Luna plină, căpşune şi Anais Nin.

by

Azi noapte nu am dormit deloc.

Henry este pentru totdeauna în fiinţa mea, chiar în timp ce eu aştept atât de înţeleaptă sfârşitul iubirii noastre. Henry va face mulţi ani parte din viaţa mea, chiar dacă doar câteva luni îmi va fi iubit.

Numai pentru că a fost lună plină dorinţele puse când mănânci pentru prima oară în an un fruct se pot împlinii. Asta e o combinaţie între dorinţele împlinite de pixis (obligatoriu pe lună plină) şi cele implinite de fructele gustate prima oară-n an. Au şanse duble de îndeplinire, clar! Astfel luna plină combinată cu multe căpşune dulci şi o carte de Anais Nin te pot face să te crezi altcineva. Şi să-ţi fie bine cu noul tu.

O noapte perfectă cu lună aproape plină.
Visele cele mai frumoase întotdeauna se povestesc.
Bucăţele reci de limete ce-au plutit o oră într-un pahar de vodkă, gustul albastru de Blue Lagoon pe dinţii tăi sau limbă rece jucându-se cu cuburi mici de gheaţă.
Visele cele mai frumoase merită povestite.
Culoarea ochilor tăi după ce îi ţii câteva minute închişi, gândindu-te intens la un sărut.
Te-alinţi când spui că nu vrei acasă. O buturugă ciudată, ciot rămas de la un pom … ceva într-o grădină poate fi fascinant.
Când îţi mulţumesc că mă suporţi îmi spui atât de sincer că de fapt n-o faci!
Luna plină îţi goleşte mintea de toate şi de toţi. Şi mă primeşti numai pe mine. Sentimentul exclusiv face bine şi-apoi remarcile şi-atenţia primită de-ntreg metabolismul meu mă copleşesc. Căpşune magice.

Şi asta a fost o furtună selenară. Totul pentru că îmi epuizez forţele. Prea multe poveri pe umerii mei. Nici unul dintre aceşti oameni nu îmi dă el mie forţă. Nu am nici un prieten. Sunt singură şi îi învăţ pe alţii, iar Henry se joacă. Încearcă să lucreze, dar de fapt se joacă de-a lucrul. Se joacă şi o face pentru el însuşi, iar oamenii simt asta.
Confuzia creează artă. Prea multă confuzie creează dezechilibru.
Dispreţuiesc proporţiile, măsurile, tempo-ul lumii obişnuite. Refuz să trăiesc în lumea obişnuită ca o femeie obişnuită. Să mă implic în relaţii obişnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotică în sensul că eu trăiesc în lumea proprie. Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi.
Femeile mereu cred că dacă au pantofii mei, rochia mea, coafura mea, machiajul meu, totul va merge la fel de bine. Ele nu se gândesc la doza de vrajă necesară. Ele nu ştiu că eu nu sunt frumoasă ci doar par să fiu aşa în unele momente.

Viaţă dublă, gust dublu, plăcere şi nefericire duble.

Foc, Incest şi Henry şi June

Explicaţii neînţelese şi inutile

by

(foto)
Aş vrea să fie inutile, aş vrea să fie subantelese sau citite în ochii mei. Ceea ce eu ofer nu o fac din generozitate extremă sau fiindcă sunt/aş fi/m-aş vrea prea sociabilă ci doar pentru că simt/cred că unii oameni o merită. Nu am nevoie, nu cer şi nu caut. Nu am chemat şi nu am tras de nimeni. Cercul format e din cauza destinului, sorţii, marţi 13, pisică neagră, 13 la puterea 13, voodoo şi flori de măceş. Încerc să explic că cercul este închis, societatea este secretă şi privilegiile sunt mari şi speciale. Nu-s pentru toată lumea ci-s doar pentru noi. Ar trebui să observaţi că exact prietenia care ne leagă ne face speciali în ochii celorlalţi, ne face doriţi şi căutaţi, ne face acceptaţi şi invitaţi, ne face invidiaţi şi iubiţi. Nu încercaţi să normalizati şi să deschideţi cercul, nu încercaţi să împărţiţi privilegiile şi să va lăudaţi cu secretele. Păstraţi cupolă desupra noastră. Păstraţi invizibilitatea când trebuie şi misterul în restul cazurilor. Oameni buni, sunteţi speciali! De aceea! Nu doar pentru că ne cunoaştem între noi ci pentru că noi cei speciali ne-am nimerit la momentul potrivit şi-n viaţă potrivită la un loc. Nu vreau să vă dau exemple de oameni ce au încercat şi poate încă încearcă să între în societatea noastră şi nu reuşesc. Îi primim şi acceptăm la întâlniri publice de bloggeri, la întâlniri în baruri şi cafenele, la schimburi de cărţi şi alte asemenea dar nu în intimitatea noastră specială. Pentru că acolo trebuie să fie speciali să poată fi! Aş face orice pentru fiecare dintre voi şi îmi place să cred că aţi face orice pentru mine. Până la proba contrarie nu îmi trădez niciodată prietenii şi voi continuă să ştiu, să simt şi să aflu multe înainte să mi se spună.
Şi poate e dureros pentru unii să citească şi să înţeleagă. Poate pentru alţii rândurile dau speranţă. Nu avem probe speciale pentru a accepta prietenia şi prezenţa unora ci doar, bizar, ne bazăm doar pe feeling şi sinceritate. Instinctual.
Mai e nevoie să vă amintesc ce puternici suntem împreună şi prin câte am trecut? Va amintiţi cum? Noi cu noi. Desenând ca să-ntelegem.
Următorul pas poate ar fi să ne desenăm priorităţile. Sunt oare singura care mi le-am proclamat sus şi tare? Tot alea sunt. Este.

Impresii lungi si mulţumiri tuturor!

by

Aveam un prieten cu ceva ani în urmă care atunci când apărea undeva, fiind şi scump la vedere de felul lui, avea o vorbă dramatică şi rostită tare: Bună ziua, m-am tuns!. O spunea în loc de salut, când se etala la jocuri de remi, când ne bătea la poker sau când făcea canastă, când se întorcea de la toaletă sau când reuşea ceva ce îşi propusese. Culmea am reţinut tonul folosit de el dar îmi amintesc frază numai când de-abia m-am tuns şi-atunci nu are nici un farmec. Bună ziua, m-am tuns! Pe bune!
Ieri fu IBG. Şi cum spunea Rrimuna, nimic pasional. Doar o masă mare cu aproape 16 oameni. Oricum cel mai aglomerat blogmeet. Acuma rămâne de discutat locaţia. Tulipe Noire e frumoasă tare pentru doi oameni ce nu au ce face într-o după-amiază de duminică şi se pot relaxa întinşi (la propriu) pe canapele, cu un laptop pe masă şi un cocktail numit Love Potion (ceea ce am şi făcut până a apărut lumea). Dar pentru 16 oameni deja e mai ciudat. Deocamdată rămânem la opinia că fu frumos. Nu s-a exprimat decât Rrimuna deci nu avem de unde să ştim dacă plăcu sau nu.
Deşi promisesem să nu vorbim despre bloguri, trafic şi alte alea unii nu s-au putut abţine şi ne-am bucurat că zoso a fost detronat de cabral, că traficul pe vreme de criză s-a dublat, că Miruna a ocupat un loc important la un concurs de limbă şi literatură franceză, că Dina stă o săptămâna întreagă la Craiova la o olimpiadă (filosofie) la care degeaba se mai deplasează având în vedere că va luă locul I oricum, am ascultat Nothing else matters într-o linişte deplină miraţi că într-un loc trendy se bagă rock şi ne-am conversat pe baza superficialităţii cărţii şi filmului Twilight.
Garda veche care merită mulţumiri că au venit şi au părut chiar că se simt bine: Mihai, Dina, Rrimuna, Cip şi Viorel. Despre cei noi şi foarte noi va spun doar că sunt frumoşi toţi, gălăgioşi unii, timizi câţiva şi sociabili foarte restul: Vy, Dudu, Iru, Ada, Ale, Sofie şi Cosmin. Şi ultimii sunt cei care sunt prezenţi peste tot, nu au explicaţie şi nici descriere şi pur şi simplu nu prea îţi imaginezi SDC, IBG sau orice altă adunătură de oameni fără ei: Puf, George şi Dragoş.
Binenteles că ne cam cunoşteam toţi, s-a ţipat de la un capăt la celălalt al mesei, s-a cântat la chitară (Cosmin), s-a bârfit oarecum, s-a aplaudat când s-a dezbrăcat Vy şi s-a simţit lipsa unor discuţii în contradictoriu.
În concluzie: Vy a fost sexi cu umeri goi şi ochi turcoaz, Dina a fost o doamnă şi m-a făcut să mă aplec pentru că vroiam să-i văd linia gleznei şi mergătorii cuminţi, Rrimuna a fost flower power pentru că nu a avut cu cine să se certe, a fumat mult şi m-a făcut să mă bucur că a venit (habar nu am de ce! pur şi simplu), Viorel a vorbit zâmbind tacticos şi a aruncat pe masă subiect după subiect, de dicutie, evident, şi a dat mesei un aer mai serios, aşa, mai oficial, Dragoş era când în faţă mea şi ascultam cum se vorbeşte despre el în partea cealaltă a mesei când în partea cealaltă a mesei unde se râdea zgomotos (mulţumesc pentru momentele de relaxare pe canapele dinaintea întâlnirii efective), Mihai calm, serios şi liniştit, Dudu, Iru şi Ale au venit împreună şi au fost cuminţi împreună, Ada vorbăreaţă şi cu hohote stridente de râs a dat întâlnirii iz de petrecere (sweet), Sofie cuminte şi dezamăgită spre sfârşit (îmi pare rău), Cip a fost un domn sau a încercat să fie un domn cu toate că a sa cravată ne arăta ceva poziţii de …aaa… somn(!?), Cosmin a venit târziu şi a cântat la chitară, George era de-acolo şi Puf doar Puf!
Probabil vor apărea şi poze pentru că au fost ceva bliţuri şi camere video chiar acolo!
Cred că următorul IBG o să iasă şi mai frumos. Toată lumea a înţeles că scopul era să ne distrăm câteva ore. Şi ne-am. Puţin.
Ne vedem la SDC pe 12 aprilie în 365, la aceeaşi oră 15!
Au mai scris: Rrimuna, Cip si Mihai

I lack the reason why I should be so confused

by


Mi-e dor să scriu despre tine. Mi-e dor să scriu despre dorul de tine.
Astăzi am ancorat un steag alb. Am vorbit jumătate de noapte dezbătând dileme cu un om ce doar am impresia că există. Am visat cealaltă jumătate noi argumente de dezbătut aceleaşi dileme ale omului ce doar aveam impresia că există.
Mi-am petrecut dimineaţa împărţind cafeaua fierbinte cu el. Sentiment bun. Nu am nici cea mai vagă idee de ce. Geamuri larg deschise, soare de primăvară, discuţie lejeră despre lucruri grele ce schimbă vieţi. M-a convins că există.
Oamenii îmi inspiră scenarii. El mi-a inspirat următorul decor: un acoperiş occidental cu gazon şi două fotolii imense şi vechi, peticite, două beri lipite de lateralele fotoliilor şi primăvara asta, nu muzică ci doar zgomotul unui oraş, nu dezbateri de subiecte ci discuţii leneşe şi rare cu capul lăsat pe spătarul fotoliilor. Oricum spune multe şi când tace.
Acum mi-a revenit un dor mai vechi. Citind despre acelaşi dor dar în persoane diferite. Am nevoie de o îmbrăţişare azi.

Doar

by

Eu. Îmi place să mă cred greu de citit. Paradoxal mă proclam extrem de sinceră. Încerc, în acelaşi timp, să păstrez tuturor imaginea foarte clară despre cine sunt şi ce-mi place în spaţiul meu intim, ce-mi poluează aerul şi ce îmi este necesar, ce iubesc şi ce doar tolerez. Şi inevitabil acţionez după aceste nou născute principii. Normal că-s subiectivă. Normal că nu-s imparţială. Fobiile îmi sunt deasemenea destul de evidente. Pentru cine e atent. Egoistă? Dap. Rea? Uneori. Naivă? Haha!

Dumbledore’s phoenix

by

Copilării întârziate, retrăite sau doar uşoare şi binefăcătoare. Când am citit prima oară Harry Potter şi mi-am urmat înstinctul imediat de a viziona filmele pe care le-am considerat la o primă încercare de urmărire, total neinteresante pentru mine, am rămas cu un tic al imaginaţiei de a mânui o baghetă. O să râdeţi, poate! Mi-am şi confecţionat una în realitate. Dintr-un beţişor pentru frigărui. Şi încrederea mea în puterea beţişorului m-a făcut să realizez multe.
De-atunci am citit de multe ori cărţile. Când şi când am revăzut filmele. Mă fascinează lumea asta. E soft şi flower power. Pentru mine. Şi de fiecare dată găsesc în ea elementul de care am nevoie în acel moment al vieţii.
Acum am căutat pasărea Fawkes.
Fawkes – a wonderous red and gold bird with a beautiful song and mysterious powers of healing and rebirth.
Mi-am dat seama. Destul de repede.
Am ajuns un om extenuat. Fără putere de a asculta muzică, fără putere să zâmbesc, să scriu sau să citesc. Sistemul mult hulit de mine mă îngenunchiază, oamenii de lângă mine cad în depresii negre şi aruncă sfaturi pesimiste iar sprijinul căutat se transformă în îngrijorare. Nimic nu funcţionează. Lacrimile dor în ochii oricui. Am tendinţa să fug, să mă ascund şi să mor. Resping pe toată lumea, persoana mea nu mă mai interesează, sunt acră, rea şi murdară. Obrajii îmi ard, zâmbetul e mai mult un rictus amar şi glasul fără intonaţie. Planuri pentru petreceri şi excursii mi se par fără culoare.
Eu depresiva: … plang la filme de dragoste…
iesi din casa? poti?
Eu depresiva: as pleca acum!
hai ca vin sa te iau
Eu: pai plec cu masina daca e…unde sa mergem?
in lume
Eu oftand: … nu ma fa sa plang iar… ce frumos raspuns!
mergem undeva frumos
Eu oftand: phuu… trebuie sa imi adun toata energia sa ma spal si sa ma imbrac
I’ll send my boots goblins to help you
Eu ironica si obosita: no need my house is full of pixies
the pixies are useless
Eu ironica si speriata: what? they make wishes come true
you can’t regain forces without my goblins, rackets goblins
Eu zambind usor: how many can you send here, how soon?
they poof … in like 2 seconds
Eu: i think i heard something in the bathroom
not mine… mine are invisible and soundproof
Eu zambind larg: how can i know they are your goblins and not my pixies? i think mine will start a war they’re mad at you … you called them useless!
my rackets goblins will overcome them!!
Eu alintandu-ma: now they will not accept any of my wishes that involves you!
rackets!! retreat!!
Eu razand: nu esti normal!
white flag?
Eu fara legatura: in casa mea traieste o musca de o saptamana, o urasc… am plecat, Liz over! roger that?
who is roger? (discutie veche soptita: I’m horrrnyyy.. I’m X, nice to meet you!)
Eu razand in hohote: do you remember horny? roger is her brother!
ooh, her brother…
…
De la Fawkes, boots goblins sau poate de la pixies, am prins o scânteie de putere, m-am odihnit fizic lenevind şi dormind, psihic punându-mi ordine în lucruri şi idei şi m-am scuturat de ceva energii negative. Zâmbesc. Ridic din umeri şi fredonez. Mi se atribuie puteri magice câteodată, gânduri telepatice, însuşiri de medium şi ceva cunoştinţe voodoo. Asta înseamnă că ar trebui doar să strâmb din nas şi să fac un blog drag mie şi aparent şters să reapară, două bloguri nou nouţe, unul frustrat şi blue şi unul poetic să continue să mă încânte la fel ca deţinătoarele lor în viaţa reală, un om plecat peste ocean să sune şi o femeie dragă mie să îmi zâmbească azi?

Povesteşte-mi gustul lui

by


(foto)
Tu. Câteodată eşti caldă şi moale. Câteodată eşti calmă şi senină. Câteodată acidă şi rea. Vârful limbii tale pe obrazul meu stâng nu va fi considerat niciodată scârbos. Îmi place când atitudinea te-arată rea şi glasul blândă. Când mângâierea te vrea senzuală şi privirea te descoperă copilăroasă.
Tu niciodată nu îmi pupi obrazul. Tu mi-l săruţi.
Dai senzaţii din cele mai tari. Aşa cum meriţi. Ai cele mai frumoase femei. Aşa cum meriţi.
Eşti singura care constant îmi alimentează vina cu aluzii. Totuşi ştiu că mă înţelegi. Nu ştiu dacă mă accepţi.
Urma dinţilor tăi pe mâna lui mi-a dat butterflies. Zi-mi ce gust are! Eu nu am avut curajul!

Întâlnirea bloggerilor gălăţeni #07

by

I blog, therefore I am!

I Blog, Therefore I Am

Din lipsă de ocupaţie, speriaţi de lapoviţa de azi dimineaţă, doritori de distracţii şi adunători de găşti ce debitează inepţii filosofice ne-am hotărât să încercăm să adunăm posesorii gălăţeni de bloguri la o nouă întâlnire.
Drept urmare am cerut voie respectos lui Cristi (primul blogger ce a avut această iniţiativă şi care a reuşit să ne adune de 6 ori până acum), si el ne-a susţinut zâmbind şi ne-a promis chiar că va încerca să ne onoreze cu prezenţa sa acompaniat binenteles de frumoasa sa, Alice.
Astfel, după un brainstorming ( cu Cip, Pufi, Dragos) în Împărăţia Lizului prin care, lately, s-au perindat mulţi bloggeri gălăţeni am hotărât ca DUMINICĂ, 5 APRILIE 2009 într-o locaţie pe care o să o dorim permanentă… dar deocamdată e la stadiul de vot democratic… gen TULIPE NOIRE sau SUMMERTIME, să ne adunăm la un ceai fierbinte, bere rece şi zâmbete timide cu singurul scop de a pierde vremea împreună. Cam pe la ora 15.
Nu ştim să dăm sfaturi despre fenomen în sine, nu vorbim despre trafic, views, clicks, rss, feeds şi target. Doar vrem să ne-adunăm cu scopuri superficiale de genul socializării, un motiv în plus de a bea o bere duminică, posibilitatea de a pune o faţă blogurilor pe care le citeşti cu plăcere sau fără plăcere şi-atât.
Oricum mizaţi pe haos total dacă vreţi să câştigaţi. Noi asta facem.
Nu suntem prea optimişti în privinţa numărului de participanţi la această întâlnire dar pentru că o să încercăm să o facem tradiţională, lunară şi foarte fun cred că pe parcurs suta de posesori gălăţeni de blog va renunţa la timiditate şi se va prezenta la viitoarele ediţii.
Dacă aveţi un blog, comentaţi pe bloguri, sau ne citiţi din umbră ne-ar plăcea compania voastră.
Dezavantaje (sau ce-ar înclină balanţa spre a vă ţine departe de această întâlnire):
– ruşine/timiditate … gândeşte că la #08, în mai, deja o să fii din gaşcă.
– noi ne cunoaştem deja majoritatea… nu-i aşa că ne invidiezi comentariile familiare… şi vrei şi tu?
– aere de superioritate… vino să ne critici face to face pentru copilăreştile iniţiative, scrisul despre nimic şi ignoranţa noastră, toate cu o cafea neagră în faţă (amară)!
Eu sunt mândră că am un blog.
Pentru că am blog ştiu că exact acum un an magnoliile erau înflorite în Galaţi, am regăsit prieteni vechi, mi-am făcut prieteni noi.
DUMINICĂ, 5 APRILIE 2009, oră 15 ne întâlnim. Revenim cu amănunte unde exact!
Bannerele sunt pe linia de producţie deci o să puteţi promova întâlnirea dacă o să doriţi. Prezenţa ar fi indicat să o confirmaţi aici pentru o mai bună organizare.
Multumim din suflet!
Later Edit:

Avem banner si cod datorita geniului si dedicarii minunatului Pufi pe care o sa aveti, nu-i asa, placerea sa-l cunoasteti la aceasta, nu-i asa, intalnire.

Intalnirea Bloggerilor Galateni .7

You were nothing more, you were something less (innocent) !

by

Happy (safe)
Servent (caged)
Malice (heart of weakness)
No toleration
Invade (committed)
Enraged (admit it)

Am o poftă nebună să înot.
Am obosit de explicaţii date şi cerute. Vreau să odihnesc frivol şi alintat. Putem bea o cafea în linişte, fără să încercăm să părem cine nu suntem. Pentru că noi ştim foarte bine cine suntem. Ne place însă jocul bizar de a ne bate în puteri actoriceşti şi în a păcăli pe alţii că suntem altfel decât ne cunoaştem din priviri.
Greşesc, aşa-i! Îmi pare rău. Plâng des, deasemenea.
Greşiţi şi voi! Adevărat. Şi dacă ştiţi să recunoaşteţi va iert prea repede.
Mă luminaţi şi transformaţi. E foarte adevărat. Şi căutarea necontenită pe care o recunosc în voi. Şi totuşi puterea de a îndura la mine e mai mare. Şi n-are rost acum să facem demonstraţii. Eu sunt unde voi m-aţi găsit. Lăsaţi-mă tot acolo. Nu v-am chemat. Nu v-am obligat. Doar v-am dorit.
Avertismente au fost şi le repet. Creez dependenţă! O să îmi fac un tricou chiar astăzi!
V-am dat drepturi asupra mea. Limitate doar de ştiinţa de a muta limita. Coerenţă? Niciodată! Poate doar ironic!
Şi poate aţi ştiut să vedeţi în mine umbra punctului final. Atins de mine şi dorit de voi. Poate extrema pasiunii reflectată în cineva care a trăit-o v-a atras cu o imagine palpabilă. Iluzie? Invidie? Nepăsare? Ha!
Înţelegere!Există. Şi o vreţi. Nerecunoscută dar cerută!
Îngroapă-ţi toate secretele în pielea mea! Vino încărcat de inocenţa ta dar lasă-mă pe mine cu păcatele mele…
…

Slipknot- Snuff
Asculta mai multe audio Muzica »

Si concluzia-ntotdeauna din Cuburile Angelei:

Suferim atunci când nu înţelegem ceva ce contează pentru noi. Sau când neputinţa ne dă târcoale. Sunt lucruri care ar trebui lămurite. Şi lucruri care ar trebui acceptate. Totul, în aşa fel încât suferinţa să nu vină din noi. Unii oameni aduc cu ei liniştea. Liniştea care vindecă. Suntem, pe rând, medic şi pacient. Cel mai bun remediu pentru lipsa de încredere este tot increderea.