My musical mood…

by


Am descoperit-o la Fata din Pom pe blonda Duffy… si ma obsedeaza since…
Inchide ochii, ascult-o… apasa play din nou… citeste versurile… apasa play din nou…

Duffy – Mercy

Yeah Yeah Yeah

I love you
but I gotta stay true
my morals got me on my knees
I’m begging please stop playing games

I don’t know what this is
but you got me good
just like you knew you would

I don’t know what you do
but you do it well
I’m under your spell

You got me begging you for mercy
why won’t you release me
you got me begging you for mercy
why won’t you release me
I said release me

Now you think that I
will be something on the side
but you got to understand
that I need a man
who can take my hand yes I do

I don’t know what this is
but you got me good
just like you knew you would

You got me begging you for mercy
why won’t you release me
you got me begging you for mercy
why wont you release me
I said you’d better release yeah yeah yeah

I’m begging you for mercy
yes why won’t you release me
I’m begging you for mercy

you got me begging
you got me begging
you got me begging

Mercy, why won’t you release me
I’m begging you for mercy
why won’t you release me

you got me begging you for mercy
I’m begging you for mercy
I’m begging you for mercy
I’m begging you for mercy
I’m begging you for mercy

Why won’t you release me yeah yeah

Am cunoscut o vrajitoare…

by

La munte, aer racoros si timp de introspectie. Eu, ma luptam cu doua doruri… Ea doar iubea. Mi-a zis ca unu-i dor intens si cealalta senzatie e lipsa acuta. Am suras pentru ca mi s-a parut indecenta remarca. Nu era.

Am trecut, in prima faza, pe langa ea fara sa o observ foarte bine… mi-a zambit stramb. Mi-a placut parul foarte negru. Imi place parul foarte negru. Mi-a parut prostuta. Am descoperit ca nu e. Mi-a parut ranita. Acum stiu ca vrajitoarele nu pot fi. Mi-a parut rau pentru ea. Asta a fost prima greseala si asa am aflat ca este vrajitoare!

Desi mi s-a parut ciudata prezenta ei gravitand (figurat) in jurul nostru, totusi se parea ca toata lumea o accepta ca pe ceva firesc. Doua zile jumatate a cantat… incet. Cantece ce de la inceput imi pareau incantatii. Erau.

A plans. Si doar mie mi-a spus de ce. Si nu stiu de ce doar mie mi-a spus de ce.

O urmaream incet in jurul casei sperand sa ma invete o vraja ce sa-mi poata da o superpower sau ceva de genul superficial ca banii… O agasam.

Aveam frisoane ciudate cand se uita in ochii mei. Desi se uita bland. Si spunea o mie de cuvinte intr-o singura privire.

Erau momente cand si ceilalti pareau ca-i inteleg privirile, puterile si poate vrajite. Doar pareau.

A aprobat din cap cand am ingropat in spatele casei o comoara. Poate chiar ea mi-a inspirat ideea asta. Sigur ea.

Mi-a facut zambind cu ochiul. Apoi i-a parut rau pentru gest. Nu i se potrivea.

La plecare mi-a daruit o clepsidra cu nisip mov. Cea veche cu nisip albastru de pe birou nu are puteri magice. Am incercat-o! Cea mov are. Stiu. Si tuburile mari vibrante cu zgomot gros sunt magice…fac vraji micute dar frumoase.

Sper sa o revad curand in papucii ei albi si pufosi, mereu trista dar zambind continuu din ochi si murmurand incantatii:

No amount of coffee, no amount of crying
No amount of whiskey, no amount of wine
No, nothing else will do…

Pentru tine si pentru ca tu

by

Pentru tine şi pentru că tu

Pentru tine nu pentru că tu. Pentru tine e diferit de pentru că tu. Cu pentru tine oferi frumos o mulţumire sau faci un gest. Pentru că tu e o afirmaţie clară sau o concluzie clarificatoare a unui de ce neîntrebat.
Pentru tine şi pentru că tu sunt două fraze din vocabularul meu actual care acum în starea post depresivă îmi par poate mai frumoase şi importante decât înainte… Se referă la două persoane “a II-a” diferite. Reale sau închipuite. Închipuite şi apoi reale.
Pentru tine:
Care ai acceptat calm şi frumos nevoia mea de zâmbet. Pentru că ştii că “nevoie” sună mai bine în engleză. Pentru tine care necondiţionat şi constant răspunzi banal, calm, leneş şi atent aberaţiilor mele. Care inventezi jocuri şi dileme pentru a-mi face mie rotiţele să se învârtă. Care ţi-ai dat seama că superficialitatea mă sufocă. Pentru tine care te străduieşti relaxant. Calculezi şi premeditezi. Cu rezultat pozitiv. Pentru tine care râzi sincer şi frumos de stupidităţile mele. Care accepţi fără supărare criticile mele muzicale şi neprofesioniste. Care faci complimente frumoase şi dătătoare de stări de bine. Care saluţi, analizezi starea de spirit şi-apoi te adaptezi intenţionat. Pentru tine care-mi complimentezi tenişii conştient sau inconştient de senzaţia care o dă un astfel de compliment. Care nu te poţi preface şi cu cât te străduieşti mai tare cu atât pare mai real. Pentru tine care naiv apreciezi profunzimea lui ‘deocamdata’. Care faci mici surprize. Care încerci să fii imprevizibil pe cât eşti de previzibil câteodată. Care te aperi simplu cu un joc. Sau cu scuză că ar fi joc. Care îmi perfecţionezi zilnic engleza scrisă prin discuţii simple. Pentru tine care întotdeauna îmi respingi multumescurile. Care îmi accepţi preferinţele. Pentru că nu mă cerţi niciodată. Pentru tine, you freak (trademark). Pentru această freaky friendship. Pentru tine care mă cunoşti. Care nu mi-ai înşelat încrederea. Care ai ochii, zâmbetul, pasiunea şi forma unui prieten bun.
Pentru că tu:
Pentru că tu e în sine un motiv fără a avea altă explicaţie căutată sau găsită vreodată. Tu mă sfătuieşti frumos şi îngrijorat. Îmi povesteşti prea multe şi nu destule. Întrebi fără să întrebi. Nerăspunsuri. Îndemni la scris. Şi la citit. Oferi cadou melodii. Şi sensuri. Scrii fraze lungi, cu înţelesuri multe. Începute invariabil atât de sweet. Pentru că nu simt nevoia să te contrazic sau să îţi explic că nu sunt cruel, without pity or compassion… or merciless… Pentru că citeşti atent ceea ce scriu şi îţi scriu. Şi dai sentimentul că înţelegi şi apreciezi. Pentru că dai mult. Pentru că ceri fără să ceri. Pentru că boare, savura, climax, adora, incita, cordial şi interbelic doar în frazele tale pot suna natural. Pentru frazele tale care sunt numai ale mele. Pentru că te simt cald, superior, aproape şi pasându-ţi. Pentru că tu.

The more People I meet, the more I love my Cat!

by

Azi iar m-au năpădit atât de multe şi de grele. Pragul depresie mi-apare aproape şi tentant. Totul e gri şi negru azi şi nimeni şi nimic nu-mi poate aduce zâmbetul pe buze. Şi sunt câţiva care se străduiesc. Locul prietenului cel mai bun e gol. Şi am recunoscut-o. Oameni prietenoşi, prieteni buni şi-atât sunt mulţi şi unii chiar râvnesc la al meu loc atât de gol. Şi totuşi nu-i o preselecţie. Cel /cea ce se potriveşte va intra firesc şi de la sine în acel loc. Aşa cum au făcut-o şi alţii câţiva. Şi îmi vine chiar să cred că a mea stare e un pic indusă sau împrumutată din câteva depresii cunoscute şi simţite şi vreau să pot să o zic fără să-mprastie vre-o urmă de vinovăţie. Zâmbesc nervos la glume slabe. Îmi tremură imperceptibil mâinile şi corpul. Am urmărit, deunăzi, epuizată de dragostea şi nesfârşitele-ntrebari a câtorva duzini de copii mici, trei filme la care am plâns în întuneric singură şi ronţăind pesmet. Mi-e ciudă când mi se întâmplă multe şi nu am pe cine suna să ţip, să spun, să povestesc. Şi aş împărţi destule dar n-am cu cine şi de ce. Şi-aş întreba, cu ciudă, diverse lucruri ce nu-mi par în regulă şi-ntotdeauna aş vrea să am şi o a doua părere-n care să mă-ncred . Dar telefonul sună insistent şi întrebări de bine multe m-asaltează şi degeaba pentru că oricât le-aş oferi imagini clare despre mine, continuă să vadă cu totul altceva. E clar că nu se potrivesc locului gol lăsat aşa în urma, poate, a unor câteva trădări urâte şi dureroase sau poate a unor mii de kilometrii depărtare sau altor noi iubiri şi-ndragosteli

ieşite la iveală. Deja am obosit să caut mistere-n oamenii noi pe care-i întâlnesc sau să răscolesc
avidă priviri în căutarea profunzimii. Refulez simplu şi absurd în mailuri scurte, rare şi ciudate. Îţi mulţumesc. O carte nu a reuşit să mă ajute. Ieri deja mi-am interzis-o. E depresivă, scrisă prost şi celebră degeaba. Hua, Coelho! Nu are rost să vă mai spun că singura fiinţă caldă ce pare a comunica cu mine zilele astea e pisica mea.

Tonight…

by


She never took the train alone
She hated being on her own
She always took me by the hands
And say she needs me
She never wanted love to fail
She always hoped that it was real
She’d look me in the eyes
and sayed believe me.
And then the night becomes the day
And there’s nothing left to say
If there’s nothing left to say
Then something’s wrong.

Oh tonight, you killed me with your smile.
So beautiful and wild so beautiful and wild.

And as the hands would turn with time
She’d always say that she was my mine
She’d turn and lend a smile,
To say that she’s gone.
But in a whisper she’d arrive
And dance into my life.
Like a music melody,
Like a lovers song.
Through the darkest night
Comes the brightest light.
And the light that shines
Is deep inside.
It’s who you are.
Oh tonight, you killed me with your smile.
So beautiful and wild, so beautiful.

Teme pentru acasa!

by

Le-am primit, le onorez! Leapsa No. 1 vine de la Richie si mai avea un pic si expira termenul de onorare, ca sa spun asa. Regula spune ca tre sa raspunzi intr-un singur cuvant daca se poate. Iata:
Yourself: dreamy
Your Spouse: younger
Your Hair: dark
Your Mother: worried
Your Father: fulfilling his dream
Your Favorite Item: FS Notebook
Your Dream Last Night: mobile phones (!!)
Your Favorite Drink: Jack
Your Dream Car: vintage
The Room You Are In: big
Your Ex: not yet!
Your Fear: manageable
What Do You Want To Be In Ten Years: happy me
Who You Hung Out With Last Night: facinating people
What Your Not: pessimist
Muffins: Thanks!
One of Your Wish List (Items): a woman’s love
Time: late
The Last Thing You Did: double click
What You Are Wearing: black
Your Favorite Weather: hot
Your Favorite Book: Harry Potter
The Last Thing You Ate: dried bred (pesmet, come on!!)
Your Life: envied
Your Mood: special
Your Best Friend: empty spot :(
What Your Thinking About Right Now: the empty spot
Your Car: Opel Astra
What You Are Doing At The Moment: writing an answer
Your Summer: too short
Your Relationship Status: forever not yours (A-HA) :)
What Is On Your TV: dunno
What Is The Weather Like: cloudy
When Was The Last Time You Laughed: lastnight.

Leapsa No. 2 este de la Tezeu si e cam la fel dar mai usoara si mai putin indiscreta. Mi-a amintit de 21 de cuvinte, jocul de pe blogul lui Tudor Chirila, si cum spune el: “OAMENII NU MAI GANDESC CE SPUN PENTRU CA AU LA INDEMANA PREA MULTE CUVINTE SI PREA PUTIN TIMP.. Leapsa consta intr-o enumerare de cuvinte (simboluri pe care eu le strang zilnic in sacose sacose) care imi plac sau poate care inseamna ceva pentru mine. Binenteles ca e o leapsa ce merita jucata ciclic si discutata pentru ca ale mele simboluri se schimba de la o perioada la alta. Cred ca ale tuturor. Iata cuvintele de azi/luna asta/anul asta:
tentatie, cafea, neintrebari, placebo, pesmet cubulete, rock, notebook, pisica, blog, pasiune si vis
Binenteles ca sunt cateva constante… alea se regasesc si in definitia persoanei mele. Restul se schimba periodic.
Claudiu&Lizuka, Dina, Claudel, Cip si Elena doar daca vreti… si sunteti alesi aleatoriu si fara vre-un motiv anume… :)

Enter si de la capat…

by


Toamna dă stare de analiză critică. Cerul noros lasă loc de melancolie şi tristeţe. Frigul dă conştientizare de singurătate dureroasă, loc gol şi vise de-mplinire călduroasă.
De data asta nu am să o las. Şi vrând să conştientizez vizibil atâtea lucruri bune şi frumoase ce-mi merită recunoştinţa am să le-nsir pe toate câte-mi amintesc acum.
Şi lauda ar trebui să-nceapa cu stările de bine şi bucuriile cele mai sincere.
Le am şi le primesc constant, nesigur şi frumos aproape zilnic.
Atâta timp cât oameni îmi zâmbesc atât de sincer şi frumos şi îmi clipesc intenţionat cu gândul de a-mi da stare de bine le mulţumesc pentru.
Şi mulţumesc pentru cuvinte scrise sau rostite, povestite sau închipuite, întrebate sau neîntrebate care au acelaşi efect asupra mea.
Şi-ar trebui să recunosc că am norocul ce alţii nu îl au să mă pot bucura când vreau de-o dimineaţă prelungită în aşternuturi calzi, că mă pot bucură când vreau şi-aproape zilnic, în zilele de iarnă, de-o soba retro şi frumoasă ce încălzeşte sufletul mai mult sau să nu uit mansarda adolescenţei mele zbuciumate care există încă plină de amintiri şi lumânări parfumate… mansardă ce-mi poate da stări din cele mai ciudate ori de câte ori îi calc pragul sau îi privesc geamul de sus ce dă spre cer. Şi chiar aş vrea să fiu atât de recunoscătoare de libertatea în mişcare şi în comunicare pe care-o am. Şi pentru amintiri sunt norocoasă. Sunt amintiri pline de oameni faini, iubiri frumoase şi sentimente maxime. Şi chiar norocul meu de a avea casa plină de personalităţi pestriţe şi ciudate ce stau aliniaţi la analiza mea atentă. Şi mulţumesc vieţii în general pentru rezerva constantă de miracole, enigme şi dileme ce îmi ţin spiritul în priză. Să nu uit recunoştinţa ce trebuie îndreptată spre faptul că poate sunt unul din oamenii ce caută/găsesc/se bucură de sensuri mai profunde ale muzicii, cuvintelor, lumii… vieţii…
Şi am să repet ce mi-am dorit puţin mai devreme: diseară ideal ar fi … un vin roşu… friptură de pui (ciudat!)… portocale…muzică chill… mim, rentz, canastă… filozofie şi argumentări absurde… relaxare…

Citez pentru trei stari

by


Sunt zile când cuvintele mă ocolesc pe cât mă asaltează senzaţiile. Sunt zile când nu pot vorbi pentru că nici un cuvânt pe care mi-l amintesc nu poate cuprinde ce simt. Şi puţini sunt cei care au învăţat sau au intuiţia să îmi accepte tăcerea fără să creadă că e o schimbare intenţionată. Şi în aceste stări întotdeauna găsesc oameni şi scrieri care pot spune mai bine şi mai frumos ce simt.
#1 Cândva am dedicat un Cub al Angelei şi am scris despre. Azi vreau să îl citez din nou şi să-l îndrept spre altcineva. Şi-mi pare bine că viaţa mi-a dat ocazia să îl mai pot dedica. L-aş dedica la nesfârşit.
Suflet prieten
Viaţa e mai frumoasă când ai lângă tine un suflet prieten. Îţi aminteşti? Tu ai ştiut să-mi asculţi tristeţea. Ai venit fără să te aştept. Mi-ai intrat în suflet fără să baţi la uşă, pentru că era deschis. M-ai cunoscut şi m-ai înţeles. Deja, e foarte mult. Acum eşti ca un drog. O zi fără ochii tăi e ca o zi fără cafeaua mea de dimineaţă. Adică fără ceva esenţial. Poate că ar trebui să le spunem celor dragi, atunci când e cazul, cât de mult îi iubim.
#2 Prea multe amintiri m-au copleşit din vremea când încă copilăream în găşti pestriţe şi frumoase. Claudel e vinovat si-i multumesc pentru “amintirea ce-mi iubeste nostim de mult”. A scris frumos si sincer si-a inviat in mintea mea nopti colorate si-agitate in internet cafe-urile pe care puneam stapanire. Multumesc.
#3 Închei incet cu un alt cub de aer al Angelei. Pentru ca starea mea de ieri azi s-a accentuat.
Surpriza cu care descoperim uneori bogăţia din sufletul unui om. Însingurarea nu este o soluţie. Dragostea trezeşte acelaşi sentiment. Ne e frică de noi uneori şi de alţii mereu. Frica inhibă lucrurile care, altfel, ar putea veni de la sine. Făcând slalom printre provocări, obosim, de cele mai multe ori fără ca sufletul nostru să găsească împlinire. Ne mirăm, descoperind cât de bine ne-am putea asemăna, de fapt. Însă exersând supravieţuirea, ne ascundem atât de bine, încât greu ne mai amintim cine am fost. (Frica de noi)