For all that I’ve blessed and all that I’ve wronged, in dreams, until my death, I will wonder on…

by

Am ezitat. Din modestie. Şi-apoi mi-am spus de ce să fiu aşa… Vreau să mă laud. Vreau să se ştie că sunt a lor şi ei ai mei. Vreau să citesc şi recitesc, să plâng continuu ca o sentimentală bătrână. Să cred că visez în empatii şi oameni nebuni pe care să-i iubesc. Să mă trezesc şi să fie adevărat.
Şi am să folosesc un termen nu tocmai potrivit dar îmi place şi-anume “elitist”. Sau mai potrivit “exclusivist”. Aproape de mine ajung puţini. Deşi încearcă mulţi. Gravitează mulţi şi dispensabili. Pe cei puţini, nebuni şi frumoşi i-aş ţine necontenit lângă mine. Avem vise utopice pe care ni le povestim fără răsuflare cum că trăim grămadă şi laolaltă bucurându-ne zilnic de plăceri comune, cum că ne facem vacanţe întregi cotropind nisipurile vechi ale Vămii sau prindem zorii zilelor plimbându-ne pe alei pietruite în jurul Domului din Vienna cu regretul că, deşi suntem puţini, nu încăpem într-o singură gondolă pe canalele Veneţiei.
Acum un an jumate scriam primul post frustrat şi neatrăgător şi sperăm în apropieri virtuale ce măcar simulează o înţelegere fiind sătulă de apropieri reale, sociale şi nesatisfăcătoare. Habar nu aveam că, de fapt, voi câştiga apropieri reale şi stări minunate de la oameni inventaţi parcă pentru mine. Şi-mi place cum îmi schimbaţi culorile şi mă pictaţi când şters, când monocrom când fosforescent când pastelat. Îmi doresc să fiu de fiecare dată exact cine îşi doreşte fiecare să fiu. Tristă şi calmă. Veselă şi cu cearcăne. Moale şi complicată. Puternică şi moralizatoare. Acolo. Prietenă. Domnişoară. Soră. Iubită. Doamnă. Femeie. Ea. Liz.
Nu merit chiar toate vorbele frumoase. Exagereaza tineretea-n ei! Am sa retin doar pentru mine cate-un sentiment.

Femeie lângă care știu să tac și să fiu. Să am muzică și părere. Să stau în picioare și să mă uit pe pereți. Să mă simt bine.
(am abuzat de cuvântul cafea, sunt conștientă. dar o descrie)

Nu inteleg de ce nu profiti mai mult de noi, cei pe care ne ai. De ce te abtii sa te infrupti din noi, caci stim ca iti place, cel putin la fel de mult pe cat ne place noua sa ne infruptam din tine!!!

Clar, nu va merit…

Ce-mi faci? Te vindec!

by

…o stare de disperare faţă de inutilitatea existenţei…
Sau poate e doar scepticism extrem. Pentru că suficiente dovezi mă fac să dau cuminte din cap. Aprobator.
Depresie majoră.
Mi se învârt crâmpeie de conversaţie cretin de obsedant în cap.
Cu mâna pe o carte groasă ce ţipă un cuvânt cu negru NINJA întreabă: Ai citit-o? Nu.
Ah, aşa ar răspunde şi un ninja.
…
Alţi protagonişti sau cam aceiaşi:
…o voce menţiona o melodie… corner of a dark room
… sună a Blair witch project…
în acelaşi timp rostind şi întrebând… l-ai văzut?

Liz, ai un semn pe umărul drept!
Sunt urme de dinţi…
Mi-am mângâiat protector semnul… se vede?
Daa…
E de la Dina, eu oricum ţi-aş fi muşcat umărul stâng…

Ochii mei au ţipat a depresie azi toată ziua. Când ai plecat am plâns. Toate cele 47 de secunde.

Cineva vroia nihil în posturile mele. Iată. Fii fericit.

N-aş putea iubi un om cu o îmbrăţişare ezitantă şi slabă, care s-ar feri oarecum de contact şi împletire de energii, care şi-ar feri privirea şi obrazul.

O îmbrăţişare fermă şi din toată inima, care să dureze exact cât trebuie, nu să te facă să o exagerezi nici să te simţi prizonierul ei, care să miroasă a tine şi să mă lase goală după, poate salva sau doar debusola.

O promisiune:
“Într-o zi o să vin la tine, pierdut ca întotdeauna de mine şi de toţi, vom sta, vom vorbi, vom fuma alene în timp ce ne vom schimba priviri pline! Iar eu voi pleca să-mi alerg iubirea în continuare, aruncându-ţi de pe trepte un zâmbet care ştiu că mereu naşte ceva în tine, deşi nu mereu pentru timp suficient de lung!”

Acum chiar scriu trist. Eu, cea mai optimistă persoană în viaţă. Cea mai puternică. Sunt înfrântă.

Speranţa sună aşa: Singura persoană care ar şti să mă găsească, vadă şi recunoască chiar şi cu masca permanentă a înfrângerii, chiar şi zăcând în cel mai negru abis ar şti să mă culeagă şi să mă vindece aducându-mă la tine. Pentru că ştie că tu eşti vindecarea mea şi cel mai important e că ştie cum să te găsească şi pe tine.

Plâng în pumnii plini de blasfemii. Îmi muşc atât de tare buza de jos. Mă obsedează un tramvai.
Pe înserat am încercat să întru în casa părinţilor mei. Uşa era încuiată. Straniu sentiment de deja vu. Cu ani în urmă eram tot acolo, mângâind acelaşi câine lup, sprijinindu-mă de aceleaşi cahle vechi şi sparte şi simţindu-mă la fel de goală. Uşa era şi atunci încuiată. Uşa aceea nu am găsit-o niciodată încuiată. Decât atunci şi-acum.

Realitate dărâmată, bolnavă şi imorală.
Paznicul închisorii să-ţi pună comprese reci pe frunte şi să se joace-n părul tău cu-aceleaşi mâini cu care trage de fiare ruginite şi lacăte imense. Pasiuni şi adorări cuminte şi atent ocolite într-o prietenie ciudată ca o mângâiere rece pe un spate fierbinte. În cel mai renegat şi criticabil prieten şi cu cel mai bizar comportament să ştii că se ascunde singurul om care a reuşit vreodată şi reuşeşte să te cunoască exact cum eşti şi cum simţi. Cea mai inteligentă fiinţă în viaţă să îţi dea mai multă înţelepciune printr-o muşcătură decât prin îmbogăţirea vocabularului cu 4 noi termeni complicaţi.
Încrucişate.
Nu trebuie să te înţeleg ca să te pot iubi. Tu oricum nu mă înţelegi.
Ca să mă înţelegi trebuie să iubeşti exact ca mine. Şi cu aceeaşi doză de imoralitate. De asta tu mă înţelegi.
Când te voi înţelege şi nu voi mai întreba… deja nu te voi mai iubi.
Când vom iubi altfel nu ne vom mai înţelege unul pe celălalt.
Până atunci…

Mmmm…

by

Vine primăvara, se-ntorc păsările călătoare şi migrenele.
Schimb de cărţi zgomotos. Scaune mici şi incomode. Cornelia senină şi inteligentă.
Ciocolată caldă care nu curge. Gesturi mici şi intense.
Cineva a zis azi citindu-mă că-s cam “tristuta”. M-a întristat. Cip face bine.
Momentul obrazului a fost fantastic. Şi n-ar fi fost la fel de intens dacă am fi adoptat salutul ud şi familiar cum e pupatul ambilor obraji. Obrazul tău lipit de-al meu. Sweet!
Un băiat finuţ cu pierce în limbă m-a făcut să realizez că nu am sărutat niciodată un băiat finuţ cu pierce în limbă. Cine ştia cum e nu era în poziţia de a fi întrebată. Liz e diplomată. (Not!) Am mănuşi negre şi interesante, trashy. De la băiat finuţ cu pierce în limbă.
Dani m-a complimentat şi mi-a dat o melodie să-mi vindece migrena.
Proprietarul cărţii care îmi bântuie nopţile de-o lună a lipsit azi dând senzaţia că ştia că nu-s gata să returnez cartea.
Angela a publicat Suflet prieten. Şi eu i l-am citat de vreo două ori. Nu mă satur de vorbele ei. Azi ţi le dedic ţie.

Viata e mai frumoasa cand ai langa tine un suflet prieten. Iti amintesti?
Tu ai stiut sa-mi asculti tristetea. Ai venit fara sa te astept. Mi-ai intrat in suflet fara sa bati la usa pentru ca era deschis.
M-ai cunoscut si m-ai inteles. Deja, e foarte mult. Acum esti ca un drog.
O zi fara ochii tai e ca o zi fara cafeaua mea de dimineata, adica fara ceva esential.Poate ca ar trebui sa le spunem celor dragi, atunci cand e cazul,
cat de mult ii iubim.

Ţine-mă de mână!

by

Se duce farmecul, mă crezi?
Vreau cafea calmă şi meditaţie nesănătoasă.
Paris! Mi-ai promis!
Travka – Zâmbetul tău
Mă gândesc cât de mult îmi place Sofie. Încep să o văd aşa cum doream să fie înainte să o cunosc. Pentru că e aşa.
O doamnă frumoasă mi-a complimentat azi inelul. I-am zâmbit. E cu piatră onix. Toate inelele mele sunt cu onix.
Bizar. Martie cu lumină de septembrie. De la stropii de ploaie.
Aş pleca şi m-aş plimba prin ploaie. Mergem?
Mă paşte o migrenă şi pofta de o ţigară. Păcat că nu sunt compatibile.
Îmi vine să plâng. Mi-e ciudă şi-aş fugi!
Placebo – Every you every me
Aştept lăcrămioarele şi simt că-mi pierd puterile magice.
Cum arată florile de măceşe?
Nu mai vreau planuri! Nu m-ar mira să nu mai înflorească magnoliile anul ăsta… Nimic pe lumea asta nu m-ar mai mira.
Korn – Throw Me Away

Fredonez

by

(sursa foto)
Cu toţii avem nevoie de o zi care să ne salveze. O zi în care evenimentele să se aşeze şi întâmple într-o ordine atât de bizară şi anormală dar dând senzaţia de familiaritate încât sufletul nostru să renască. Şi nu trebuie să o căutăm sau să o cerem neapărat. Trebuie doar să ne-o dorim. E primăvara miracolelor şi sunt zilele de lună plină. Deci orice e posibil şi ziua fiecăruia cu puteri salvatoare poate începe şi surprinde azi mâine. Şi spre dupamiaza, când soarele se pregăteşte de un apus mai plictisit şi totuşi mai evident ca-n alte zile poţi gândi retrospectiv că ziua asta ţi-a dat tot cât ar putea o zi să-ţi dea. Că puterea şi entuziasmul simţit acuma sunt noi nouţe.
O zi în care te trezeşti ca-n VST Să-ţi şoptească:”Vrei un ceai?”. O zi în care soarele străluceşte mai tare, geamurile ţipă să fie deschise larg şi aerul e mai cald, geaca mai grea şi fularul inutil.
Ziua să pară că are puterea de-a opri timpul şi privirea lui să spună că trece totuşi repede. Cafele revigorante băute fierbinţi şi cântece la chitară cântate lejer şi frumos. Prieteni dragi ştiind să-şi ceară iertare şi alţii împrăştiind stare de bine. Să ţi se pară important să aranjezi flori multe şi colorate în vaze şi să te sprijini din când în când pe-un umăr cald încercând să înţelegi lanţuri, valori şi alte noţiuni ciudate de info. Culmea, să le înţelegi. Să ţi se cânte online Diamond Ring şi pe tine să te năpădească amintiri şi nostalgii. S-aştepţi cu drag apoi varianta live. Să primeşti o invitaţie la o petrecere cu şampanie şi tort de la o femeie extrem de frumoasă şi-apoi mirându-te de nebunia zilei să te surprindă Dina cu o îmbrăţişare nesperată şi-un plan frumos, dement şi mov!
Şi-apoi duminică e Schimb De Cărţi în 365. Normal că mergem! Acolo fac cafele bune tare!

Oasis – Wonderwall
Asculta mai multe audio Divertisment »

When something like a soul becomes initialized

by

Researchers found that the brains of optimistic people actually light up differently on a scan than those who tend to be more pessimistic when they think about future events.

(link)

Sunt o persoană optimistă de felul meu. Şi cred că din optimismul ăsta îmi iesa majoritatea lucrurilor cum mi le-am propus sau cum mi le doresc. La un moment dat, din lipsă de ocupaţie slash invidie, persoanele din anturaj, vecinătate sau care intră sporadic în contact cu mine îşi pun în gând să mă bombardeze cu pesimism, cu cobeli, ameninţări şi cataclisme, preziceri sumbre de catastrofe inimaginabile şi avertismente cu degetul ridicat în aer şi sprînceană arcuită apostrofând parcă nesăbuinţa de a fi optimist! Şi dacă nu le iesa cu ameninţări şi preziceri de lucruri sumbre încearcă apoi să-mpartaseasca stări negative. Astfel, ieri, complotul a funcţionat minunat, spre sfârşitul zilei eu uitând cine sunt, ce pot, ce vreau şi ce simt şi predându-mă stării urâte de nesiguranţă. După ce planuri de excursie europeană au eşuat lamentabil, aflu că vine garda financiară în control, apoi ăia de controlează licenţele la softuri, scenariu dus până la limită, îmi vor confisca şi laptopul că e pe firmă, banca îmi ia casa şi maşina, magazinul intră în faliment şi dieta e dată peste cap de paharul de coca cola. În prostia mea mă vedeam deja înfrântă şi am apelat la arsenalul secret: prietenii de suflet… care pe rând m-au luat în şuturi pe diverse teme pe care-n veci nu aş putea purta vreo vină… în schimb aseară o aveam! Se pregătea de lună plină! Cred că şi vina asta o port!
Fenomene paranormale m-au înconjurat pe mine dintotdeauna şi iată că aseară era cazul de unul salvator. Râsul tău special şi felul cum lungeşti vocala numelui meu s-a auzit surround şi la volum maxim în tot sistemul/camera/apartamentul/sufletul meu. Şi mi-a fost deajuns. Din alea 10 secunde mi-am luat tot ce aveam nevoie. Nu vreau să-mi imaginez scenariul fosolard în care chiar şi tu… dar din ecou în ecou a funcţionat şi îţi mulţumesc… Mi-am amintit apoi cine sunt şi ce pot, ce vreau şi ce simt. Mi-am amintit că excursia europeană ţine doar de câteva canistre cu flori de măceşe, că am pile la garda financiară (trăim în România şi asta e soluţia maximă), că pe laptop nu am softuri fără licenţă deci e ok, că rata la apartament mi-a scăzut muuult (mi-au micşorat dobanda şi i-am iertat că de Crăciun mi-au trimis felicitare cu ouă roşii şi Hristos a înviat!), că dacă dau maşina înapoi mă îmbogăţesc, că paharul era de pepsi nu de coca cola!
Ce voi nu ştiţi încă e cum arată răutatea şi egoismul meu protector din puterea zâmbetului lui, nepăsarea/indiferenţa în faţa oamenilor slabi ca să evit să spun atinşi de prostie şi grosimea zidului pe care aţi început să îl clădiţi între mine şi voi! Îmi pare rău că nu mă sacrific pentru zâmbetul cuiva ci îl/o sacrific pentru zâmbetul meu. Deşi pare intenţionat nu e ci doar vroiam să exclud alternative. Şi-ar fi absurd să mi se ceară/impună altceva.
Am pretenţia de la oameni cu pretenţii. Să accepte şi susţină/că mă înţeleg!

Just chemical reactions in my brain

by


M-ai convins calm şi sigur că mă voi vindeca de tine precum m-am şi imbolnavit. Brusc. Repede. M-ai făcut să cred că viaţa mea trăită în acelaşi ritm, în aceleaşi repetate alternări de spaţii şi printre aceiaşi oameni va continua să-şi nege dorinţa de evadare. M-ai amăgit că nevoia de tine e doar iluzie şi fum. Mi-ai promis că vei simţi dacă vreodată se va transforma în realitate cruntă şi pregnantă. Mi-ai dăruit atingeri şi fiori pentru restul vieţii mele fără tine, declaraţii şi iubire respirată pentru reper şi ţeluri mai înalte poate, zâmbet şi sacrificiu pentru a nu uita vreodată că merit şi ce merit şi lecţii de viaţă şi valori pentru a putea simţii şi ştii mai multe şi mai bine decât oricine despre nevoia de dragoste.
Ceea ce numeam vindecare era răbdare. Ceea ce credeam că e putere era amăgire. Ceea ce credeam că e amintire era dor nebun.
Cuvintele Angelei de-atâtea ori potrivite mie. Sfidând aşteptarea.

Sărbătoarea din noi. Care nu ţine cont de datele oficiale. Când sufletul tău se topeşte de bucuria revederii acelui suflet drag. Când secunde, minute şi ore, puse cap la cap, respiri doar prin celălalt. Sfidezi aşteptarea, înfrunţi distanţa.
Trăieşti doar pentru următoarea revedere. Toate îţi par atunci încărcate de semnificaţii. Culorile au farmec, cuvintele ai vrea să le poţi ţine minte pe toate.
Sunt lucruri pe care numai iubind le conştientizezi, aşa cum sunt şi lucruri pe care tot iubind le poţi ignoră cel mai bine. Primele ţin de tine şi de el.
Celelalte ţin de ceilalţi şi au atât de mică importanţă.

(sursa foto)

Friday bad mood

by


Am stare de film prost. Mă simt aiurea şi nici măcar nu ştiu de ce. Că n-aş avea de ce. Vinerea e ziua când mă simt bine, când mă relaxez şi când zâmbesc eu în mine. Vinerea e ziua cafelei în ‘ţ’ culori şi a lucrurilor mici şi intense, a timpului petrecut cu prieten bun şi a zâmbetelor copilăreşti.

Every Thursday the Queen of the UK meets the Prime Minister they talk about world news and have a drink.

I’m not the Queen and today is friday!
Acum mă simt ca şi când aş fi luat o notă mică la un examen la care toată lumea se aştepta să iau notă mare. Şi ca şi cum cineva care mă cunoaşte nu m-a salutat trecând pe lângă mine, nu pentru că m-a văzut însoţită ci pentru că nu merit să fiu salutată. Şi ca şi cum am ieşit cu greu dintr-o situaţie în care cineva m-a băgat la mijloc degeaba! De ce trebuia să mă simt ca şi cum făceam ceva rău? De ce trebuia să suport o fază urâtă asupra altcuiva chiar sub ochii mei? De ce nu ştiam nimic despre ceva ce ar fi trebuit să ştiu? Liz a învăţat şi nu se va mai pune în situaţii asemănătoare sau nu va mai lăsa pe nimeni să o pună în penibil/ridicol oricât de bun prieten se pretinde a fi! Liz ştie că merită toată atenţia mai ales atunci când e promisă şi programată şi nu suportă promisiuni care nu-s ţinute! A câta oară? Deşi am pretins că scuzele de genul “filmez un videoclip”, “joc în piesa la care am repetat până acum” nu-mi plac le prefer ridicatului ridicol din umeri!
I am a flower…mmm… I’m greatful for the moon, for the stars in the sky… mmm…

Jucam atinselea’

by

Cică:

– Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
– Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
– Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
– Use Photoshop or similar to put it all together.

Si cum rar mi-s singurica luat leapsa de la Dina si facut la comun dar separat. Pentru ca era prea frumos jocul.
Prin urmare iata doua trupe nou noute ce se doreau a fi rock dar soarta, ghinionul, pisica neagra si 13 la puterea 13 le-a facut sa fie/semene/arate ca doua trupe trance slash house sau ceva in genul. A mea clar e muzica de club dar a lui mai are sanse sa fie soft rock/pop ceva.
Trupa mea si-apoi trupa lui: