The average reader is more interested in fun than in intellectual pursuits

by

Random fun stuff about cats.
1. There is no snooze button on a cat who wants breakfast.
2. I got rid of my husband. The cat was allergic.
3. Never feed your cat anything that doesn’t match the carpet.
4. You know when people see a cat’s litter box, they always say, “Oh, have you got a cat?” Just once I want to say, “No, it’s for company!”
5. “Humans: No fur, no paws, no tail. They run away from mice. They never get enough sleep. How can you help but love such an absurd animal?” – Anonymous cat about humans
7. Anything on the ground is a cat toy. Anything not there yet, will be.
8. For a man to truly understand rejection, he must first be ignored by a cat.
9. Cats are like potato chips. You can never have just one.
10. Cats are better than any vice. They’re not fattening, dangerous, or expensive. However, they can be addictive.
11. I have noticed that what cats most appreciate in a human being is not the ability to produce food which they take for granted, but his or her entertainment value.
12. Some people have cats and go on to lead normal lives.

21 Peek-a-Boo Cats

And here you can find out what should you drink when you’re listening your favorite music.

Here you can find out exactly… how old are you.

The last thing I want to do is hurt you. But it’s still on the list.

by

Trecut bine de miezul nopții într-o casă călduroasă. Citesc și clipesc cât de cât mai odihnită. Aștept o direcție. Aștept un zâmbet și o îmbrățișare. Mă bucur că ceața de zilele astea nu mi-a schimbat starea de spirit și doar luna plină mi-a influențat somnul. Dorm cu rulourile ridicate maxim pentru că oricum mă trezesc înainte de zori. Testez proiecte individuale Java și cânt cu voce tare muzică veche. Mă strâmb și alint și-ncerc să nu cert. Fac planuri nebune și nu reușesc să te văd în ele. Mă cerți tu când simți tendința mea de a vorbi și insinua semivulgarități. Life is so much funnier when you have a dirty mind. Neexagerată. Exagerez doar senzațiile faine.
Fraze ce dau stare de bine îmi rămân lipite de suflet. Îmi hrănesc imaginația cu diverse. Atât cât să putem înnebuni în doi. Știu exact ce mă împlinește, ce-mi poate răvași universul și pentru ce trăiesc.

Olive Juice. Try it. Mouth it in the mirror. Looks exactly like ‘I love you’, doesn’t it? Also famously fantastic in a chilled glass with a little vodka.

Floating snowflake-shaped marshmallows in cups of hot chocolate. Cât de bine sună descrierea/denumirea unei stări ce arată așa.

Aș vrea să dau prietenilor mei puterea de a râde zgomotos, veselia permanentă în ochi și nebunia lui ‘hai’ rostit doar la ideea unui plan nebun. Aș vrea să văd în oamenii din jurul meu că iau în serios dragostea și-n joacă viața. Aș vrea să-i îmbogățesc pentru o zi pe cei ce proclamă ca principală grijă în viață lipsa banilor doar ca să le arăt că nu-i deloc așa. Și-aș exila toți oamenii încruntați și invidioși. Pe o altă planetă.

Hai. Am să-ți arăt cum se amorțește cu trupul gol și-nfășurat doar în pilote, cu-o carte-n mână și lipit de un calorifer. Am să-ți citesc dulcegării ce îs convinsă că nu le-auzi dar dacă mă opresc mă rogi să-ți mai citesc. Am să râd de tine că ai să primești toți colindătorii spre disperarea vecinelor nonagenare. Și dacă zăpada nu vine la noi mergem noi la ea.

Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead.

The things you own end up owning you

by

Cumva postările mele au început să aibă 400 de vizualizări zilnice. Vă mulțumesc. Mă bucur când văd că oameni frumoși se regăsesc în ele. Mă bucur când văd că oameni frumoși se recunosc în ele. Dacă mă cunoști în persoană realizezi că le trăiesc pe fiecare în parte. Când am servit aseară shoturi de tărie de păpădie, Simone s-a minunat că eu chiar am, deși mă citește. Mi-ar fi greu să inventez fiecare frază în parte și n-ar mai fi scris de plăcere, ar fi chin.

Un chin îl am. De la 8 la 16. Sunt obosită. Clipesc epuizată. Azi primesc o echipă de la o emisune. Mă amuz la gândul că-i așa mare diferența între ce afirmi la un interviu și ce dau ei de fapt pe post sau ce scriu în ziar. Da, știu. Nu-i primul interviu. Sper să îmi lase măcar o jumătate de dupamiază să mă odihnesc. O să le arăt brățările și dreamcatcherele, pisicile și cerceii, îi las să le filmeze și mă duc să mă culc. Să visez.

A dilemma is a problem offering two possibilities, neither of which is practically acceptable. Between a rock and a hard place. Between the devil and the deep blue sea. Applied incorrectly, it constitutes a false dichotomy, a fallacy. The nirvana fallacy is the logical error of comparing actual things with unrealistic, idealized alternatives. It can also refer to the tendency to assume that there is a perfect solution to a particular problem.

Am luat exemplu de pe alte bloguri și vă pregătesc cadouri. Pentru cititori. National Giveaway. Nu ca să mă citească obligatoriu mai mulți deși ăsta va fi efectul, sunt convinsă. Ci să mulțumesc cumva celor ce mă citesc cu plăcere.

Și să nu uit. Proserpina. Sau Persefona. O lăsăm în lumea umbrelor iarna asta. Winter is coming. La vară, însă, așteptăm să se arate zeița fertilității.

Azi, la o oră după ce s-a născut, Radu, un băiat frumos și sănătos de 3,4 kg a trimis mesaj la toată lumea de pe telefonul lui tati, în timp ce mami se odihnea, spunându-ne că abia așteaptă să ne cunoască. Voi încă nu știți dar băiatul ăsta s-a născut să schimbe lumea în mai bine. Dacă nu mă credeți întrebați-i părinții. Dacă nu-i cunoașteți, întrebați-vă părinții ce credeau când ați venit fiecare pe lume.

Trei cititoare au câștigat azi mandarine. Aida, Violeta și Ramona. :) Complimente, doamnelor!

Mă duc să mă odihnesc, să mă lăfăi într-un vis în care râzi. Revin spre seară cu rock la maxim și cafea tare.

“Anything is a waste of time unless you are fucking well or creating well or getting well or looming toward a kind of phantom-love-happiness.” — Charles Bukowski

Yeah, I’m single, but you’re gonna have to be amazing to change that

by

     Fac provizii de bezele, vin roșu, tărie cu gust de păpădie și neapărat o crenguță de vâsc. În caz că apari și te pui pe demonstrat.
Aștept ceva ce nu se mai întâmplă. În așteptarea asta undeva se pierd zilele, lunile și anii vieții noastre.
Și-apoi fac să se întâmple când mă satur de senzația de așteptat în gol. Sunt primele sărbători pe care le vreau și cred zâmbitoare și ignorând relele din jur, de am senzația clișeu că tot universul complotează să mi le strice. Încerc să ignor oameni aruncându-se de la balcoane și/sau în fața trenului, să nu-mi aduc aminte promisiuni călcate în picioare și minciuni lejere, încerc să mă iluzionez că până dupamaiaza recipientul de cafea măcinată se umple magic și neașteptat și pisicile nu descoperă niciodată fundul castronelelor de mâncare. Eh.

Femeile frumoase îs născute iarna. Majoritatea. Pe frig. Trenurile circulă altfel de azi și se numesc altfel. Oare cât costă? Am o mare nevoie de portocale, mandarine, grepuri și pomelo în viața mea. Și plante de acvariu.

    Am prea multe fesuri și prea multe perechi de mănuși. Ascult muzică veche și fantazez cu gândul la un zâmbet frumos. Atâta timp cât nu spun al cui e, am voie să fantazez.

          Dacă fac cafea, bei?
O cană mare tare. Halba ta. Plină și doar un strop de lapte. Sărută-mă cu limba friptă și-o picătură mică de cafea pe buza de jos. Ține-mă în brațe cu forța chiar dacă eu zic că-s grea și nu mă gâdila. Nu-mi place. Asta după ce îmi iei gogoși calde și pudrate și dai pe vh1.
Am citit din arhiva decembrie 2007, decembrie 2008, decembrie 2009 și decembrie 2010. Și mi-am dat seama că, de departe, decembrie 2011 e cel mai fericit. Și poate a fost și 2008. Dacă îs indulgentă.

      Comenzi pe Breslo și Crafty de abia le fac față. Sâmbătă și duminică sunt la târg în Clubul Zodiar din centrul Galațiului. Apoi fac bradul și urmăresc reacția pisicilor. Plănuiesc două petreceri și câteva aventuri. Dacă mai și ninge nu-mi mai trebuie nimic.

       Iar tu ești deocamdată doar adiacent. Contiguu.

I never met another man I’d rather be

by

And even if that’s a delusion, it’s a lucky one.

Vreau să am mai multe de zis despre viața mea în momentul ăsta decât despre viața mea viitoare. Vreau ce trăiesc zilele astea să sune mai frumos povestit decât planurile pentru viitorul apropiat sau îndepărtat.

Mă îndrăgostesc încet și sigur. Goluri ce-absorb vise. Bărbat frumos. Lucid. Sensibil. M-arăți cu degetul și-acuzi că-l inventez. Așa, și?

Scrie-mi un mail și nu mă îmbrățișa la final. Întreabă-mă cine sunt și spune-mi cine crezi tu că sunt. Mi-am pierdut încrederea în evil smart men. Cum să pari puternic când de fapt nu ești. Ar trebui să scrieți o carte despre. Deși nu știu cui i-ar ajuta inducerea în eroare a adversarului.

Azi a fost soare. L-am închis în mine. Când zic că n-am nevoie de nimeni nu fac decât să aștept să mă contrazici.

Way of life

by

Trăim cum putem. Supraviețuim. Dacă vrei să trăiești după principiul vagabond și miserupist, poți lejer la limita foamei dar depășind limita morală sau legală, furând sau comițând tot soiul de infracțiuni. Dacă vrei să trăiești frumos și curat, în liniște decentă nu prea ai cum. Nu te lasă. Cine? Asta încerc și eu să aflu și să fug cât mai departe.

Oricât m-ar atinge criza sau oricât aș încerca să o evit e dureros să-mi calculez săptămânile de la și până la salariu, să-mi planific o ieșire în oraș în funcție de calcul și să amân dusul la doctor cu pisicile din același motiv.

Și-s mulți ca mine. E cea mai bună dovadă cât de fail e sistemul și unde ajungi dacă urmezi pas după pas o indicație. Înveți și crești frumos. Faci școală, faci o facultate. Aduni ceva atestate. Faci un dosar frumos la care mai lipești și anii în care ai muncit în studenție. Găsești un job călduț. Plătești un sac de dări la stat. Îți faci o rată la o casă. Mănânci fast food mai rar ca și delicatesă și cei mai norocoși dintre noi primesc încă borcane eco de la mame. Băuta nu-i săptămânală ci lunară. Cadourile pentru chefurile anunțate târziu te sperie ca o cheltuială neprevăzută. Călătorești, stai la prieteni și-apoi resimți concediul 3 luni ca și gaură în buget. Ai blog și poate-i bun un pic. Te bucuri cât produce pe-un card ce îl iubești că-i salvator. Un link sau advertorial. Un Blogwars până aproape de finală sau concursuri ce îți mai fac cadouri te mai anină. O carte, o sumă, o bomboană. Ți-e drag că poți câștiga din scris și oftezi 8-10 ore la birou la muncă. Faci handmade și te duci la târg. Mai pui și-un magazin online. Și faci cu drag și vinzi atât cât poți. Dar nu ai timp atât cât ți-ar plăcea. Și câteodată îți programezi și banii de trimis coletele. Ridici neputincios când reclami o defecțiune la ceva, orice, ce nu ține de tine și mai întâi îți cer să o plătești și dacă se confirmă a fi defecțiune ți se vor returna banii. Nu vezi logica. Ai urmat modelul proclamat de viață bună. Ai învățat și muncit. Ai creat și scris. Și poate nu vrei decât cald în casă, un sticks și-un biscuite lângă o cafea, factura infimă la internet măcar s-o pui să se plătească automat lunar(măcar atâta siguranță să ai) și bani de-o bere când ai chef. Poate o căciulă ca de an ce se înnoiește, poate pisicile vaccinate, poate și-un tort de anul nou.

Nu cred că nu există un loc pe planeta asta suprapopulată unde dacă muncești și înveți, creezi și scrii, ești cald și cu un scop de bine-n viață să nu le ai măcar pe astea.

Eu plec încolo.

Asta-i o stare oarecum tristă. Dar o să treacă, nu-i bai. Și când o să treacă o să vă spun cum ocolesc eu constrângerile astea și cum îmi construiesc my lifesyle.

Lifestyle is a term to describe the way a person lives. A lifestyle is a characteristic bundle of behaviors that makes sense to both others and oneself in a given time and place, including social relations, consumption, entertainment, and dress. The behaviors and practices within lifestyles are a mixture of habits, conventional ways of doing things, and reasoned actions.
A lifestyle typically also reflects an individual’s attitudes, values or worldview. Therefore, a lifestyle is a means of forging a sense of self and to create cultural symbols that resonate with personal identity. (wiki)

Happy friday to you all!

Via Shannon si Stumble, chestii chestiuni.
Stuffed Owls
The Owl Lady
Owls to add to cart
Night owl paper goods (bufnița pisică sau pisica bufniță  !!!)
Real live plants. Inside corks. On your fridge.

War that no one won

by

   Am întâlnit mulți oameni urâți lately. Oameni fără profunzime. Oameni care își pomenesc de infinit mai multe ori genitalele decât le folosesc zilnic pentru funcțiile biologice. Și-am să zic doar că unii mi s-au părut isteți. Și modul în care un om domină un loc, un spațiu sau o relație îți poate da falsa senzație de superioritate. Și-apoi ochii ți se deschid.

   People with no morals often considered themselves more free, but mostly they lacked the ability to feel or love. Cei mai isteți o simt cu regret dar nu se cred în stare să se cizeleze. Culmea-i că sunt atrași de oameni buni și chiar atrag și-apoi când sunt respinși sau înlăturați își văd comportamentul, felul de a fi, fără vreo limită și liber, iar ceilalți cizelati și fini sunt repede catalogați ca limitați și încordați.

   Ah, de libertatea ar sta în înjurăturile repetate și neadevărate ca și sens. Nu-s pură, castă, pocăită. Nu-s prea ușor de lezat și nici nu-s fandosită dar p***, p****, c****, l***, f**** nu sunt cuvinte pe care să vreau să le aud și nu băutul, fumatul și trasul n-o să te ridice în veci în ochii mei ca fiind mai liber, mai extrem sau mai rebel. Nu înjura femeile, nu le lovi(prea mulți bărbați ce dau în femei am cunoscut eu, din fericire nu din calitatea de femeie a lor, dar am avut parte de experiența mea și mi-a fost suficient), nu le complimenta cu un argou atât de prost ce-n sensul propriu n-ai să știi măcar să îl respecți.

   Zâmbește, fă dragoste sau sex, nu f**e, bea cât să fii wity și vesel nu varză și cu blackout. Cel mai adesea astea ascund frustrări. Și e păcat de zâmbet. E grupul celor ce se dau rebelii fără cauză anume și ce-și proclamă viața trăită intens dar se zbat într-o mocirlă de vomă și femei ușoare, de “produs țigări” și mahmureală cruntă. Și își proclamă sus și tare o tinerețe trăită dar n-ajung nicăieri decât mult mai aproape de o moarte anonimă. Și-apoi sunt cei ce se trezesc la timp și-și înțeleg puterea și dorința și își păstrează pentru ei și cine trebuie cuvinte dure cât să spulbere și-atât. Nu doar de funul de a fi vulgar. Și înțeleg că mirosind frumos, clipind superior și filosofând calm ai tot confortul la picioare, ai cele mai frumoase femei, ai rândul calm de suflete pereche ce te-așteaptă și maximul de senzație în orice. Ai băutură să o bei când vrei, ai o țigară să o savurezi doar dacă alegi, ai sex curat și pasional sau nebun și murdar, ai planuri realizate și altele în curs de. Ai fericire și chiar sănătate. Ai exact distracția pe care o alegi și poate fi alta în fiecare zi. E așa de fină limita încât n-ai cum să le arăți diferența. Doar să o simți.

   Sunt oameni pentru a căror prietenie trebuie să lupți, trebuie să demonstrezi și trebuie să simți. Dar mai ales trebuie să fii. Sunt acei oameni ce au un standard și o viață în care pătrunzi greu. Îi vezi, îi invidiezi, ți se par fericiți și le cauți hibe când îți dai seama că e greu să ajungi la ei. Sunt elitiști și pun un standard care chiar de l-ai putea atinge ușor n-ai chef, nu-ți trebuie.

   Sunt și oameni fără standard dar ei își spun deschiși, ce acceptă pe toată lumea oricând și oricum, ce dau senzația că nu ascund nimic și-s oameni cool și împăcați. Oricum s-ar crede tot lipsa unui level e. E pe sistemul mai rău nu se poate, e pe direcția noi ne permitem orice deci nimic nu poate să fie mai rău de-atât încât să ne supere atâta timp cât noi ne comportam cel mai rău.

   Unii și-au înțeles libertatea de a tria prietenii și oamenii ce le intră-n viață și-n a trăi la maxim în felul propriu, unic și cucerind o lume și ceva din univers. Unii și-au înțeles libertatea în a-și bate joc de ei și ceilalți în cel mai clișeu și răspândit mod de a înțelege greșit libertatea și tinerețea.

   Unii își fac prieteni pe viață pentru că prietenia lor se bazează pe încredere și lucruri realizate. Alții rămân ciclic singuri pentru că și-au bazat prietenia pe gradele de degradare împărtășite.

  Și-i clar că-s oameni ce m-au supărat și chiar scârbit. Culmea, oameni care spun că luptă ca și mine împotriva sistemului. Ei făcându-și creierii terci seară de seară, eu încercând să mi-i clarific cu fiecare minut pe care îl trăiesc sau poate pierd.

   Femei ce invidiază dragostea, respectul, pasiunea, cadourile, satisfacția și prietenia pe care eu le primesc. Ele primesc înjurături, palme, abandon, dezamăgire, minciuni și indiferentă. Bărbați ce invidiază calmul, aerul seducător, efectul oamenilor faini și puncte din the bucket list bifate și nu înțeleg de ce ei nu primesc atenție, iubiri perfecte și priviri încărcate de dorință oriunde merg.

   Și în același timp cunosc bărbați frumoși și puternici ce îți zâmbesc și-ți spun exact ce simți și vrei să auzi, ce știu s-asculte, râdă și complimenteze, ce știu să scrie versuri, s-asculte muzică bună și să trăiască fain. Și am grijă să le spun de fiecare dată când îi întâlnesc. Am lista-n buzunarul sufletului și îmi redă doza de încredere în ‘masculini’.

  Bărbații care apreciază femeile au femei. Bărbații care apreciază doar o femeie rămân fără ea. Bărbații care nu apreciază și respectă deloc femeile și nu înțeleg de ce nu au femei, chiar n-au și n-o să aibă.

***

The war that no one won încă, e cel cu moartea și despre moarte trebuia să fie postul nu despre oameni superficiali. Despre Boală a lui Marin Sorescu (via Janett), despre Miller care mă îmbolnăvește și despre o ciocolată albă. Caldă.

Tell me what you brag about and I’ll tell you what you lack

by

Am primit multe cadouri. Prea multe. Câteodată nu știu să reacționez. Dar mă bucur teribil de fiecare lucru în parte. Mai trebuia fotografiată lumânarea de cireșe, foietajul cu ciuperci gătit de Ina sau promisiunea ta simțită și crezută. Dar astea erau în exercițiul funcțiunii deja și nu le-am mai deranjat. Lumânarea ardea liniștită, delicatesa era aproape devorată și promisiunea începea să fie îndeplinită.

Mă sperie planurile care încep să ia contur. Mă sperie că atunci când încep să mă simt confortabil în singurătatea mea și-o pot numi independență încep să mă îndrăgostesc și-ncep să vreau să împart. Mă sperie dar mă bucură. Anul ăsta a fost bizar. Dar anul ăsta mi-a arătat direcția, mi-a pus în brațe cea mai frumoasă prietenă, mi-a arătat cine sunt și cine pot fi și mi-a promis cea mai frumoasă poveste de dragoste. Și-mi dă momente de încredere că pot trece peste toate dramele, problemele și amintirile urâte. Dacă ar fi să compar nici măcar n-aș avea de la ce punct asemănător să pornesc. Și-mi pare de necrezut că exista un timp când nu puteam să-mi programez ziua cu 8 luni înainte, nu mă puteam plimba prin librării și biblioteci, nu puteam scrie, nu puteam să mă duc la câte târguri vroiam sau nu puteam să călătoresc sau să cresc pisici. Și de-ar fi fost astea lucrurile cele mai rele pe care le-am trăit. De bună voie ce e drept. De bună voie m-am lăsat silită. Acum mi se par glume.
Și-apoi să compenseze, apar oameni ce dau din ei mai mult decât cred eu că merit.
Aștept zăpada, cum spuneam, sfârșitul lumilor și caut porțile spre universuri paralele. Și simt cum naști în mine pasiuni nebănuite.
Așa-i că ai să-mi dai prilejul să-ți arăt cum vreau eu să trăiesc sărbătorile de iarnă? Nu mi-a dat nimeni prilejul până acum.

Nice cats have no fun

by

După un sms trimis de dimineață ce cuprindea ciorapi cu adeziv, gene false, unghii roșii, rochii cu falduri grele și pantofi cu toc mi-am dat seama că mă cuprindea starea de om sofisticat. Starea de papuci roz și mișcări lente, de carte lăsată încet cu fața în jos pe canapea pentru a împiedica ibricul de cafea să dea în foc pe aragaz, starea de încrețit rebel șuvițe de păr ud și de aprins lămpițe cu uleiuri parfumate, starea de beculețe clipocind și pisici torcând, de coji de portocale înșirate și muzică din reclame.

Eu cu mine.

Eu pentru mine. Eu pentru mine pot să mai fac multe dar m-am prins cumva într-un trebuie și eu pentru altii și am uitat eu pentru mine. Acum sunt împăcată că am făcut tot ce era de făcut pentru tine. Sau pentru tine, sau tine, sau tine. Mă pot întoarce liniștită la mine. Să fac eu pentru mine.

Întinzând de sens și stare poți zice că și ce făceam eu pentru tine era cu scop final ca pentru mine. Și, culmea, îmi convine și așa pentru că tot ce era de făcut a fost făcut.

Și lumea îmi pare mult mai mică și mai ușoară acum.

Și-am să o iau la pas dintr-un colț în altul. Singură dar cu cei mai frumoși oameni de vizitat. De mână cu cine mă înțelege. De mână doar cu cine mă iubește. De mână doar cu cine mă merită.

Mi-e dor de o băută. Au venit sărbătorile deci nu mai trebuie inventat un prilej. Mai pe seară vă povestesc visul de azinoapte și vă arăt poze cu ce minunății am primit cadou. Niciodată în viața mea n-am primit așa multe și frumoase cadouri.

If life is a waste of time and time is a waste of life, then lets get wasted and have the time of our lives.

The oldest therapy: a home full of cats

by

When you’re safe at home you wish you were having an adventure; when you’re having an adventure you wish you were safe at home.

Călătoresc mult și-mi place. Am învățat chiar să călătoresc advanced level. Pentru mine e o realizare foarte mare deoarece nu mă orientez în spațiu deloc, mă pierd în gara de nord de fiecare dată, mă pierd în coridoare subterane de metrou, mă pierd în gara din Iași și la o intersecție de străzi, bulevarde, tuneluri, coridoare, întotdeauna o iau în direcția greșită decât cea care trebuie și întotdeauna cu speranța că am luat decizia corectă. E frustrant pentru cineva care chiar știe unde vrea să ajungă. O simt aproape ca un handicap fizic, lipsa orientării. Mă pierd în orice bazar cu standuri și în orașe cu străduțe mici și pietruite. Dar acolo nu pare așa grav ca atunci când trebuie să schimbi un tren sau să ajungi la o adresă anume. Dar nu-mi alterează cu nimic plăcerea călătoritului. Îmi plac cafelele băute în gări, cititul cărților în tren, zgomotul șinelor, lumina din compartimente, restaurantele imense de pe autostrăzi, destinațiile vizitate, zâmbetul uimit ce mă trădează că-s turist și senzația unui oraș străin. Îmi plac și locurile care mă adoptă imediat, în care mă simt ca acasă și învăț trasee, cumpăr bilete de transport în comun, îmi fac abonamente pe o linie, învăț magazinele cu prețuri mici sau cele non stop, analizez oamenii și locurile și îmi imaginez cum ar fi să trăiesc efectiv acolo.

***
De data asta, cu trenul, am terminat pentru a doua oară Henry&June și de la ultima pagină am trecut la prima și mi-am continuat lectura. Trebuie să recitesc Foc. O dată nu-i deajuns. Prima oară am citit-o primită cu recomandare la un schimb de cărți. De-atunci obsesia pentru Anais Nin. Nu am Foc și o caut. Am dat numai de stocuri epuizate. (Tip me if you find it!). Am început Tropicul Cancerului și înaintez destul de greu. Dar cu aceeași plăcere. E o altfel de senzație când citești o carte despre lucruri și sentimente trăite în realitate, după întâmplări reale cum se spune. Și-mi place prea mult Anais la 30 ani că să mă pot desprinde de cărțile lor.

***
M-am întors obosită dar și odihnită, cu amintiri frumoase tare dar și cu gust amar, cu prietenii mei cei mai buni îmbrățișați strâns dar și cu oameni întâlniți ce mai bine nu-i întâlneam.

Într-o piațetă mică și frumoasă în care se afla o terasă dezafectată și strânsă pentru iarnă cu scaunele întoarse am încercat să facem o poză cu timer click să apărem toți în ea dar și pentru fun-ul celui care apasă pe buton și-apoi aleargă să între în cadru. Și ne-a văzut un domn fain ce imediat și-a lăsat aparatul său mare și frumos atârnat de gât și ne-a făcut semn să rămânem acolo în timp ce ne făcea poză cu aparatul meu de 4MP legat cu elastice de bani (dar care a văzut aproape tot globul pământesc și știe povești ce poate obiectivul ăluia nu știe și nu a văzut). Astfel avem o poză blur și strâmbă de cum stătea aparatul pe piciorul scaunului în balans, și-o poză încadrată bine făcută de un străin frumos și serviabil.

La târgul de pe pietonală m-am îndrăgostit de cutii de lemn, genți mari de fetru și niște bobițe ca măslinele ce s-au dovedit a fi flori uscate de ceai ce puse în apă fierbinte se deschideau precum un nufăr și se vedeau fantastic de frumos în căni transparente.

De la tine am plecat cu o cană turcoaz pictată de mână, unghii verzi, un dragon cu ochii roșii și aripile desfăcute, mănuși croșetate, ciocolată, portocale, frișcă și mirosul Cherry Blossom al gelului tău de duș. La mulți ani! Mâine e iarăși ziua ta, femeie frumoasă.

De la tine am plecat cu o lumânare parfumată și-o îngrijorare.
***
Sunt acasă. Mi-e bine. Încep să organizez un sfârșit de an cum nu s-a mai pomenit. Ca și senzație. Ca și plan de distracție aștept propuneri. Până atunci stau ascunsă în pilote călduroase, lângă pisici torcaitoare și-aștept zăpada. Back in my comfort zone. But not for long.
To the degree we’re not living our dreams, our comfort zone has more control of us than we have over ourselves.

Încerc să-mi învăț casa ce trebuie să facă dacă întâlnește o tornadă de Kansas. Sau măcar trucul casei din Up.