Drop everything now. Meet me in the snow. Kiss me on the sidewalk.

by
Puţini ştiu să ofere un mărţişor dând impresia că le face plăcere să o facă. Cred că bărbaţilor le place momentul darului în sine şi privirea, zâmbetul sau îmbrăţişarea primite dar nu vor să recunoască. Unii însă nu ştiu să dăruiască fără să creadă că le ştirbeşte cumva masculinitatea şi trebuie să sublinieze chinul efectiv care e pentru el/ei 1 martie. Lame. Oferă şi atât. Zâmbeşte. Striveşte femininele de pieptul tău, absoarbe parfumul şi simte-te puternic că zâmbetul e dat de tine!
Şi diferenţa e întotdeauna în gest. O ciocolată imensă şi un buchet mare de flori: “Ia de acolo de pe birou. Îs pentru tine. La mulţi ani!”. Mulţumesc. Iac. De la altcineva un ghiocel, mi-a sărutat mâna, mi-a zâmbit şi mi-a spus că merit tot ce sper de la primăvara asta. Şi-o îmbrăţişare strânsă. Cui o să-i zâmbesc toată ziua oare?
Cât despre tine… gândim încă la fel dar am început să iubim diferit. M-ai dat afară din tine şi m-ai legat strâns de picioare să nu pot pleca. Am continuat să iubesc orbeşte, să trec, să-ndur şi-apoi să te iubesc şi-n altcineva. Stupid.
Nu mai vreau explicaţii, nu mai vreau declaraţii, nu mai vreau promisiuni. Nu mă mai vreau doar de colecţie. Mă ai cu tine, pe tine şi în tine atât cât vrei. Nu atât cât să mă simt şi eu a ta.
Pe bileţelul meu de mărţişor azi scrie Adio, bărbatul sângelui meu…
Titlu. Fail.

The last letter or the coward’s revenge

by
… is often used to denote the last, the end, or the ultimate limit of something…
Translucent flesh and feeble bones. E punct, e stop. E fara mine. Si doare, stiu. Dar eu… sunt out from this kind of temple where the whores and villians try to tempt the holistic tones.
Gandesc doar pentru mine. Doar pentru viata mea si doar pentru sangele ce inca-mi scurge-n vene. Putin mai turbat. And the matters at hand are shelled out like lint at a laundromat to sift and focus on the bigger, better, NOW. Un prezent in care nu esti, n-ai loc, nu te vreau. De prea mult timp deja. Do you serve a purpose or purposely serve?
Departeaza-te. Eu m-am detasat. Pleaca. Uita-ma. Imi ling ranile unse cu vanilla pudding, sterile de la o strugurata prea dulce. Si-apoi cine-ar mai intelege cine sunt si ce vreau. Inafara de mine. Si singurii oameni care au ramas in mine? A vacation is a countdown … T minus your life and counting…
I could go on and on but let’s move on shall we?
Say, you’re me and I’m you and they all watch the things we do and like a smack of spite they threw me down the stairs haven’t felt like this in years the great magnet of malicious magnanimous refuse. Let me go and plunge me into the dead spot again, that’s where you go when theres no one else around it’s just you and there was never anyone to begin with now was there? Sanctimonious pretentious dastardly bastards with their thumb on the pulse and a finger on the trigger   CLASSIFIED MY ASS!!!!
Time to drag your tongue across the sugar cube and hope you get a taste!!
Ma retrag zambind doar pentru mine in Terre d’Ange. Acolo unde doar dragostea e legea. And I’ll be complete when my marque will be covering my entire back. By the way, I need a marque.
Shit, snort and blaspheme, let the heads cool and the engine run because in the end everything we do, is just everything we’ve done.

Stone Sour – Omega

Asculta mai multe audio diverse

I am a hot-blooded woman of sensuality and grace. I am a Lover.

by
(foto)

Iubirea mea nu-i calmă şi nu-i reţinută, nu-i limitată şi nici măcar nu-i gândită. E doar trăită. Dacă îţi trece gândul prin cap că ai avut norocul să te iubesc atunci adu-ţi te rog aminte de ce te-am părăsit. Şi mai apoi cum te-am iubit.  
 Cineva mi-a spus că iubirea mea e o responsabilitate prea mare. Apoi că indragosteala mea e o responsabilitate prea mare. Apoi că sinceritatea mea. Cred că şi doar faptul că m-ai cunoscut este. Snuff şi tocuri cui. În centrul centrului eşti tu. Am ochii umezi şi înceţoşaţi dar mă uit la tine cu toată fiinţa mea. Îmi place să mă trezesc în posesia ta. Doar a ta. 
 Bărbaţii mi-au rămas în inimă. Femeile nu. Sau poate una. Două. Două femei.  
 Dacă am continuat să îl iubesc pe el, înseamnă că ceea ce mi-am dorit nu este o victorie, ci un bărbat pe care să-l iubesc. Citeşte fraza asta de câte ori crezi că e nevoie. Eu citesc Anais Nin. De unde şi starea. 

No bine, mă, uite…. m-o schimbat…

by
În seara asta am simţit cum un întreg oraş moare în mine. Oraş întreg cu tot cu locuri, oameni şi-amitiri, cu tot cu clădiri, cartiere şi bulevarde. A murit încet încet fiecare fărâmă din el. N-a lăsat nici urmă de dor. Un alt oraş şi-a încărcat calm şi frumos clădirile în mine, m-a învăţat să îi accept si iubesc vreo două cartiere mari, câteva parcuri, cafenele, un club, un magazin şi o clatitarie, o cantină, un cămin, un tramvai şi-o autogară. Şi oamenii. Un alt oraş ce prin toate astea m-a umplut şi acuma trăieşte în mine şi n-am să îl părăsesc niciodată cu adevărat sau de tot. De fiecare dată doar cu siguranţa că mă voi întoarce curând curând foarte curând. 
 E un oraş ce-ai vrea să te  lase să îi spui acasă. 
 Până atunci mă întorc acasă la mine, un loc ce-mi pare izolat cumva de o realitate urbană, un loc neatins de viaţă ci doar de imaginaţia mea. Mă întorc acasă cu gust de Cluj, miros de Cluj şi-accent de Cluj.  

The genetics of eye color are complicated

by
(tumblr)
Saltele moi de gânduri negate, zile în şir mângâind şi zâmbind, momente awkward şi discuţii temute, invidie lejeră şi oameni prea destepţi. Şi noi.  

 Când iau pauză scriu, când nu scriu, iubesc, când nu iubesc mi-e dor, când nu mi-e dor, zâmbesc trist. Adun amintiri sau îndeplinesc dorinţe foarte vechi. Momentele alea în care eşti exact acolo unde îţi doreai de mult timp, făcând exact lucrul pe care ţi-l imaginai că ai să-l faci, lângă oamenii cu care ţi-ai conturat dorinţa ani de zile, poate, în urmă. Momentul în care realizezi că fericirea momentului e dublată de dorinţa împlinită. Şi-apoi nu mai contează berile fără număr, muzică bună, mâinile tale în mănuşile mele, zâmbetul alintat sau buzele unui prieten bun. Contează doar ziua, seară, oraşul, momentul. Noi. Şi când asta e evident şi zâmbetul tuturor e relaxat, atunci mi-e drag tare să te strâng în braţe, femeie frumoasă, să te privesc cum îmi dansezi doar mie în nebunia de oameni, să te feresc de câţiva ameţiţi ce tulbură mulţimea ce dansează şi rămân de fiecare dată înmărmuriţi când trec pe lângă tine, să număr momentele în care mi-ai strâns mâna în mâna ta, să adun zâmbetele care erau doar pentru mine, să mă simt mândră de fiecare şuviţă a ta de păr.  
 Când împarţi o dorinţă-n trei, teama se multiplică, ruşinea e frumoasă şi satisfacerea mult mai rapidă. Când împarţi o teamă în trei, dorinţa se multiplică, ruşinea dispare şi satisfacerea e mult mai rapidă. Când împarţi o ruşine în trei, înveţi să doreşti şi iubeşti fără teamă.  
 Despre ochii tăi nu spun nimic. Ţin doar pentru mine. Şi el. 
 În plină iarnă, Vama Veche cu Vara asta a făcut sens. 

No ordinary love

by
Învăţ mecanic şi pe de rost viaţa cu tine. Ne respingem alintat şi ne certăm fals în supermarket pe jeleuri.
 Postez din Cluj. Mă plimb îngrijorată, dorm relaxată, mângâi cu teamă şi admir oameni frumoşi. Beau pahare mari de suc de roşii şi ronţăi pierdută tortilla chili chips. Viaţa e altfel aici. Viaţa va fi altfel şi după ce mă întorc. Unde?
 Asculţi foindu-te cum citesc cu voce tare din Anais Nin. Te întorci spre mine când mă opresc. Când adorm te bucuri, când mă trezesc te încordezi. Buricele degetelor mele cunosc doar buricele degetelor tale şi doar senzaţia şuviţelor de păr alunecând. Nimic mai mult şi niciodată mai mult.
 Cea mai bună cafea, cea mai frumoasă femeie, cea mai frumoasă senzaţie, cel mai plăcut sentiment.
 Stau aici încă două zile. Cluj. Cine mă scoate la o cafea?

Back in the rock mode, love mode, my mode.

by
(tumblr)


   Oricât de târziu m-aş culca şi oricât de solicitantă ar fi o zi, în tine mă odihnesc cel mai bine. În tine miroase a ulei esenţial şi e cald şi bine. Ai cotloanele minţii cu lumină odihnitoare din lampadare mari de hârtie şi gândurile îţi înoată ca peştişorii coloraţi într-un acvariu. Îţi clipoceşte starea şi plantele plutitoare pe gândurile-ascunse. Când îmi vorbeşti eşti sincer ca un pahar de vin roşu ce scoate clinchete pe-o masă de sticlă, când te ascunzi îţi tragi perdele mari de voal şi te retragi în nopţi fără lună. Ai tot interiorul sufletului tapat cu canapele roşii şi perne imense. Ai tăceri cu sunet de tuburi africane de lemn şi clipeşti precum clopoţeii de vânt chinezeşti. În tine nu visez urât niciodată, apărată de aţe brodate şi pene uşoare, indiene. Rar enervat mă priveşti ca o masca veneţiană şi-mi dai îmbrăţişări ce lasă urme negre de marcar permanent pe tapetul meu cu flori. Din tine ies rar şi-atunci miros a miez de nucă şi boabe de cafea, a lumânări parfumate şi portocale dulci. Mă întorc întotdeauna în picioarele goale să-ţi simt podelele acoperite de covoare pufoase, să mă odihneşti cu muzică soft şi pisici care torc. 
   Te iubesc pentru că eşti exact ca acasă. Te iubesc pentru că îţi acoperi ieşirile cu draperii groase  şi obloane opace şi pentru că, exact la fel ca a mea casă, eşti stăpânit de un tablou mare cu nud de femeie pictat pe catifea.  
 Mă odihneşti pentru că în tine am construit acasă. Şi n-am să plec chiar dacă eu încui uşa întotdeauna de două ori şi tu doar o dată. 
  În noaptea asta rock vechi în difuzoare, miros de prese care imprimă tricouri, zgomot de insigne capsate şi cele mai frumoase amintiri. 
 Don’t try to push your luck, just get out of my way  

AC/DC – Back in Black

Asculta mai multe audio diverse

I can’t tell you why you should waste a leap of faith on the likes of me

by
Azi ne-am uitat unul în ochii celuilalt şi-am propus să ne amintim cine suntem. Azi m-ai privit în ochi şi mi-ai spus că ne-am iubit perfect fără să ne dăm seamă. Azi, din câteva clickuri am retrăit februarie 2008, 2009 şi 2010. Cu tot cu loc, cu timp, cu oameni şi senzaţii.  
 Aseară m-am îndrăgostit forţat numai să nu petrec ziua asta singură. Şi azi deja mă lăfăi în iubirea ta veche de-o zi.  
 Şi tot azi am înnebunit de putere şi zâmbet fericit. N-am nevoie de sărbători împrumutate să-ţi demonstrez că te iubesc. Bullshit. Ba avem nevoie. Avem nevoie de toate motivele inventate, împrumutate sau moştenite să ne hlizim cretin unul la altul, să ne iubim cliseic între perne verzi în formă de inimă pe care scrie cu vopsea albă sau cusut de mână ‘sunt al tau’, să ne privim normal şi calm măcar o zi pe an ca mai apoi să ne întoarcem la a ne iubi anormal, să ne sărutăm cu gust de bere neagră şi portocală dulce.  

My Valentine Card today said:

Now there’s this feeling in my gut. You might be the one. You’re completely nuts… in a way that makes me smile — highly neurotic.  Unfaithfully yours…


Am obosit de tine

by
Şi de cum te ascunzi. Am să închid ochii şi-am să pretind că nu exist. Aşa cred doar te vei odihni tu.  
 Mă bucur că voi prinde parcul cu magnolii să-mi pot lua la revedere de la el cum trebuie. Oricât de tare am să te strâng de mână să ştii că încă nu te cred şi îmi simt riscurile ascuţite lovindu-mi ritmic respiraţia.  
  
 Vineri la miezul nopţii alergam de nebună prin centrul oraşului crezând că te-am pierdut. Plângeam şi respiram greu de la frig. Miroseam a tutun şi a restaurant aglomerat. Alergam rugându-mă cu voce tare să te găsesc. Te-am găsit pe treptele Universităţii şi jumătate de oră ţi-am gâfâit în ureche a grijă, plâns şi oboseală. 
  
 Prea multe lucruri şi senzaţii în doar câteva zile. Am să mă culc să dorm toată săptămâna. De data asta fără culori. Doar somn.  
  
 Pentru anonimii care îmi consideră viaţa deplasată doar citindu-mi blogul nedeplasat am să vă spun că de fapt sunt o femeie trecută de 35 de ani, căsătorită şi cu un copil pe drum, cu un servici şi-un soţ gelos, cu lucruri minunate-n viaţă noastră pentru că cununăm şi botezăm şi mergem la nunţi, cu rate la casă pe 30 ani şi o dorinţă să mă văd bătrână cu nepoţi şi cu capul pe umărul bărbatului meu, că singura plăcere vinovată e că citesc literatură erotică şi poate câteodată exagerez povestind ce-am visat azinoapte. 
  
 Pentru restul sunt Liz. Aşa mă cheamă şi câteodată aşa trăiesc. Sau mi se pare. 

Despre cea mai frumoasa femeie din lume

by
Într-o zi am auzit de ea şi am urât-o până în măduva oaselor. Mi-a dat un tremur cretin şi nu mă recunoşteam. În noaptea aia i-am citit fiecare reacţie în fiecare rând şi fiecare pas înapoi în dorinţa de a-l face înainte. În acea prima noapte m-am temut. A doua noapte a zâmbit doar presupus. Şi pentru mine. Frisoane reci. Nici urmă de invidie. Oricum uitasem cine-am fost c-o noapte-n urmă. Am plâns pentru ea într-un bar aglomerat şi gălăgios. A treia noapte i-am trimis cele mai tremurate sms-uri, cele mai stupide gânduri şi i-am purtat cea mai mare grijă. M-a suportat, primit, cerut. Înainte să mă trezesc am visat cel mai verde vis posibil. În a patra noapte nu i-am zis nimic dar nu mi-am desprins ochii de pe ea. M-am ruşinat şi îndrăgostit. De câteva milioane de ori. Mi-am terminat cuvintele. E prea frumoasă. Evident că în a cincea noapte am pierdut-o.
E doar o poveste. Am citit-o undeva. Se numea Despre singura femeie perfectă. I-am schimbat numele ca cea la care m-am gândit să nu îşi dea seama că e despre ea. Oricum nu mai contează. Începe a şasea noapte şi în a şasea noapte  nu se întâmplă nimic frumos niciodată, în nici o poveste.