Încă nu simt eu că-i primăvară de-a binelea dar știu că vine. N-are de ales. Îi aproape aici.

Mi-e din ce în ce mai dor de mare, de valuri și de nisip. De munte, aer curat și dimineți răcoroase. De Lepșa cu ceață, de Şerbeşti cu soare. De casa lu’ tata, neterminată, dar cu acoperiș albastru și jaluzele verticale. De Putna și adunat pietre. De Vama Veche cu muzică live pe fundal. E evident că-mi trebuie un concediu.

Cu cât e mai soare dimineață, cu atât mă trezesc mai fericită. Cu veșnicul iaurt în brațe ajung la birou și-ncep oftând o nouă zi. Muncesc 8-9 ore cu pauze amestecate de cafea, iaurt, un like pe facebook, o confirmare de comandă pe Breslo, o glumă cu fetele, o melodie cântată cu Aida, o sută de telefoane, o grămadă de hârtii, două amenințări, trei glume proaste, două situații stresante și un gtalk calmant. La maxim 5 dupamiază sunt trântită în fotoliul meu roșu de acasă,  încurcându-mi degetele în câteva zeci de ațe colorate. Și asta se repetă constant de  cinci ori pe săptămână cu mici devieri de plăcintă de la Ina sau film și popcorn cu Adi, sau bârfă cu Hellen sau Simone. Weekendurile sunt atât de sălbatice (hehehe) că nu-mi aduc aminte în totalitate nici unul ca să vă povestesc despre ele. Din weekendul trecut, de exemplu, am ieșit cu o brațară albastră la mână și o pălărie imensă și verde Guinness.  Deci se poate presupune că fu fun. Dar e program de iarnă ăsta. E program de hibernat și îi cam gata, a ieșit soarele și statul în canapea la plăcinte, bârfă și film nu mai e satisfăcător. Primăvara răscolește în noi înstinctul de aventură și călătorit, dorul de natură, iarbă și pădure, de nisip, val și cort. Orice altceva decât să stăm inside cu ceai cald în față, sună mai apetisant. Acuma am nevoie lângă mine de oameni cu care pot face un plan de încredere, în ochii cărora îmi pot vedea vara frumoasă și specială, în promisiunea cărora îmi pot lăsa timp din viața mea. Chiar și pentru aventuri spontane îți trebuie tot oameni de încredere.

Așadar, bifați! 1 Mai, în fund pe nisipul rece amestecând câteva pliculețe de nes în sticla de cola. Paștele la Lepșa, înfofoliți în pături și numărând stelele de pe cer și lumânările care coboară de la mânăstire. Depeche Mode, la București, cu emoție și cântat din rărunchi. Sfârșitul lui iulie la Cluj, la Peninsula. O săptămână din august în Europa, undeva. O săptămână din septembrie în camping la mare.

Din listele astea câteodată nu se bifează tot. Dar numai gândul mă face să merg mai voioasă, dimineață devreme, cu iaurtul în brațe, spre birou.

*Asta-i pentru ăia de zic că ne pierdem viața pe facebook, că ei și-au șters conturile și acuma stau la televizor de la 5 când ajung acasă și până adorm. Și merg la pescuit o dată pe săptămână și se îmbată cu vecinul de scară o dată la două săptămâni discutând știrile de la ora 5 și pufnesc superior cum ne lăsăm păcăliți de unealta diavolului, facebookul. Drept urmare vara asta am să mi-o irosesc pe facebook, punând poze de la toate concertele, dând check in în cele mai tari locuri și publicând pe blog din creierii munților sau cafenele cochete din Franța sau Germania. In your face!