Eram pregatita sa scriu un articol si am realizat ca are numarul 100. Nice.
GonZo inspira. Si e cel mai inspirat. De aceea eram convinsa ca orice colaborare cu talentul lui nu poate iesi decat minunat. Iata ca pasiunea mea pentru House combinata cu talentul lui GonZo si cu un tricou de dama (aviz amatoarelor) a dat nastere unui lucru minunat. Alte poze la designer. (Acesta a fost un post sponsorizat! Ce cât??)
Category Archives: Despre mine…
Împărăţia Lizului
Vreau să scriu azi despre un zâmbet, o stare de sărbătoare, de ce, azi, am iubit toamna şi o braţară.
Un zâmbet. Şi cel mai frumos. Glumind, eu îl numesc zâmbetul cu efect placebo. Pentru că-mi face bine. Şi posesorul, ca un prieten bun ce este, mi-l dăruieşte nelimitat. Şi crede că doar mi se pare mie binefăcător. Pentru că vreau să fie. Simboluri de la el am multe. De neînţeles. La fel e şi privirea lui. Tot de neînţeles. Doar câteodată se predă.
“Asta la baby, vista!” exact în ordinea asta…
“Excage” fără un sens anume, sau poate nu-l cunosc eu inca…
Abuz de smilyes…îi atribui…
Ochii verzi ai păpuşii mele de porţelan … tot el e vinovat. “Toţi sunt vinovaţi!” mi-ar şopti dac-ar privi acum ce scriu…
O stare de sărbătoare. Pentru că azi la mine a fost sărbătoare. Fără motiv la mine. Găleţi de flori şi staniol răscolit de-o pisică prea fericită. Şi vreau atâta stare de sărbătoare să o dau mai departe. Cui o merită. Azi.
De ce, azi, am iubit toamna? Stupid. Pentru că o iubesc de când mă ştiu. Pentru că a plouat frumos. Cafeaua caldă este mult mai bună băuta toamna pe răcoare udă. Şi mersul cu maşina este mai plăcut. Şi muzica mai bine simţită. Şi fularul mai moale. Şi părul ud e mai rebel. Şi verdele mai verde.
Drept pentru care ultimul lucru este o braţară. Gata. Şi care îşi aşteaptă stăpâna.
Stare mahmura de weekend
O zi în care simbolurile m-au tăbărât şi toate cuvintele şi imaginile şi chipurile ce mi se învârt în minte sau chiar prin faţa ochilor au două sau mai multe sensuri şi asta mă doboară un pic… e prea mare vârtejul de sentimente pentru starea aparentă a lucrurilor… şi toamna-nseamna că îşi intră în drepturi… Am adunat azi multe şi frumoase simboluri de descifrat: cireşe (roşii şi frumoase-atârnă-acum pe un rucsac); îngheţată topită; Împărăţia Lizului (trademark Dina – fantastic); LizCave like Batcave în numele unei mansarde; … le luaţi ca şi simbol pe cele trei puncte; şi un pahar de vin cu picior; harley; puky; I dunno; flufy things; brăţări din noduri; art-office; baloane cu heliu; elefanţi; roz; turcoaz; pesmet cubuleţe; zori (de zi); blink (like zbatere de gene); recunoştinţă şi/sau dor (senzaţii).
Pentru că tu.
“Ascult muzica ce-o merit şi mă merită” (îmi aparţine fraza şi mă bucur că mi-a ieşit)
Am citit o poezie despre un joc erotic(metaforic) ce mi-a plăcut enorm.
Ginul băut cu sweeps de mandarine e mai bun.
Mi-e dor de-o după-amiază racoroasă şi-un pic întunecată, de două căni de cafea caldă şi poate o gogoaşă cu ciocolată… pudrată, de-o sticlă de vin în caz de pofte (neapărat roşu), de-un film greu şi luminos, de un parfum discret în casă, de-o mână întinsă peste-a mea… mi-e dor de ce n-am avut vreodată…
Mi-e echilibru deci mi-e bine.
Mulţumesc.
Azi
Şi ca să fiu în ton cu lumea v-arăt ceva. Astăzi atât.
Azi pentru mine a fost o zi frumoasă cu adevărat. Şi clar condusă de o melodie. O zi frumoasă-ntodeauna trebuie să aibă melodia ei. A fost o zi cu planuri multe, cu multe rezolvări şi multe schiţe şi idei. Proiecte care iau contur şi-aniversări cu cântece prin telefon sunt sarea şi piperul. Răcoarea lui 7 dimineaţa a făcut loc şi pentru alte stări, senzaţii ce se cam lasă aşteptate.
Şi azi e miercuri şi-am vrut să-nchei ziua frumos. Am făcut planuri pentru mâine asigurându-mi start de zi liniştitor cu bârfe, glas inteligent şi aburi de cafea la 8, şi-apoi un telefon promis când voi realiza că-i joi… sau poate nu… depinde de curaj…
Si trebuie sa multumesc Dinei pentru -stie ea mai bine- ce si pentru inca multe altele enumerate sau nu mai sus… Voi stiati ce sunt haikus??? Eu nu! Acuma stiu si-s fericita ca exista.
Later Edit: Tocmai a plecat Cip de la mine… reclama Dinei a functionat… multumesc amandurora… si mai ales ochilor de vultur ai lui Cip care a recunoscut un fake dupa greseala intentionata (sau nu!) ar trebui sa fie WHERE nu WERE…(nu ati vazut nu?!)
Placere vinovata… [Leapsa]
Si-am incercat sa scap si sa ma eschivez… sa ma fac ca nu inteleg sau ca am uitat… dar nu merge… asa ca ma desconspir…
Richie e capul rautatilor de aceasta data cu o leapsa nerusinata care se refera la a recunoaste public melodia care desi nu are nici in clin nici in maneca cu genul muzical preferat de tine… care e total opusul a ceea ce reprezinta playlistul tau… care nimeni nicodata nu si-ar fi imaginat ca ti-ar putea placea…
So… e de actualitate… dar eu o stiu de mult… din multele seri folk din viata mea… si, deci, ascultata, fredonata, cantata tare cand stiam ca nu ma vede sau aude nimeni sau cand ma vedeau sau auzeau dar aburi datatori de curaj au musamalizat situatia… e usoara, e vulgara si e my guilty pleasure…si daca o sa considerati ca nu e atat de vinovata placerea va garantez ca mie mi-e rusine sa recunosc ca-mi place… Sobita:
Leapsa merge mai departe la: Cristi si a lui, Alice, Dina, Claudiu si a lui Lizuka, Mylastgoodbye si last but the most Tezeu…
şi-am să te chem să-mi mângâi fruntea…cu-o mână rece şi uscată
Furtuni stârnite trec. Nisipul se depune iar.
Dispoziţie fatală de gol în stomac, stare de struţ (de afundat adânc un cap cu gânduri cu tot), dor dureros de glumele tale seci când mă vedeai mai tristă…
Vreau să te uiţi ironic şi pe sub genele tale lungi la mine, vreau să râzi pe înfundate de cât de neatrăgătoare sunt şi-ncet să-mi scoţi din frigider pernuţe reci de silicon să-mi apeşi pe ochi… Azi vreau să uiţi remuşcările şi umbra ochilor tăi mari când vibrează telefonul şi ştiu că nu vrei să mă laşi să plec… Vreau să bolesc o zi şi-o noapte cu ochii tulburi pe vena de pe gâtul tău şi să nu mai vreau acasă niciodată de-acum încolo… vreau mâine să îmbătrânesc lejer, la 12 noapte, şi s-o simt cu un sărut pe buze aspre şi setoase şi cu o foarte slabă definiţie de adulter… vreau să dormim îmbrăţişaţi cum am dormit de-atâtea ori… cum m-ai vegheat de-atâtea ori… şi dimineaţă vreau să-mi cânţi încet la o chitară veche, spartă şi recondiţionată Diamond Ring a lui Bon Jovi… mai ştii tricoul rupt Nirvana?… mai suntem încă împreună şi ne iubim la fel de mult…
Diseară am să râd fals de multe ori, am să suport un chin mai mare decât asta şi totuşi am să pot să-mi eschivez prezenţa…să te găsesc râzând lipit de-o portieră joasă, să îmi clipeşti mai cinic decât eşti şi-apoi să te prefaci că pleci când am să vreau să mă grăbesc să te sărut rapid…o clipă dacă stau lipită de tine îmi iau puterea să-nchei seara frumos poate şi să suport un La mulţi ani cântat aşa de fals…
Pfiu… e dispoziţia temută… pfiuu… vom lua cu noi doar cărţile, o pătură şi blugii…promit să mergem în locul ăla nou descoperit unde oamenii faini pe care-i întâlnim sunt dezinvolţi şi abuzivi cu zâmbete şi sticle jumătate goale trăind doar pentru muzică…
Anul viitor la 12 noaptea când voi face 29 de ani doar tu îmi vei cânta la mulţi ani… şi doar un foc de tabără vreau…şi-un val… şi-o muzică de pe o scenă…
Te sun şi-o să bârfim puţin… mi-e dor de glasul tău…şi o să-ţi spun ce frumuseţe am văzut/primit/băut/păstrat…
Râdeam gândindu-mă la Refined new look and same smooth flavor şi cum o să-ţi şoptesc în ureche “A Gentleman knows his limits. Please drink responsibly” Vreau să ne minunam din nou de cât de frumoasă poate fi o sticlă Genleman Jack…
E bine şi era … să ştiu că mă iubeşti…
Da… îl urăsc…
Vreau mâine să şoptesc …mi s-a părut…
Mie
Cum poti primi de unde nu te-astepti butonul pe care ti-l doreai sau doar poate convingerea c-acel buton exista pentru tine intr-o zi cand chiar te minunai cum un pitic cu barba alba te fluiera obraznic pe-un raft de supermarket… si poate cineva o sa-nteleaga prietenia simpla si-aproape neconcreta in care rumegarea de banalitati e sportul preferat… si nu mai zic de cat de-aproape il simti pe dumnezeu gandind la el in pijamale in ziua cand pentru prima oara te-ai pregatit sa increstinezi un copil… si cum imaginea asta iti da curaj si spor la un botez intr-o credinta atat de veche si a tuturor dar care azi o simt noua si doar a mea… dar o sa-ti zic candva de stalpul de telegraf udat la radacina si care a crescut falnic in centrul unei hale mari de mobila…
Regretul mare e c-as vrea sa cred sau sa nu cred ca toamna… anul care vine… racoarea… scoala… nu-nseamna de fapt inchisoarea… de fapt si inchisoarea o vreau a mea si nu a ta!
Iar si iar multumesc…Dinei…
-lui Liz-
Există un buton
trebuie să existe
pentru nori în formă de pitici de grădină
cu pipă (musai cu pipă!)
femei cărora le plac
viorile, fumul de ţigară şi pielea bronzată
cer
bărbaţi pierduţi şi găsiţi în halba de bere
cu barbă cu tot.
Albastrul meu nici n-ar izvorî din tine dacă n-ai vrea
dar pisicile se întind încă pe balustradă
şi încă au burţi calde
şi lăbuţe amuzante.
Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi.
La magazin nu se găseşte ceai dulce de banalităţi
şi să le culeg eu – îmi sângerez degetele
până la urmă nici nu ştiu dacă merită
iar dumnezeu, în pijamale şi cu ochelari, stă
calm pe verandă şi bea o cafea
cu o curtezană frumoasă într-o cămaşă scurtă
-asta ca să nu zic curvă-
ea îi citeşte poezii despre o blondă si-un brunet
care se sărută lângă un stâlp de telegraf
şi încet vine toamna.
Si cum penultima zi din luna asta imbatranesc vizibil si toamna apoi se instaleaza si-mi mai acopera din regrete… ma bucur azi ca un copil…
Un post despre un prieten drag…
Şi despre cum o cunoştinţă poate fi ridicată la rangul de prieten drag pentru zâmbet frumos şi sclipiri ciudate-n ochi…
El spune că e doar mahmureală după o petrecere… eu spun că are ceva special… şi tot ce îmi pot dori pentru el este să-i văd privirea de om îndrăgostit… şi cred că asta-mi poate dăuna prieteniei şi totuşi o nebună, rebelă şi frumoasă atârnata de gâtul lui e tot ce îmi doresc acum… şi totul e spre bine pentru c-a lui viaţă e în schimbare şi iubirile acum se lipesc cel mai uşor…
Şi ştiu că poate va citi, şi va zâmbi superb şi calm cum ştie numai el să facă…
Şi poate zâmbetul îmi va fi interzis atunci când îl voi şti împlinit şi iubind… dar asta vreau să văd …
Mi-e drag că e modest cât trebuie, e respectuos când trebuie, e funny tot timpul şi are el ceva de om rănit şi nu o recunoste… Şi ştiu puţine despre sufletul lui dar îi doresc o împlinire atâta tot!…
Mai am câteodată impresia că dacă i-aş vedea posibila iubire viitoare pe stradă trecând energică pe lângă mine… aş recunoaste-o că fiind a lui şi i-aş recomanda zâmbetul lui…
Promit c-atunci când nu-l voi mai vedea intrând singur ci însoţit, strângând frumos de mână o fată cu un zâmbet ca al lui… şi când va face eforturi să-şi desprindă ochii de pe faţa ei ca să-mi răspundă mie … şi-i voi vedea mâinile pe umerii ei mângâind constiend/inconştient în timp ce-mi îmbogăţeşte mie cultura muzicală sau IT… sau îmi răspunde la întrebările mele tâmpe între două priviri spre cea care o să-i înţeleagă nebunia… promit să-anunţ şi să declar ziua de “bucurie generală pentru o noua iubire meritată deplin”.
Şi mai vreau s-aud două variante povestite a concertelor nebune de la care îi stă aşa de bine să se-ntoarca epuizat şi cu şosetele desperecheate…şi vreau să-l ştiu în siguranţă la adăpostul unei iubiri ce nu-l poate răni vreodată…
Y de la Mary si Edy…
Mary e în buletin dar Edy e doar de fită… Sunt ai mei şi îi iubesc. Şi cum să nu iubeşti o fiinţă care are nume cu y în buletin deşi are 34 de ani, are multe găuri de cercei în urechi şi îi stă bine, are un tatuaj colorat pe fund, scrie poezii, are aparat dentar colorat pentru că vrea şi poate, a citit şi citeşte tone de cărţi,are funcţie de conducere şi îi stă bine, e fan Harry Potter (!), e cea mai deşteaptă fiinţă în viaţă, frazele începute cu voce tare le termină în gând şi e indignată că nu o înţelege nimeni, e blondă şi e a mea cum nu e a nimănui?! Sora mea. La mulţi ani! Şi cum să nu iubeşti un copil care s-a născut sub ochii tăi, care se luminează la faţă când te vede, care te asociază instantaneu cu baloanele de săpun şi telefon cu clăpiţă, care-ţi stalceste numele (sau aşa îmi place să cred) de milioane de ori pe zi şi care azi face doar doi ani? Nepotul meu. Edy. La mulţi ani!
L.E.: si pentru ca au stiut ce sa ceara cadou au primit amestecate: o roaba mare de plastic colorat, o masina mare de tuns iarba din acelasi plastic si Caderea Constantinopolului in editia de lux colectia Adevarul…La multi ani inca o data amandurora!
Leapsa
1. My desktop:
2. Cinci lucruri care imi plac: Doamne cat e de simplu! Cat, coffee, shampoo bubbles, music&books and loooooove…da, cam astea: pisicile, cafeaua, baile in spuma, muzica si cartile cred ca ocupa un singur loc pentru a da voie dragostei in toate sensurile sale vulgare sau platonice sa fie mentionata intotdeauna….
3. Cinci lucruri care nu-mi plac: hingherii (de caini nu de trolee), prostia in toate formele ei, violenta, gandacii si migrenele.
Leapsa merge la cine o citeste ca de obicei… mai putin la Cristi ca de la el vine…