De fiecare dată când mă apropii de mare emoţia creşte… de fiecare dată luciul primului lac îmi dă fiori… nerăbdarea mă face să mă ridic mai mult în scaunul maşinii căutând printre vile şi blocuri marea, blestemând în gând terenul mai înalt de lângă şosea şi construcţiile mari şi numeroase de pe mal…
Şi în sfârşit se vede… se simte… marea la fel de frumoasă oricând ai ajunge la ea… chiar de e dimineaţă şi soarele o face argintie, chiar de e seară şi pare mai neagră decât numele ei…
Şi lumea se schimbă, universul se transformă şi sufletul ţi se topeşte. Ai plecat din oraş un om cu dor de mare şi ai ajuns acolo o fiinţă a mării, a nisipului, a scoicilor, a meduzelor, a algelor şi a valurilor.
Am refuzat să campez la un camping unde vroiau să-mi pună brăţara de plastic la mână (de genul celor din spital sau a cercelusilor de la urechea vacutelor) pe care nu puteam să o scot… şi m-am dus repejor la recepţie la Hanul Piraţilor şi nebunia momentului şi zgomotul mării m-au făcut să mă prezint Dirty Bess Rackham… Probabil doamna plinuţă şi zâmbitoare de la recepţie a văzut multe la viaţă ei şi doar a clipit rapid şi a întins o mână spre buletinul meu… atunci mi-am zis în gând că m-a recunoscut!
În 30 de minute era întuneric dar eu eram întinsă în nisipul rece respirând mare prin toţi porii. Ţigară de foi cu aromă cherry nu am fumat-o decât pe jumătate alergând copilăroasă un căţel mic şi zburlit şi un pisoi alintat şi jucăuş, aciuaţi prin camping pentru mâncare…
Şi pentru că marea m-a ţinut minte mi-a arătat valuri nu atât de mari încât să fie periculoase dar destul de mari să fie fun de innotat prin ele, vânt nu atât de tare să-ţi zboare cartea din mână dar destul de tare să fluture încet umbrela şi bronzul să ajungă peste tot, nori nu atât de numeroşi încât să ţi se facă dor de soare dar destul cât să le mulţumeşti pentru răcoare, ploaie de dimineaţă nu atât de lungă încât să-ţi strice vremea de plajă dar racoroasă cât să-ţi spele cortul şi maşină înainte de plecare…
Şi am văzut la mare oameni frumoşi ţinându-se de mână şi confundându-şi bronzul, femei frumoase innotand cu bucurie nu ferindu-se preţioase de stropii de apa sărată, copii mici cu lopăţele şi plângând că mai vor în apă deşi dinţii le clănţăneau de frig…
Şi am încercat în două nopţi şi două zile să trăiesc cât mai mult la mare…
Costineşti arată la fel… mi-a adus aminte de studenţie… am mâncat hamsii prăjite şi am făcut poze la obelisc… E plin de aer tânăr acolo…
Mamaia e pretenţioasă şi frumoasă cu palmieri şi maşini retro (era o expoziţie)…
Neptunul mi-a amintit de biletele pe care mi le făcea rost tata sau de taberele în care mă întâlneam cu Mihaela Rădulescu în holul hotelului sau la piscină…
Şi finally Vama Veche cu linişte şi muzică bună, plină jumătate cu oameni care nu au ce caută acolo şi cealaltă jumătate cu oameni care nu ar mai trebui să plece de acolo…
Am visat, am cântat, am innotat, am citit si m-am bronzat…
Ma voi intoarce luna viitoare… promit!

Umbrela, cartea, lotiunea, papucii si prosopul meu.

Universul meu preferat.

Nisipul, marea si norii m-au adoptat.

AAA…nu suport centura pe pielea arsa… amenda???!!??… oh, glumeati? Multumesc.

Masini retro

Şi nu sunt o împătimită a sportului sau competitiilor ci doar îmi place când acestea-mi dau motive de emoţie şi lacrimi…aşa ca Euro…
Şi nu o spun pentru a fi mai agreată de partea masculină făcând un front comun în galerie(mă manifest destul de feminin)…
Şi nu mi-e ruşine să recunosc că mă conformez majorităţii feminine cu gânduri că “Mutu e asaa drăguţ!” şi “Chivu scrie aşa de frumos pe blog!”…
Spun HAI ROMÂNIA! din tot sufletul şi strângând din pumni, urmăresc tot meciul cu emoţie şi plec din cameră la faze importante cum ar fi un corner sau un penalty, comentez cu voce înceată de nu mă aud nici eu, ţip tare la ratări, nu înjur niciodată echipa adversă doar pentru că eu nu înjur, urmăresc reclamele de la pauză şi-mi dau stare de bine, aplaud toate fazele bune din meci… şi… voi aplauda echipa naţională diseară indiferent de rezultat!Nu voi comenta meciul, nu voi comenta rezultatul… comentez acum emotia mea…
M-am pregătit cât am putut mai bine cu tricou, eşarfă, steag mare pe perete şi steguleţ la geamul maşinii şi nu mi-e ruşine să mă laud cu ele… să nu uităm de colecţia de şerveţele…

Doar cateva… si fara nici o legatura… si poate spun multe despre mine sau doar induc in eroare… dar sincer le recunosc…
My beautiful cat

A cup full of coffee

A bubblebath

Sa cumpar, citesc, recitesc carti

Sa colectionez servetele

Sa ard lumanari

Cutiile… pur si simplu cutiile…

Si cartile Harry Potter

Si magnetii de frigider

Si muzica mea

Si marea

Si un film… fara explicatie

Si un barbat… I think he’s perfect…even if he’s gay…

E o concluzie egoista si analgezica atunci cand nu stiu ce se intampla cu mine, cand ma vad altfel, cand ma simt altfel… cand intru in panica ca nu ma recunosc…
Si cred ca asta se intampla dupa ce incercandu-ma multe, grele, usoare, frumoase… la un moment dat am incetat sa reactionez constient si m-am lasat dusa de reactia momentului… Si fie ca mi-a placut, fie ca nu, ceva a schimbat in mine viitoarea reactie… Si mai stiu ca drumul fiecaruia e plin de rascruci… si ca decizia, opinia si chiar principiul urmat (desi pare dintotdeauna sustinut) te schimba in acel moment…
Si stiu ca trebuie sa recunoastem ca ne-au schimbat chiar daca ne vedem infrangerea si trebuie sa recunoastem cine/ce ne-a schimbat chiar daca ne vedem puterea…
Senin si clar gandind… un vis ma schimba, putin si temporar… sau chiar de tot, si-apoi un film, ca replica si stare… sau muzica recent descoperita… sau loc, oras, o tara… sau mare, munte, soare sau o ploaie de vara… un om nu mai vorbesc, un suflet mic, pufos ca o pisica sau chiar colti rai si coada falnica a unui caine iubitor ce-l cresc de-o viata… si ma mai schimba tradarea si minciuna… astea ma schimba-n rau si iremediabil… pacat… un gest, o floare si-un cuvant frumos ma schimba si sinceritatea dar si banii… pacat si banii schimba oamenii… si eu sunt om…
Cred totusi ca increderea in sine e metamorfoza cea mai cautata si mai cred ca transformarea din pasiune si iubire e cea mai frumoasa dintre schimbari si astea le caut dupa fiecare colt de strada pe care o urmez…
Si astea toate nu-s decat viata si a trai… iar asta este timp…
Cu un vis, cu un film, c-o stare, o melodie, un loc, o ploaie, un om, o pisica, o deceptie, o floare, un cuvant, un sentiment, cu bani mai multi, o pasiune si un gand, imbatranesc…

La Fructul Soarelui am amintiri… si pentru mine Fructul Soarelui e important… e acolo de cand ma stiu… acolo am legat prietenii, am plans lacrimi multe, am cantat, am frant o inima, am tipat cat am putut, mi-am dat intalnire, mi-a fost franta inima, am alergat spre, am comandat un taxi, am fumat o tigara, am simtit ca-mi traiesc visul, mi-a inspirat frica de inaltime, am admirat Dunarea, m-am odihnit, m-am facut ca nu-l vad, inima mi-a batut tare tare… cred ca am lasat o bucatica din mine acolo…
Acum locuiesc la Fructul Soarelui… cred ca viata a facut in asa fel incat sa ma regasesc… eu ramasesem aici… acum m-am regasit…
Sunt la Fructul Soarelui…
L. E.: Monumentul, scluptura-n fier, chestiunea din poza e Fructul Soarelui… nepozat de mine si nu stiu de cine…

Astazi e joi. E cea mai grea zi a mea din saptamana. Toata lumea are o zi din saptamana care e cea mai grea pentru el. Parca ziua aia te sleieste de ultimele puteri inainte de a incepe. Numai gandul la cate ai de facut, cati trag de tine si in cate directii, te oboseste inainte sa incepi. Astazi am dezertat. Am plecat sa ma joc. Zambet fara sa stiu de ce.

Am vazut la unii si altii si mi-a placut… Rezultatul iti da o stare de bine… mie mi-a dat…
 

You Belong in Paris

Stylish and expressive, you were meant for Paris. The art, the fashion, the wine! Whether you’re enjoying the cafe life or a beautiful park… You’ll love living in the most chic place on earth.