Unde citeşti?

(foto)
Deşi lectura noi toţi o trecem la activităţile destresante, la timpul liber, la plăceri, în fiecare dintre noi a născut şi format un ritual aparte ce cuprinde un singur element definitoriu şi important (locul) şi-o groază de alte obiceiuri dulci adiacente care depind de fiecare dintre noi dar care să ne permită să ajungem la inima textului din faţa noastră, să savurăm frază după frază. Dacă citim acasă ne pregătim o sursă de lumină neobositoare, o cană mare de lapte cald cu miere de albine şi-o farfurioară cu biscuiţi crocanţi, o pisică adormită şi un fotoliu confortabil. Dacă citim în oraş alegem o cafenea nu foarte zgomotoasă cu lumina intimă dar destul de puternică să-ţi permită răsfoirea romanului preferat, o cafea caldă şi câteva ore ale noastre. Sau poate o ceainărie cu băncuţe comode şi ferestre mari ce-ţi dau lumină naturală, un ceai aromat şi-o atmosferă în care te poţi izola în cartea ta. Şi exemple sunt multe care îşi schimbă culoarea de la un anotimp la altul, decorul, băutura din faţa ta sau chiar genul cărţii pe care o citeşti.
Salut şi susţin cu drag iniţiativa Bookblog fiind proaspăt întoarsă de la un schimb de cărţi(o altă iniţiativă Bookblog), şi anume de a aduna la un loc recomandările celor mai bune locuri de citit din fiecare oraş şi de a forma un ghid naţional. Un ghid pe care sunt convinsă că l-ar răsfoi cu plăcere pasionaţii de lectură. Cum anotimpul cald a trecut şi bancutele din Grădina Publică din Galaţi care m-au primit până acum cu o carte în mână sau poienile ascunse din Grădina Botanică şi treptele de pe faleza Dunării sunt prea răcoroase şi neprimitoare acum, eu caut un loc relaxant şi frumos în Galaţi unde să pot citi cartea din geantă.
Am răsfoit cărţi pe canapelele rotunde din Geenie Cafe, am citit dimineaţa la cafeaua servită în 365 capitolul neterminat cu o seară în urmă, am citit în aşteptare în Mond’art şi am răsfoit cartea primită cadou pe canapeaua din colţ de pe terasa cafenelei Retro. Şi am citit si in sălile Bibliotecii V.A. Urechia din Galaţi.
Sunt convinsă că şi voi ştiţi locuri numai bune de citit în Galaţi, încercate şi verificate de voi. Împărtăşiţi-le cu toată lumea. Veţi primi la schimb sugestiile altora şi recomandarea unui loc care poate deveni preferatul vostru pentru lectură. Şi nu numai atât. Din partea Bookblog una dintre recomandări, prin tragere la sorţi primeşte un voucher, în valoare de 50 RON, pe care îl puteţi folosi în ceainăriile care susţin această iniţiativă, în Galaţi fiind Geenie Cafe.
Ce locuri din Galaţi recomanzi pentru citit?

Uncomplicate me…

După o săptămâna de purtat ghetuţe am hotărât azi să îmi plimb tenişii albi. Evident, a plouat.  
 Când mă uit mai atent la tine, zâmbitoare, mă priveşti cu buza tremurând şi oftezi trist.  
 Clasa a 8-a mă citeşte. Mai mult de-atât, pliază blogul meu din imaginaţia lor pe viaţa mea. Clasa a 8-a se întâlneşte în Geenie că să  vorbească despre cine e Liz. Vă mulţumesc. Eu sunt o legendă. Clasa a 8-a nu mă cunoaşte dar a auzit de mine. Dar când întâlnesc un om care printr-o împrejurare m-a cunoscut pe mine, woow! Clasa a 8-a, vă mulţumesc că mă citiţi. Şi mai ales vă mulţumesc că-mi inventaţi finaluri mult mai fericite decât sunt eu în stare să le creez, câteodată, propriei mele vieţi.  
 În rest, mă plimb prin ploaie cu tine. De-o viaţă chiar. Mi-ai complimentat, azi, fiecare trăsătură, şuviţă de păr şi încercare de zâmbet.  
 Happy Birthday, Rock! Be happy and enjoy life! 
 Schimb de cărţi, duminică la 15 30 în Geenie.  

Wind chimes

    Caut mistere şi dau înţelesuri ascunse fiecărui lucru mărunt. Cred doar în stări de bine date de culoare, aromă, formă sau înţeles. Nu cred în forţe rele şi farmece. Nu cred în lucruri cărora să le dăm noi puteri dăunătoare, nu cred în acatiste cu scopuri rele. Nu au cum să aibă succes pe un om bun ce îşi cunoaşte inima şi mintea. Cred în lucruri şi amintiri dăruite, cred în înţelesuri date de noi doar ca să păstrăm timpul, momentul, clipa sau sentimentul. Cred că ceva-ul în care crezi cu tărie funcţionează. Dar doar pentru tine. Cred în tot ce face bine. Funcţionează pentru mine. Cred că un sentiment bun e mai puternic decât unul rău. Cred în puterea noastră de a face. Cred în fericire şi mi-e ciudă că mulţi şi-o reprimă. Nu cred în orgoliul extrem. Mi se pare copilăresc şi nociv. Cred în principii personale şi coduri de etică inventate deja dar adaptate vieţii mele.
 Wind chimes, dreamcatchers, message bottles, the eye of providence, voodoo dolls, lucky mojos, love and friendship bracelets, cats, coffee and shampoo bubbles. 

Cu zâmbetul pe buze

Dragostea te face oarecum mai frumos. Suferinţa mai distins. Dorul doar doare fericit. Câteodată o singurătate impusă e soluţia. Prieteni noi se inventează dintr-un amestec prea bizar de molecule. Prieteni vechi şi-aproape uitaţi, apar, cerându-şi bucata promisă din mine. 
Am vizitat o mansardă nouă. Mie, în cap, mansardă mi se însoţeşte aproape obligatoriu de veche. Plină de praf şi pisici. Îmi plac oamenii care îşi construiesc mansarde noi, cu lemn, bârne pe mijloc şi pisici. Fără praf.
Posed, în posesia mea un lac de unghii numit  ‘Midnight Blue’ de la 
SinfulColors.
Ca să îmi amintesc vreodată  trebuie să spun că această duminică la mijlocul lui noiembrie e călduroasă şi luminoasă. Şi îmi aminteşte de un mijloc de decembrie când mă plimbam printr-o Veneţie pustie zâmbind la certitudinea că îţi e dor de mine. Îţi aminteşti?

People like you are the reason people like me need medication

Just a joke. M-a ajuns oboseala după o săptămână plină. Când n-ai noroc la cărţi de joc ai noroc în dragoste. Jumătate de seară m-ai iubit, jumătate nu. Trecut de miezul nopţii. Baie fierbinte păzită de pisică neagră şi intrigată de spuma plutitoare. Citesc o carte mov despre o pisică deşteaptă (o carte deşteaptă despre o pisică mov – ce chestie!). Am citit-o online. Am pariat pe cartea asta pe atunci nepublicată. Acum are altă savoare când dau pagină după pagină.  
  
 You are gonna be the one who saves me… ? (Oasis pe Rockfm) 
  
 Mi-am făcut planuri pentru sfârşitul ăsta de săptămână. Planuri să nimic. Inbox gol. Inbox pliiin. Salvat. Previzualizat şi publicat. Mi-am dat seama de prima impresie pe care o fac eu sub forma primului gând în mintea interlocutorului: ‘Ma sperie!’. Sigh… Eu, care mă manifest calm şi cald?! Eu, care nu mă bag în seamă ci îmi ocup spaţiul meu analizând şi niciodată cerând dar întotdeauna acceptând? Eu, care nu ştiu decât să iubesc, să cresc pisici, să beau cafea şi să fac brăţări din noduri? Eu. Sperii pe toată lumea. Condiţie esenţială ca să rămână lipiţi, mai apoi, forever de mine.   
 Anul ăsta o să fac multe cadouri de Crăciun. Pentru toată lumea. Zic. Până îmi trece. 

Girls Night Out – Don’t believe everything you think.

Subject: One more anomaly in the cosmic order.
Subiecte neepuizate. Inepuizabile. Iubiri. Curaj si lipsa. Barfa. Zvonuri. Promisiuni si chestii handmade. Lapte cu miere de albine si tigari prea lungi. Brose Steampunk. Ghete mortale. Urma si Edit Piaf. Poze cu telefonul. Google-it prietenii de care ne e dor. Overdoze. Telefoane care suna in acelasi timp. Planuri indepartate. Femei frumoase. Pregatiri pentru licente. Penumbra spre intuneric. Paranoia. Masa rotunda la mansarda. Multumesc. Lor.

Welcome November, with your rain, and my memories…


   Your skin to skin touch is relaxing and reassuring, off-putting and gentle, soothing and stimulating…  this kind of touch that bond us together in ways that transcend words or in situations in which words may not help… 

   Nopţile întunecate dau stări moi dar cu vene pline de sânge înverşunat. Iubesc când vreau şi cum vreau. Cât vreau nu-i o opţiune. E doar maxim. Aseară a fost vreme frumoasă de stat pe balcon înfăşuraţi doar în pilotă. Picioarele ne atârnau fierbinţi pe merele roşii întinse pe jos. Totul are un sens spre o senzaţie. Păpuşi voodoo, dreamcatchere, pisici negre, friendship bracelets, coffee beans, rockfm, beţe de tobe şi pastile de migrenă.  
  Sunt încă ameţită de discuţii, filme şi idei şi-mi place. Îmi place când reuşesc să transform realitatea în ceva ce am senzaţia că doar noi putem vedea. Ne lipim zâmbetul superior pe faţă, cel care spune exact câte mistere ale universului am dezlegat, şi contagiem mediul înconjurător cu microbi de putere.  
 All that we see or seem/Is but a dream within a dream. (E.A.Poe) 
  Râd înfundat. Cum să-ţi trăieşti viaţa construindu-ţi propriile definiţii limitate şi rigide pentru fidelitate, gelozie, dragoste şi familie?! De ce să te iroseşti aşa.  
   Sunt fericită că există oameni cu care pot tăcea o noapte întreagă, oameni cu care pot să beau şi să filosofez aberant ore în şir, oameni pe care să-i iubesc până mă doare coşul pieptului, oameni de care să-mi fie dor când nu-i văd/aud o zi, oameni care nu acceptă ci caută şi cer, descoperă şi fac, oameni care dau la fel de mult cât primesc, oameni pe care nu-i cunosc dar aş vrea, oameni care mă înţeleg, oameni care mă iubesc tare de tot, oameni care mă invidiază prostesc, oameni care au încredere în mine, oameni care n-au încredere în mine şi cărora viaţa mea le demonstrează contrariul, oameni.  
   Şi-apoi sunt fericită că exişti tu şi că am cui să îi înşir toate ideile mele. 

Getting in tune with my mystic self

     Gânduri goale şi dor de o ceaşcă de cafea. Astăzi dimineaţă mi-a explodat minunatul termos plin de cafea fierbinte. Pe jeanşi, pe mâini, pe treptele din faţa blocului. Cică de la aburi. Brusc m-am gândit la Dina.  
      Port o geantă marca Peticel pictată cu pisici, cafea şi baloane de săpun. De ea stau prinse broşe cu pisici. În minunata geantă se află un minunat portofel. Cu pisici. Niciodată nu sunt prea multe pisici. Posed pisică neagră. Pe nume Pespi. Ea l-a ales până la urmă chiar dacă tu l-ai sugerat.    
   Sezonul 2 din Fringe combinat cu Inception mi-au dat senzaţia de superpowers. Trec pe holuri mormăind şi zâmbind. Îngustez ochii când cineva mă priveşte insistent. Închid ochii şi comunic cu tine telepatic şi cu gust de ceai. G mi-a amintit cum am filosofat noi odată de demult despre his dream within a dream within a dream şi cum s-a trezit de trei ori nu o dată şi cum? căzând… Asta era cu mult înainte de Inception.  
      People often describe themselves as being a ‘cat person’. This description may be quite appropriate as a cat may actually represents you or an aspect of yourself. 
      Visez castele şi pe tine îmbrăcat în tunici stridente. Scaune de carton şi mese din uşi. Face sens.  
      Dă-mi o dilemă. Să mă frământe, s-o visez şi să-mi agite sângele.  
      Iar tu, întreabă-mă ce fac.  
      Sleep well and dream out loud! 

The rush

   M-a cuprins o silă de toată lumea şi-un dor de tine. Mă alint moale şi lejer, mijesc ochii şi te aştept. Hai, mă!  
   Când totul se rostogoleşte puţin prea repede, chiar dacă s-ar roti în loc, uit cine pe cine aşteaptă dar niciodată  unde. Cine pe cine iubeşte e doar un moft. Eu când aştept te-aştept pe tine. Pentru că tu mă iubeşti. Şi tu doar pe mine m-aştepţi pentru că te iubesc. Şi ne iubim că ne-aşteptăm şi ne-aşteptăm că ne iubim. Şi iar ne-amestecă timpul ăsta de-a valma de uităm când şi pentru cât timp.  
   O bucată din mine se plimbă pe alte străzi şi respiră alt aer. Şi trebuie să mă accepţi aşa o perioadă. Neintreaga. Ce a plecat din mine cere de zece ori mai mult pentru a mă întregi. O fizică bizară ce nu o înţeleg.  
   Noiembrie e blândă şi îmi acceptă încă tenişii. Decembrie o să fie rea şi murdară. Ianuarie grea şi-n februarie cea mai frumoasă zăpadă o să ne spele. 
    Mă uit la Fringe. 
   Ştii că nu ne rămâne decât să ne întoarcem în dormitorul maro, să dăm caloriferul la maxim, să răscolim cearşafurile negre şi să facem III III II pe perete.  

    My intensely pleasurable sensation experienced immediately after touching your skin.

Post scris din cuvintele altora… pastel de toamna…

(foto)

My ultimate irony… aseara m-am ghemuit nebuna in tine. Ma aparai de frig, de oboseala si de fum de tigara. 
I have screamed until my veins collapsed
I’ve waited as my times elapsed
Now all I do is live with so much fate

Simpleton, impromptu… I wanna dress in your insecurities…

M-a sunat Janett inainte sa deschid RockFM-ul si sa aud. Si mi-am amintit de volumele mari si negre pline de versuri din biblioteca de la Braila.

Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Şi cade lumina şi trage să moară.

Şi sunt întrebări prin natura puzderii
Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Şi vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

Aicea la munte mai poate să spere
Şi cel care moare că moartea-i departe
Şi noi să fugim şi să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poşta şi moartea.


Tresar nervos. Mie mi-a placut. 


Stii unde a zis el “Aici aş muri de o mie de ori.” ? Stii cum ii aparea lui orasul frumos ce il cuprind dintr-o privire pe geamurile mari ale camerei tale? ” Un creier cu gânduri aprinse în el.” 
O sa mergem in parc cu volumul ala mare si negru semnat frumos cu scris alb, o sa te-asezi intins pe iarba si-o sa-ti citesc versuri de Paunescu. O sa fie felul nostru de a-i onora memoria.