbeşte de complezenţă. Scrie-mi! Nu, ţie îţi trimit mesaje cretine. Mai bine. O săptămână ce a început cu dorinţa mea să treacă, o primăvară ce a început cu dorinţa mea să treacă, un dor care continuă cu dorinţa mea să treacă. Cafea, alarmă şi-o sacoşă de jucării. Sunt doar un om sătul de explicaţii. Mi-e bine şi zâmbesc, mă joc, dansez, fac poze şi aştept. Un om, o vară, un sfârşit de săptămâna şi o viaţă.
Aseară m-am pierdut într-o poveste. Nu film, nu carte, ci poveste.
Inferno, Purgatorio, Paradiso…

Evil

by
Zâmbesc puternic şi cretin. Nici tu, nici tu nu ştiţi cât ştiu şi pot să duc. Vă daţi cu presupusul şi minţiţi. Pe mine, mă. Aşa că never, niciodată, vreodată, astăzi mâine n-o să mai aveţi vreo şansă. Şi ce-aţi primit a fost deajuns. Nu poţi să spui ca mine şi să faci ca tine sperând că eu voi acceptă. Nu poţi să crezi sau să te amăgeşti că eşti prea important ca să te las să pleci. Sau să mă calci pe nervi şi sentimente. Un punct la mine punct rămâne. Şi dacă ai crezut că pot să mint frumos că totul e la fel te-ai înşelat. Inboxul e la fel de gol. Şi blogul meu îţi simte lipsa. Şi telefonul, chatul, visul, amintirea.
Nu mai promite când nu poţi duce. Nu mai visa când nu poţi spera măcar.
Eu, doar în seara asta, Oana.
Ştii ce trebuie să fac ca să nu mă mai accepţi vreodată înapoi şi să te-ngropi în canapeaua mică şi privirea gri?
Eu ştiu. Tu ai uitat deja.

Iar tu, salvează-l!

Mini bread chips

by
(tumblr)
Rondele coapte de pâine ronţăite între sorbituri mici de cafea tare şi dulce. Neapărat fierbinte. Azi dupamiaza program administrativ şi de design interior. Un fel de încercare de a uita de toţi şi toate. Doar de tine, nu. 
 Ţi-am zis mai mult decât bună dimineaţă. Întreabă-mă ce. Şi cât. 
 Emokids. Verzi. Drama queens. Negre.  
 Mă plimb cu autobuzele cu gândul la tine. Deajuns. 
 Mama mea azi a fost cea mai foarte mama mea.  
 Mergem mâine să cumpărăm peştişori coloraţi? 

Nirvana fallacy

by
(tumblr)
N-am crezut niciodată că pacea mondială mă va face să sufăr. Nici că Hold! mă va face să vreau să lupt. Dar iată că azi nici revoluţia nu mai e revoluţie. Ne revoltam prin a nu mai lupta. Încetăm orice. E revoluţie! Enough of the headless chickens!
Pe de altă parte soluţia perfectă dar imposibilă doare. Misleading vividness and a kind of false dilemma.
Dar uit tot când te aşezi în spatele meu şi mă priveşti cum scriu. Îmi întinzi cartea pe care ţi-o cer. Îmi masezi umerii încet şi te abţii să nu mă săruţi la baza gâtului că mă gâdil şi nu mă pot concentra. Şi te cert.
Sunt zile rare în care viaţa e frumoasă, laptele e cald, pisicul toarce şi oamenii îţi spun că te iubesc.
Sunt zile rare în care te simţi invincibil şi porneşti o revoluţie. Adică te opreşti din luptat, precum am spus. Pentru că toată viaţa noastră are un background de headless chicken mode.

Deep Purple – Smoke on the water

Asculta mai multe audio diverse

Forever reblog.

by
Date a girl who reads. Date a girl who spends her money on books instead of clothes. She has problems with closet space because she has too many books. Date a girl who has a list of books she wants to read, who has had a library card since she was twelve.


Find a girl who reads. You’ll know that she does because she will always have an unread book in her bag.She’s the one lovingly looking over the shelves in the bookstore, the one who quietly cries out when she finds the book she wants. You see the weird chick sniffing the pages of an old book in a second hand book shop? That’s the reader. They can never resist smelling the pages, especially when they are yellow.

She’s the girl reading while waiting in that coffee shop down the street. If you take a peek at her mug, the non-dairy creamer is floating on top because she’s kind of engrossed already. Lost in a world of the author’s making. Sit down. She might give you a glare, as most girls who read do not like to be interrupted. Ask her if she likes the book.


Buy her another cup of coffee.


Let her know what you really think of Murakami. See if she got through the first chapter of Fellowship. Understand that if she says she understood James Joyce’s Ulysses she’s just saying that to sound intelligent. Ask her if she loves Alice or she would like to be Alice.


It’s easy to date a girl who reads. Give her books for her birthday, for Christmas and for anniversaries. Give her the gift of words, in poetry, in song. Give her Neruda, Pound, Sexton, Cummings. Let her know that you understand that words are love. Understand that she knows the difference between books and reality but by god, she’s going to try to make her life a little like her favorite book. It will never be your fault if she does.


She has to give it a shot somehow.


Lie to her. If she understands syntax, she will understand your need to lie. Behind words are other things: motivation, value, nuance, dialogue. It will not be the end of the world.


Fail her. Because a girl who reads knows that failure always leads up to the climax. Because girls who understand that all things will come to end. That you can always write a sequel. That you can begin again and again and still be the hero. That life is meant to have a villain or two.


Why be frightened of everything that you are not? Girls who read understand that people, like characters, develop. Except in the Twilightseries.


If you find a girl who reads, keep her close. When you find her up at 2 AM clutching a book to her chest and weeping, make her a cup of tea and hold her. You may lose her for a couple of hours but she will always come back to you. She’ll talk as if the characters in the book are real, because for a while, they always are.


You will propose on a hot air balloon. Or during a rock concert. Or very casually next time she’s sick. Over Skype.


You will smile so hard you will wonder why your heart hasn’t burst and bled out all over your chest yet. You will write the story of your lives, have kids with strange names and even stranger tastes. She will introduce your children to the Cat in the Hat and Aslan, maybe in the same day. You will walk the winters of your old age together and she will recite Keats under her breath while you shake the snow off your boots.


Date a girl who reads because you deserve it. You deserve a girl who can give you the most colorful life imaginable. If you can only give her monotony, and stale hours and half-baked proposals, then you’re better off alone. If you want the world and the worlds beyond it, date a girl who reads.


Or better yet, date a girl who writes.”


 Rosemary Urquico (de-aici)