Zâmbet, dor şi acolade

by
(tumblr)
   Zile de primăvară şi stare de ochelari de soare. Ochi mijiţi, dor de femeie frumoasă şi poftă de salată de ouă fierte. Chef de muzică şi calm, gust de skittles şi prânz la mec. A început sezonul brăţărilor din noduri. E cald, încheieturile mâinilor apar finuţe, goale şi cu dor de brăţări. Fotografii nebune, zâmbete cretine şi joacă, multă joacă.  
    Reacţii previzibile dau oftat după oftat. Dacă tu spui că poţi şi ai să reuşeşti, dacă eu spun că nu o să poţi dar continui să sper şi să iubesc, atunci când totul se opreşte de ce eu sunt cea vinovată? Că am sperat, că am iubit, că am iertat sau că mi-am dorit? Ah, da, am cerut şi aşteptat prea mult şi prea repede, am blocat reuşita prin neîncrederea în ea, am emis prevestiri sumbre deşi am acţionat sincer şi deschis… Să-mi fie ruşine, mie, zic. Eu. 
    Unde plecaţi în vacanţa asta de primăvară? Luaţi-mă şi pe mine! 

A physical sensation of warmth is starting to take over this room, this chat room.

by
    Până acum o săptămână am folosit Pidgin, the universal chat client. L-am instalat într-o joacă mai mult, încercând să împart aceleaşi obişnuinţe cu prietenii mei apropiaţi. Am militat împotriva lui o vreme pentru că nu are video call option şi nici photo sharing şi asta mă calcă pe nervi. Apoi l-am instalat şi mi-a plăcut mult mult, eu folosind doar ym până în momentul ăla. E genial pentru că are o grămadă de plugin-uri useful şi funny. În primul rând îmi setasem conturile yahoo, gmail şi gtalk şi le aveam pe toate odată. Pentru cine are mai multe conturi de yahoo, chiar îi înţeleg utilitatea asta. Apoi mi se părea perfect că deschidea o singură fereastră cu tab separat pentru fiecare conversaţie în parte. În headerul tabului apărea id-ul ce îşi schimbă culoarea în funcţie de de status: inactiv, typing sau mesage received. Plugin-urile mele preferate sunt cel de transparenţă şi opac on focus pentru că îl ţineam always on top şi nu-mi lua din imaginea paginilor sau blogurilor frunzărite de mine pe net şi vedeam mesajul primit fără click, alt+tab or something. Şi binenteles Psychic Mode plug-în care deschidea o fereastră nouă de conversaţie imediat ce un user începea să îţi scrie ceva. Mesajul pentru incoming conversation este I feel a disturbance in the force. Genial. Primul impuls e să-i scrii ceva repede înainte să dea send. :). Am părăsit Pidgin pentru că avea ceva probleme în setarea statusului, a avatarului şi la transmiterea de fişiere. Şi apoi psychic mode-ul n-avea nici un fun pentru că cei cu care vorbeam zilnic foloseau şi ei Pidgin deci nu puteam să-i confuzez cu premoniţia mesajului… doar să îi fac să privească o fereastră goală un timp crezând că vor primi ceva de la mine,  scriindu-le ceva şi activându-le lor fereastră nouă dar nedând send. Şi-apoi are fun doar prima dată. I’m back on YM. Deocamdată. La cât de activă în ferestrele de chat sunt eu, chiar nu contează foarte mult. Şi degeaba eu am revenit pe YM dacă ei au rămas tot pe Pidgin deci video call şi photo sharing degeaba am doar eu.  Dar Pidgin e fain oarecum.  
  

I feel a great disturbance in the force… psychic mode…

by
   Mai ştii când am fugit de nebuni la munte căutând pensiuni ieftine şi pierzând o noapte lângă un foc de tabără făcut de alţii? mai ştii că mi-ai şoptit atunci în păr că în clipa aia ai vrea să-ţi trăieşti restul vieţii, în clipa aia amestecată cu aburi de alcool, gust de cozonac, miros de fum şi sunet de lemn arzând? mai ştii când am lenevit o zi pe iarbă din GP, aţipind cu ochii în soare şi trezindu-ne doar să realizăm că suntem împreună?

   Mai ştii nopţile din cort de la mare, arşi de soare şi cu părul plin de sare? mai ştii seara întunecată din club când melodia noastră s-a auzit în boxe şi am dansat nebuni, vărsând din berile înclinate şi nemaiţinând cont de nimic altceva? mai ştii când ne-am jucat pretinzând că suntem doi străini şi ne întâlnim şi ne zâmbim sprijiniţi de bar? mai ştii că atunci mi-ai plătit băutura şi te-ai recomandat elegant ca un bărbat din anii ’70 nicidecum un rocker în 2011? mai ştii când mi-ai văzut prima oară tatuajul că nu ştiai dacă să te superi că nu ţi-am zis să mergi cu mine sau să te bucuri de cât de frumos e? mai ştii şuviţa mea cu mărgele şi pene decolorate de la soare pe care am purtat-o mândră câteva luni?

   Mai ştii când am alergat amândoi desculţi până ne-au durut tălpile de la asfaltul tare? mai ştii fusta mea preferata, lungă, boţită şi colorată pe care mi-ai luat-o dintr-un butic îngrămădit şi pe care am probat-o în timp ce tu îmi ţineai paravan un prosop de plajă? mai ştii răsăritul de pe nisipul de la Eforie? mai ştii cum l-am rugat pe nenea ăla cu barbă albă să ne facă o poză când ne pupăm copilăreşte şi m-ai sărutat lung cu capul pe spate şi nu te mai opreai şi nenea ne-a făcut poză şi ne-a lăsat aparatul pe capota maşinii lângă care eram şi a plecat mormăind şi zâmbind? mai ştii la film când ne bufnea râsul şi ne-am înecat cu popcorn încercând să ne abţinem şi a trebuit să ieşim să tuşim 10 minute pe hol şi-apoi să intrăm doar să ne luăm paharele cu suc uitate în suportul scaunului?
  
    Mai ştii luna aia când am avut mania post-it-urilor pe orice din casă cu diverse chestii geniale ce ne veneau pe moment? mai ştii când te-am sunat plângând că m-am rătăcit pentru a nu ştiu câta oară în oraşul ăla mare şi ai alergat să mă găseşti trântită lângă cu copac, cu ochii roşii dar cu zâmbet cretin pentru că aveam 4 pui de pisică în poală? mai ştii cât a trebuit să mă convingi să îi las acolo lângă mama lor şi să mă duci acasă la pisica noastră? mai ştii când am vărsat laptele cu nesquik peste cărţile şi foile de pe birou în timp ce ne sărutam şi apoi când miroseam cărţile şi foile alea zâmbeam tâmp amândoi? mai ştii experimentul nostru cu pământ de flori şi grâu încolţit pe care pisica ni-l mânca în fiecare zi şi noi nu ştiam de ce nu creşte? mai ştii când mi-am luat concediu două săptămâni şi am plecat de nebuni în lume şi cum ne-am întors bronzaţi, morţi de foame şi fără nici un ban?

    Eu ştiu de ce tu nu-ţi mai aminteşti…

I don’t wanna be your whole world, just your favorite part…

by
 N-am avut cum să-i explic că degeaba vrea în vârful muntelui cu elicopterul. Traseul e obositor, dureros dar merită. I never said it would be easy, I only said it would be worth it. Şi-apoi mai contează şi de ce vrei în vârful muntelui, şi pentru ce şi cu cine. Şi mai contează că nu te-am crezut în stare. I know… buzzkiller… 
  
 Dacă lăsăm lucrurile să se întâmple natural, dacă nu ne încăpăţânam să le facem să ni se întâmple mai ales când simtim, mai ales când am crescut şi-ar trebui să fim mai siguri pe ce simţim, e ca şi cum am crede în destin şi-am aştepta calm într-un beci, să ne găsească viaţa perfectă, omul perfect şi dragostea perfectă. Nu-i de forţat, e de trăit, luptat, iubit, exagerat şi intensificat. Zâmbesc. E de trăit.  
  
 Ridic din umeri şi fac un pas în spate. Dacă sunt atât de sigură că va da greş, spune că va da… Prove me wrong! Am stat aici/acolo să-mi arăţi, să-mi arate, să-mi arătaţi. Şansă după şansă călcată în picioare cu sclipire egoistă. Copii. Eu nu vreau să fiu copil. Eu vreau să fiu om tânăr, exact la vârsta la care pot face orice. La vârsta la care iubeşti cu toată fiinţa, trăieşti zilele în aceeaşi măsură cu nopţile, ţinutul de mână şi primul sărut sunt pe aceeaşi treaptă cu prima îmbrăţişare skin on skin, castelele de nisip şi fugăritul în parc sunt pe aceeaşi treaptă cu hârjoneală din aşternuturi  şi muşcăturile pe gât, surpriza cu mâinile la ochi e pe aceeaşi treaptă cu senzaţia unui sărut fierbinte şi ud pe ceafă, alintăturile cu diminutive sunt pe aceeaşi treaptă cu geamătul şi numele ţipat din pat. Nu pot şi nu vreau să trăiesc pe jumătate şi nici n-am să amestec plăcerile. N-am să le neg, n-am să le aştept sau să nu le recunosc valoarea. Am să le caut, trăiesc pentru şi-am să  le fac parte din mine. Zâmbesc şi ridic din umeri. Om mare şi copil. Niciodată doar unul ci de-amândouă în doze perfecte. Pentru că nu ai cum să ceri senzaţii de om mare în gesturi de copil. Doar invers. Doar senzaţii de copil în gesturi de om mare. N-ai cum să primeşti promisiuni de om mare şi să aştepţi să-ţi fie respectate într-o joacă de copii la fel cum dacă pretinzi comportament de om mare şi primeşti joacă, poţi şi ai dreptul să spui stop.  
 — 
 Mi-ai publicat mailul??? Nu, doar am pretins că l-ai scris. 
 —  
 Mi-e dor de omul cu care am crezut şi vrut să îmi împart viaţa. Cu care am încercat. Mi-e atât de dor că am momente în care uit de ce am plecat şi încep să mă îndoiesc că am încercat destul.  
 — 
 Ieri două femei mi-au spus spontan şi naiv: te iubesc. Era o vreme când pluteam la vorbele astea. Acuma au sunat cu ecou şi mă urăsc pentru asta. Aşa cum o a treia femeie mă dispreţuieşte.  
 — 
 Dulapul meu e plin de scheleţi. Unii ies din când în când purtând prinsă-n regrete umbra câte unui bărbat iubit şi părăsit. De mine. Ies doar să probeze o pereche de jeanşi vechi, poate un tricou rupt cu Nirvana, poate un inel dăruit mie sau să zăngăne o pereche de cercei ce mi i-a luat cadou de un crăciun uitat. Alteori par reali sau poate sunt, sunând de 1 aprilie, zâmbind sprijiniţi de barul înalt al unei cafenele sau încrucişându-şi drumul cu mine când se întorc de la un job solicitant, pe jos, acasă. Aceeaşi casă.  
—

Clişeu. Când doare, lumea nu se opreşte în loc. Când o dăm în bară rău de tot, lumea nu se opreşte în loc. Când pierdem, lumea nu se opreşte în loc. Când iubim, lumea nu ţine pasul. Clişeu. 
  

Bună dimineaţa, femeie frumoasă şi nebună care eşti a mea toată…

by
Muzică veche ce-mi ridica inima în gât. Întuneric beznă şi doar o luminiţa albastră de la calculator. Omega. Bigger, better, now…Îmi pipăi buricele degetelor. A vacantion is a countdown. T minus our life and counting. Oraşul ăsta e simplu. Atât de neatrăgător pentru tine acum. Plin de faze urâte şi de oameni pe care i-ai evita. Şi ea. Wish I was too dead to cry. Mi-e dor, mi-e dor de cât te iubeam şi habar n-aveam. Tu îmi povesteai de zidurile cu pisici de prin Italia. Şi melodia noastră.
Mi-e dor de primele mele greşeli. Când încă nu erau aşa de grave. Şi ţineam de atunci cu dinţii de tine. Puneam dorinţe în sticlute de pixies, îmi trimiteam spiriduşii rackets să le ajute să le îndeplinească… Îmi ciufuleam părul cum îmi spuneai tu că îmi stă bine. Simple woman, won’t you take me home tonight?
Mi-e dor de oamenii din viaţa noastră. De fiecare altfel. Cu toate că toţi au fost şi poate încă mai sunt naşpa. Mie mi-e dor de ei. Că eu ţin la oameni. Şi plâng pentru ei. După ei. Şi dau tot din mine când simt că merită. Chiar dacă simt prost.
Mi-e dor de tine cel mai tare. De faleza în maşina ta. De dealul şi răsăritul în braţele tale. De săruturile din umbră. De supermarketuri. De Vama Veche. De cât de pudică erai faţă de mine. De nebunia şi de frumuseţea din noi şi din muzică noastră. Falling stars, forever Falling stars. Pune-ţi o dorinţă.
Falling stars drain every night. We drain people every night.
Please raise your child today the way that you were born to play.
Mă doare capul şi mă mănâncă obrazul. De la lacrimă.
In an arrested silence we plead to our insane gods. And the voices in our heads.
Vreau să ne fie bine şi să fredonezi în fiecare seară cu mine câte o melodie nouă pe care o descoperim. La o fereastră deschisă larg.
Trece timpul… când nu sunt lângă tine simt că înnebunesc. Mă tampesc, mă prostesc, mă plafonez, dispar şi mă pierd.
Nu mai am cuvinte să-ţi spun cât te iubesc.
Is there anybody there who hears me crying? I’m dying! Is there anybody there when it’s over…? Just passing the time, wondering how your people will ever survive. Whoring down your whoring streets, killing you while you’re killing me.
Am să adorm acum în aşternutul tău, cu laptopul tău în braţe şi pe muzica noastră. Trezeşte-mă să te duc la o cafea. Să te plimb prin lume şi să înnebunim împreună.

Whatever is done for love always occurs beyond good and evil

by
Cavaler somnoros omorând monştri caraghioşi şi fără rost. Bărbat frumos făcând cu mâna unei amintiri dureroase. Copil alintat plângând că doare şi că vrea la joacă. Om bun şi blând mângâind creştet adormit. Iubit clişeu cu promisiuni călcate în picioare şi minciuni slabe. Prieten bun vindecând răni între sughiţuri. 
 — 
 Mi-e bine, puţin gol şi mi-e cafea fierbinte. Mi-e soare şi duminică. Mi-e ciudă oarecum, mi-e zâmbet şi calm. Mi-e sărbătoare şi ‘la mulţi ani’. Mi-e muzică şi filme. Mi-e teamă, dragoste şi nerăbdare. Mi-e dor şi dor. Mi-e linişte. 

—
Listen to the mustn’ts, child. Listen to the don’ts. Listen to the shouldn’ts, the impossibles, the won’ts. Listen to the never haves, then listen close to me… Anything can happen, child. Anything can be. 
Shel Silverstein

Mă pierzi incet si sigur, de la ploaie.

by
(tumblr)

      E ciudat cum multă lume care mă citeşte, simte şi spune că se identifică cu mine şi în acelaşi timp fiecare înţelege diferit ceea ce scriu/simt eu. Ciudat şi frumos să-şi vadă sentimentele lor în frazele mele, viaţa lor în întâmplările povestite de mine şi iubirile lor în iubirile mele şi în acelaşi timp să vadă fiecare în parte altceva şi binenţeles diferit de ceea ce scriu eu. Şi-apoi m-am gândit că şi eu mă regăsesc diferit în postarile de acum aproape trei ani în urmă. Cred că dacă ceea ce citim ne place mult, dacă e scris sincer şi verosimil, imediat asociem o experienţă proprie sau ne identificăm cu povestea, personajul, senzaţia. Şi bucata din noi asociată sau identificată se schimbă în timp chiar dacă povestea citită rămâne la fel. Probabil de asta sunt cărţi în care acum găsesc înţelesuri ascunse şi nebănuite cu ani în urmă când le citeam prima dată.
Am chef să repetăm al nostru ritual de dezmeticire din somn când eu îţi pipăi ochii, buzele, urechile, îmi trec mâinile prin părul lung şi-mi îngrop faţa în el, bărbia, nasul, gâtul… şi mă opresc când îmi şopteşti: Bună dimineaţa… sunt aici, lângă tine!
Un alt aprilie. You were my cover, you were my shelter…

Despre Liz la volan, radare si cele mai smart detectoare de radar

by
   Conduc şi îmi place să conduc. Am permis de 6 ani de-acum şi am condus aproape zilnic şi multe maşini. Am condus în ţară, pe autostrăzi, prin Europa, pe drumuri de munte, ziua, noaptea, ore în şir, maşini bune, maşini foarte bune, maşini vechi şi uzate. Oricum mă consider o şoferiţă prudentă şi care nu chinuie maşinile. Am avut profesori buni de-a lungul timpului. :)  
    Conduc relaxat, cu plăcere dar poate prea prudent câteodată. Nu mă arunc în depăşiri fără să mă asigur bine şi în anii ăştia nu am luat nici o amendă, nu am fost oprită în trafic niciodată de poliţia rutieră ceea ce mi se pare bizar având în vedere că şi la gunoi mă duceam cu maşina.  Poate greşeli fac dar niciodată care să îmi pună în pericol siguranţa mea sau a altora. Sunt femeie, deci mai parchez strâmb, mai uit poziţia aprinsă sau ies mai greu dintr-un drum lateral în unul aglomerat. Eh.  
    Mi-am luat detector de radar de când mi-am luat prima maşină şi nu pe principiul că vreau să merg cu cea mai mare viteză posibilă ci pentru că vreau să evit şi amenzile pentru depăşire de 15km/h. Astea mă sâcâie cel mai mult. Sau schimbările bruşte de limită de viteză din oraş, urmate evident de echipaj cu radar care adună amenzi. Păi dacă eu merg de doi ani pe faleză cu 70 km/h ştiind că aia e viteza legală acolo şi ei se hotărăsc să scoată semnul rămânând astfel valabil ăla de 50 de la intrarea în oraş eu iau amendă că nu te iartă că nu ai ştiut că semnul era furat/doborât de vânt/intenţionat scos.  
    Oricum legislaţia a oscilat mult în legătură cu detectoarele de radar şi prin Europa când am fost nici nu ştiam în ce ţară am voie să îl las în funcţiune şi în ce ţară nu am voie să-l am nici în maşină. Unii le zic antiradare. Oarecum gresit pentru ca nu disturba semnalul radar ci doar il recepteaza. Acum e aproape peste tot legal. 
    Cum radarele poliţiei au evoluat şi modernizat, la fel şi detectoarele au suferit transformări. Cele mai noi detectoare radar le-am văzut la ITgalaxy, magazin online.  Ţi se explică mai în detaliu ce face fiecare, frecvenţe, tip antenă şi distanţă de detecţie. Cum eu mă pierd în detalii tehnice mă uit la cum arată, câte beculeţe are şi ce sunete scoate. Şi toate, dar toate mi se par că seamănă cu USS Enterprise. 
    La ITgalaxy am văzut că modelele Yupiteru (şi denumirile sunt SF) sunt cele mai noi şi la gama lor ai loc să îţi alegi în funcţie de preţ, preferinţa şi nevoie. Detectează radarele noi ale echipajelor de poliţie, au acoperire de 360 grade, dau foarte putine alerte false, unele sunt cu baterii solare, deci fără fir, au alerte cu sunet diferit pentru diferite semnale radar.  
    Şoferii care le-au cumpărat şi testat spun că sunt detectoare inteligente şi performante. 
    Oricum eu cred că pe lângă faptul că te scăpa de nişte amenzi usturătoare, un detector,  te face să conduci mai atent, te face oarecum conştient de drum, de reguli şi de viteză. Si costa cat doua amenzi medii dar te scapa de multe. 

*adv

You cannot save people. You can only love them

by
Prezenţi sau absenţi. Cum ţi-e mai bine ţie sau cum le e mai bine lor. Şi câteodată cum vă e mai bine, împreună sau separat. 
 — 
 Plouă răcoros şi intim. Vreme de crafts, pizza, filme, muzică şi pisici. Vreme de croşetat într-un fotoliu cu rock clasic pe fundal şi-o pisică neagră trăgând încet de ghem. Vreme de iubit, împărţind feliile diferite de pizza şi comentând un film de acţiune. 
 — 
 Maximul de toleranţă, maximul de iertare, maximul de trecut peste. Adio. 
 — 
 Bad shiver, having realized that nobody will ever love me în that overabundant, overexpressive, overthoughtful, overhuman way I love people. M-am răcit. Mi-am pus şi lacăt. 
 — 
 Îmi port cearcănele mov cu o mândrie aparte, primăvara asta. Împărtăşesc rar întâmplări, ţin părerile pentru mine şi sentimentele pentru cine merită. 
 — 
 Pariu că nici mie nu-mi mai iese ENFP?!