O zi atât de frumoasă. M-am trezit cu planuri de petrecere după ce azinoapte ne jucam împingând cărucioare pline de cele necesare unui chef pe cinste printr-un supermarket aglomerat. Zâmbesc tembel şi simt emoţia unui lucru minunat ce stă să se întâmple. Am fost la cumpărături, am confecţionat cu plăcere cadouri şi am ambalat râzând cu gura până la urechi. De două zile sunt înconjurată de prieteni, muzica îmi răsună tare în urechi şi viaţa e frumoasă. Probabil pentru că ştiu că nu am nimic să îmi reproşez eu mie. E supărător, ştiu. Ne-am personalizat tricouri pro şi anti hippie pentru această ocazie specială, vom pufăi ţigări de foi cu aromă de cherry şi vom bea băuturi fine. Şi ştiu că eu îi voi dori sărbătoritului mai mult decât, poate, va primi, şi îi sper o surpriză în seară asta. O merită. Sau măcar un hapy ending cândva curând. La mulţi ani, Cip!
Scrisoare inchisa. Foarte inchisa.
Stimată şi minunată domnişoară! Aceste cuvinte nu sunt pentru dumneavoastră. Sau sunt, dacă le citiţi şi va consideraţi stimată şi minunată. Aşa cum a dumneavoastră persoană a fost tratată cu respect de fiecare dată în prezenţa mea şi v-au fost adresate zâmbete şi vorbe frumoase. Aşa cum niciodată nu aţi primit din partea mea atitudine ostilă sau cuvinte vulgare vă rog frumos pe această cale să încetaţi să ameninţaţi şi să sfătuiţi îngrijorate persoanele din anturajul meu despre răul care se va pogora asupra lor dacă vor continuă să îmi zâmbească. Dacă dumneavoastră, stimată şi minunată domnişoară, sunteţi curioasă/e ce face lumea din jurul meu ţin cu plăcere să te informez că sunt aceleaşi activităţi că şi atunci când dumneavoastră făceaţi parte din acest anturaj: bătăi cu apă, ascultat muzică, vizionat filme, lenevit pe fotolii sau tenis de masă. Deci, din păcate, nimic ocult ce implică incantaţii şi sacrificări de animale şi de asemenea persoanele în cauza par fericite de activităţi la fel cum păreaţi şi dumneavoastră până v-aţi răzgândit şi v-aţi reprofilat spre inventat aberaţii şi porcării pe băncuţe în parc. Îmi cer scuze dacă fericirea mea/noastră vă jigneşte. Vă sfătuiesc calm, deocamdată, să va lăsaţi a comenta viaţa şi persoana mea pentru că nu este de interesul dumneavoastră (cum singură aţi ales) şi să vă vedeţi de ale dumneavoastră minunate alte activităţi. Şi nici măcar nu vă stă bine cu aşa cuvinte vulgare şi tendenţioase în gură la a dumneavoastră vârstă. Dacă vă întrebaţi când am să încetez cu aceste aluzii şi remarci o să va asigur că atunci când nu vor mai ajunge la mine astfel de aberaţii scornite de a dumneavoastră minte fără alt scop de-a funcţiona se pare decât a mea persoană. Cum cineva simplu ar spune: Altă treabă nu aveţi?
PS: Dacă vă întrebaţi de ce fac publice asemenea gânduri este pentru că întotdeauna am fost sinceră şi nu v-am minţit nici pe voi şi iată nici pe mine. Şi nici nu intenţionez să vă apelez pe mess atâta timp cât când vă salut cu “bună seara” nu vă întoarceţi cu faţa. Copilăresc şi superficial. La fel cu privitul de la distanţă a persoanelor ce cu câteva ore în urmă le numeaţi se pare prieteni.
Have a nice life… invidia şi interesul pentru viaţa altora să va ocolească şi zâmbetul să fie pe buzele dumneavoastră!
Acuma, oare, despre cine am scris?
Gând înecat în privirea ta. Acvariul poate liniştii. Peştişori coloraţi, apa curgând şi lumina difuză. Tu stând cu picioarele încrucişate şi sprijinindu-mă. După două zile de ceartă (să jubileze lumea de fericire). Da, nu mi-a ieşit vraja care te convingea să faci curăţenie pe birou sau să nu mai uiţi lucruri acasă şi iată, ne-am certat. Ne-am împăcat calm, tu strigându-mă femeie bătrână şi senilă. Încep să cred că sunt aşa.
Vroiam să zâmbesc cuiva într-un mail. Să-i spun că o admir pentru reacţie şi o respect la fel de mult ca şi înainte. E, poate, singura care şi-a păstrat demnitatea deşi a pierdut destul. Şi încă pierde. Până va realiza cine-i mai sincer. Deşi nu a cerut, ea a primit. Eu zâmbesc azi după ce ieri am plâns. Mi-e bine oarecum. O voce caldă care mă iubeşte mi-a dat stare de munte şi de cort. De la Durău. Exersez vrăji care fac să apară bani. Am mare nevoie. Dinastea de împărţit zâmbete în stânga şi dreapta încă îmi ies.
LATER EDIT: S-a despărţit oficial de mine. Şi de el. Ne-a dat toate lucrurile înapoi. Chiar nu am rănit-o niciodată. Eu personal. Pe ea personal. Eu o să-i zâmbesc în continuare. Cât timp va fi la fel.
Atinselea’
Dina îmi da leapşa. Ea fiind o bibliotecă ambulantă de cărţi, eu fiind o sacoşă de-un leu. M-am executat. Că altfel nu mai vine la mine să mâncăm le croque monsieur şi să vizionăm South Park.
1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit din dragoste?
Ceva nelacriomogen şi ‘ne’dulce, ceva greu, solicitant şi scurt. Toamna patriarhului, Marquez. Să-i ia gândul pe moment. N-ar fi obiectiv cu o carte de dragoste.
2. Ce carte ai recomanda şi de ce iubitului/iubitei?
Anais Nin, Foc pentru că-mi strălucesc şi-acum ochii când mă gândesc la cartea asta. Eu am văzut-o plină de dragoste. Alţii nu.
3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten?
Salinger, Catcher în the rye pentru că i se potriveşte.
4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani?
Eu la 10 ani iubeam cărţile istorice sau de aventuri. Dumas, Twain şi Karl May.
5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier călător?
Nu am nici cea mai vagă idee. Un catalog gen “Locuri unice de vizitat înainte să mori” Nu citesc cărţi despre culturi şi popoare exotice să pot recomanda. Ah, ignoranţa mea încă o data…
6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut?
DEX sau un Enciclopedic ca să fiu rea. Sau un dicţionar de argou că să-şi îmbunătăţească cultura. De obicei ăştia îmi sunt duşmani.
7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura?
O carte de bucate? Oricum va respinge din start orice alt titlu bun. Sunt oameni care nu-s făcuţi să citească. Punct. N-au rabdare nici la audiobooks.
8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia “cu nasul pe sus”?
Pendulul lui Foucault, Umberto Eco pentru că minţii mele i-a fost greu să cuprindă vârtejul semiozei şi jocul combinatoriu de semne şi poate să-l pun să mi-o şi explice pe înţelesul meu ignorant.
9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?
Astăzi e Ale. Lista se actualizează. Nuntă în cer, Eliade. Pentru dragoste, filosofie calmă şi sentimente puternice.
10. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
Există astfel de oameni? Păi să-mi recomande el!
I-aş da lu’ Cip leapşa. Că e îngropat în cărţi acum.
Chain reaction…
M-am regăsit la mine acasă. Într-un sfârşit. M-am liniştit, cum fac de obicei, mutând lucrurile de colo colo, făcându-mi o cafea fierbinte şi plănuindu-mi ziua de mâine. Muzică încet, pisic agitat şi amintiri. Mi-au făcut bine. Greierele din balconul meu a dezertat. Florile mă urăsc. Lumânarea cu miros de cafea mă calmează. Telefonul mă anunţă vibrând că cedează. Citesc. Tu. Cânt.
Musical mood
Chris Martin (Coldplay) ft. Faultline W – Your Love Means Everything part 2
Asculta mai multe audio Muzica
I slipped away last night
Took me away from sight and the place I know.
All crushed upon my skin
This mess I put you in and the punch i threw.
It was a strange reaction
for someone like you to remain on side
And in a chain reaction
I was down and calling for a place to hide.
I saw a broken arm
Machines will all break down in the way I know.
Mended and all made clean
I saw up on the screen all the stones I throw.
It was a strange reaction
for someone like you to remain so sure
And in a chain reaction
I dissolve and break and then away I crawl.
There are no unwinnable wars
M-am cam supărat pe viaţă. Şi cam resping orice mi se pare superficial. Resping, trec mai departe, uit. Consum de energie inutil. Cândva trăgeam cu dinţii de prietenii. Acum zâmbesc amar. Rău fizic ce accentuează gustul bitter.
IBG #9 ieri a strâns aproximativ 12 oameni laolaltă şi alţii doi răsfiraţi prin parc. Doi oameni noi. De blogul ei nu mai dădusem. Pe-al lui îl citisem şi comentasem de multe ori. Amestecate linkurile arată aşa: Miru, Cip, Puf, Cosmin, Jul, Ale, Docica şi Insomniacul, Emil, Alexandru, Răzvan şi eu. Diana şi Pici se aflau întâmplător prin parc.
Răzvan a stat puţin, poate prea. De remarcat că a venit. Pe Miru am sărbătorit-o oarecum. Pe ea şi cu a sa indragosteala din ochi. Un an de blog şi-o săptămâna de indragosteala. Jul vine, strânge-n braţe, săruta şi pleacă, Cosmin apare, cântă, povesteşte şi dispare, Ale zâmbind şi strălucind. Cip. De Cip nu am să spun nimic. Mi se opresc cuvintele în gând. Ce bine că el îmi citeşte gândurile şi ştie cât bine pot să-i vreau. Docica a apărut şi a socializat imediat şi-apoi continuu până la oră 20. Insomniacul şi-a şoptit blogul încet. Are admiraţia mea. Pentru apariţie, modestie şi blog. Eu am dispărut repede după ce am împărţit ceva steguleţe penibile şi ecusoane. În ansamblu nu-mi plăcu. Alte daţi a ieşit mult mai bine. Eram cu toţii prea albi la faţă, cu cearcăne prea mari, cu zâmbete prea acre şi cu nici un chef de prea mare socializare falsă. S-a întins până târziu întâlnirea şi am cunoscut doi bloggeri noi. E de bine.
Ozzy Osbourne – I just want you
Asculta mai multe audio Muzica
O să fie bine
Fiecare a înţeles ce a vrut. Dorinţa generală a fost ceartă. Inamici mai vechi au jubilat şi pus paie pe foc. Degeaba. Calm, se explică situaţii. Se acceptă scuze. S-a vrut o postare care să bată obrazul barfelor copilăreşti şi ruşinoase. S-a vrut o postare, ca multe altele, despre tine şi cât de mişto eşti. Unii şi alţii au crezut că e cu palme şi scuipat. Alţii au ridicat din umeri şi-au trecut mai departe. Alţii s-au atacat de faptul că eu te cred perfect. Dar nu au nici un argument contra. Mi-ai luat apărarea frumos şi chiar ai luptat pentru mine. La o parte se dă numai cine nu înţelege prietenia adevărată. Eu, pe prietenii mei cei mai buni nu-i fac să plângă şi nu-i îndepărtez de lucrurile care îi fac fericiţi. Îi susţin orbeşte şi cu pumnii goi în cauze ce eu le ştiu pierdute din start. Dar asta înseamnă să fii prieten.
Şi-apoi de el ar fi un tort, ar fi un tort delicios. Ce prima oară ţi-a fost oferit ţie, când nu era nimeni în preajmă.
Motive tardive se găsesc. Urăsc doar gândul că eu aş putea fi un motiv. Prea des utilizat în ultimul timp.
Orgolii şi pumni în piept din cauza sentimentelor frumoase mi se par absurde. Din cauza cuvintelor urâte mi se par justificate.
O piersică, un ursuleţ de pluş şi o păpuşă voodoo. Un telefon scăpat în apă ce refuză să funcţioneze. Sunt de necontactat. Şi-mi place.
În câteva ore ne întâlnim la Spicu. Ale, Din şi despre Galaţi, Miru, Jul şi Ziarul Adevărul ne-au promovat. Adevărul nu numai online şi în ziarul tipărit. Zâmbet. Începe lumea să ne ştie.
Mai bine îi reproşezi lui PE MINE.
(foto)
Interlocutor/oricine/persoana a II-a/tu în sensul de voi/şi tu, şi tu, şi tu, şi tu
Am să îţi spun de ce, poate astfel a ta minte se va putea orienta spre lucruri minunate şi mai potrivite vârstei voastre frumoase. Mi se amestecă de ce-urile şi explicaţiile dar nu-mi doresc să fiu mai coerentă decât eşti tu în motive şi concluzii imorale.
Eu, pentru că atunci când era nepopular nu-l vedeai şi eu l-am văzut. Pentru că atunci când era nefericit, recalcitrant şi cu o stare generală rea tu ai ştiut să-i întorci spatele şi să aştepţi să fie zâmbitor pe când eu m-am îngrijorat şi poate l-am vindecat. Pentru că atunci când s-a întors după o săptămâna nici tu, nici tu, nici tu nu ai ştiut să îi arăţi că ţi-a lipsit, de ziua lui nu ai ştiut să-i spui blând la mulţi ani şi când a avut nevoie de linişte, tu ai ştiut să-i dai tensiune şi încordare. Pentru că tu nu te bucuri de ce primeşti ci pretinzi şi ceri explicaţii, pentru că tu, când ţi-a declarat şi cerut ai spus nu şi-apoi ai arătat cu degetul, pentru că nu ai ştiut să fii consecventă în sentimentul declarat şi azi îl iubeai, mâine nu . De asta am prezenţa, prietenia şi loialitatea lui şi tu nu. Păcat că tinzi acolo, ar trebui să tinzi spre inimă. E încă liberă.
Şi ştii măcar din ce porneşte pasiunea ta distructivă, înainte să arăţi cu degetul spre mine şi să pui pe seamă mea ceva vrăji cu găini şi cuţite (dovadă de oameni prea slabi depăşiţi de lucruri simple şi loialităţi frumoase)? Ştie să-ţi facă complimente fine atunci când le simte pentru că a avut cine să-i spună că femeilor le plac complimentele sincere. Ştie să respecte o dragoste declarată şi să nu-şi bată joc pentru că a avut cine să-i explice cât de rar şi frumos e sentimentul şi omul ce iubeşte. Ştie să fie sincer cu el însuşi şi să recunoască dacă simte sau nu ceva pentru persoana de lângă el pentru că a avut cine să-i povestească sentiment după sentiment şi senzaţie după senzaţie. Ştie să-ţi zâmbească şi susţină privirea pentru că a avut cine să-i spună că e fermecător când o face şi da stare de bine. Ştie să fie sincer cu cei din jur pentru că a avut cine să-i spună că e cel mai important lucru. Ştie. Şi te respectă, te priveşte, te complimenteaza şi-ţi dă atenţie. O să ajungă poate să te iubească. Pentru că ştie şi vrea. Să te las să te pierzi în intrigi şi prejudecăţi? Să te las să imaginezi conflicte murdare şi relaţii imorale? DA. Dacă tu preferi să dai la schimb timpul de iubit pe timpul de ţesut intrigi scârboase. Da. Păcat că pierzi şi timpul altora de iubit. Şi-apoi mai ştiu că îmi încasez eu loviturile pentru că nici tu, nici tu, nici tu…,… nu aţi găsit nimic să-i reproşaţi. Intenţionat, nu te-a rănit nicicând. Şi tu, şi tu, şi tu ai avut şansa ta şi culmea încă o ai. Respectul pentru tine e acelaşi, interesul şi senzaţia chiar de nu e maximă e la fel. E absurd să-i reproşezi că nu te iubeşte când nici nu a pretins vreodată că o face. Mai bine îi reproşezi lui, PE MINE.
Cum scapi de Liz? Simplu. Arata-i că poţi fi mai blândă şi mai bună decât mine. Demonstrează-i că eşti acolo lângă el şi îl iubeşti la fel de tare şi când e zâmbitor, frumos şi exuberant şi când e trist nefericit şi plin de-amărăciune. Nu doar din promisiuni şi vorbe. Arată-i că el e pe primul loc oricând şi-n orice situaţie. Că ai nevoie de el la fel cum el are nevoie de tine. Că nu te joci cu sentimente şi gesturi. Că respecţi, apreciezi şi admiri. Că ceea ce îşi doreşte el e ţel pentru tine. Te va prefera mie. Îţi garantez.
Sau şi mai simplu. Când te va iubi, nimic şi nimeni nu va mai conta înafară de tine. Nici eu. A avut cine să-i explice şi lucrul ăsta.
Până atunci să ne vedem sănătoşi la clătite, frapeuri şi lemonade. Şi când ne despărţim şi-ajungem acasă, în faţa oglinzii să spunem tare şi sincer adevăruri despre noi şi ce simţim. Cât de diferite sunt de ce aţi arătat toată ziua! Nu?
Eu, pentru că atunci când era nepopular nu-l vedeai şi eu l-am văzut. Pentru că atunci când era nefericit, recalcitrant şi cu o stare generală rea tu ai ştiut să-i întorci spatele şi să aştepţi să fie zâmbitor pe când eu m-am îngrijorat şi poate l-am vindecat. Pentru că atunci când s-a întors după o săptămâna nici tu, nici tu, nici tu nu ai ştiut să îi arăţi că ţi-a lipsit, de ziua lui nu ai ştiut să-i spui blând la mulţi ani şi când a avut nevoie de linişte, tu ai ştiut să-i dai tensiune şi încordare. Pentru că tu nu te bucuri de ce primeşti ci pretinzi şi ceri explicaţii, pentru că tu, când ţi-a declarat şi cerut ai spus nu şi-apoi ai arătat cu degetul, pentru că nu ai ştiut să fii consecventă în sentimentul declarat şi azi îl iubeai, mâine nu . De asta am prezenţa, prietenia şi loialitatea lui şi tu nu. Păcat că tinzi acolo, ar trebui să tinzi spre inimă. E încă liberă.
Şi ştii măcar din ce porneşte pasiunea ta distructivă, înainte să arăţi cu degetul spre mine şi să pui pe seamă mea ceva vrăji cu găini şi cuţite (dovadă de oameni prea slabi depăşiţi de lucruri simple şi loialităţi frumoase)? Ştie să-ţi facă complimente fine atunci când le simte pentru că a avut cine să-i spună că femeilor le plac complimentele sincere. Ştie să respecte o dragoste declarată şi să nu-şi bată joc pentru că a avut cine să-i explice cât de rar şi frumos e sentimentul şi omul ce iubeşte. Ştie să fie sincer cu el însuşi şi să recunoască dacă simte sau nu ceva pentru persoana de lângă el pentru că a avut cine să-i povestească sentiment după sentiment şi senzaţie după senzaţie. Ştie să-ţi zâmbească şi susţină privirea pentru că a avut cine să-i spună că e fermecător când o face şi da stare de bine. Ştie să fie sincer cu cei din jur pentru că a avut cine să-i spună că e cel mai important lucru. Ştie. Şi te respectă, te priveşte, te complimenteaza şi-ţi dă atenţie. O să ajungă poate să te iubească. Pentru că ştie şi vrea. Să te las să te pierzi în intrigi şi prejudecăţi? Să te las să imaginezi conflicte murdare şi relaţii imorale? DA. Dacă tu preferi să dai la schimb timpul de iubit pe timpul de ţesut intrigi scârboase. Da. Păcat că pierzi şi timpul altora de iubit. Şi-apoi mai ştiu că îmi încasez eu loviturile pentru că nici tu, nici tu, nici tu…,… nu aţi găsit nimic să-i reproşaţi. Intenţionat, nu te-a rănit nicicând. Şi tu, şi tu, şi tu ai avut şansa ta şi culmea încă o ai. Respectul pentru tine e acelaşi, interesul şi senzaţia chiar de nu e maximă e la fel. E absurd să-i reproşezi că nu te iubeşte când nici nu a pretins vreodată că o face. Mai bine îi reproşezi lui, PE MINE.
Cum scapi de Liz? Simplu. Arata-i că poţi fi mai blândă şi mai bună decât mine. Demonstrează-i că eşti acolo lângă el şi îl iubeşti la fel de tare şi când e zâmbitor, frumos şi exuberant şi când e trist nefericit şi plin de-amărăciune. Nu doar din promisiuni şi vorbe. Arată-i că el e pe primul loc oricând şi-n orice situaţie. Că ai nevoie de el la fel cum el are nevoie de tine. Că nu te joci cu sentimente şi gesturi. Că respecţi, apreciezi şi admiri. Că ceea ce îşi doreşte el e ţel pentru tine. Te va prefera mie. Îţi garantez.
Sau şi mai simplu. Când te va iubi, nimic şi nimeni nu va mai conta înafară de tine. Nici eu. A avut cine să-i explice şi lucrul ăsta.
Până atunci să ne vedem sănătoşi la clătite, frapeuri şi lemonade. Şi când ne despărţim şi-ajungem acasă, în faţa oglinzii să spunem tare şi sincer adevăruri despre noi şi ce simţim. Cât de diferite sunt de ce aţi arătat toată ziua! Nu?
Azi şi mâine
De mult nu m-au păscut aşa tristeţi fără motiv. Mă bântuie din nou momente şi întrebări grele. Degeaba. Am nevoie de-un răsărit, pe deal, la Tirighina. Am nevoie de odihnă şi linişte acasă la mine. Am nevoie de zâmbetul tău frumos şi cald la prima oră dimineaţă. Am nevoie de toamna asta. Mi-e teamă şi în acelaşi timp de-abia aştept un vânt răcoros, un pulover pe gât şi o ciocolată caldă. Vreau un film bun, o carte care să mă inspire şi o melodie obsedantă. E primul an în care mi-e frică de ziua mea. Nu de vârstă ci de zi în sine.
Azi mi-a plăcut. Am reuşit să nu aud telefonul sunând. Azi am făcut o păpuşă voodoo. I-am cusut o inimă roşie pe piept. Azi am privit ore în şir oameni frumoşi. Şi-un om frumos. Azi mi-a părut rău de mine. Azi nu m-am mai simţit tare şi puternică ci mică şi pe punctul de-a plânge.
Şi oricâţi s-ar lăuda că mă cunosc, sunt puţini care o fac. Mă vedeţi zâmbitoare în Împărăţia Lizului ascunsă după laptop sau în parc la Spicu alergând după Edi (al meu nepot) sau întinsă pe iarbă în parcul Eminescu privindu-l în fiecare dupamiaza cum adună crengi şi conuri şi minunându-mă că nici un gardian nu-mi spune nimic doar pentru că am un biberon în mână, sau traversând oraşul cu o doză de Sprite rece în mână şi alături de nedespartitul meu bun prieten. Sau lenevind dupamiezile libere pe fotoliile rotunde din mansarda cafenelei Geenie. Lucruri care câteodată mi se par pline de sens şi câteodată fără un sens anume. Şi o să ţin minte întotdeauna to do lists făcute stând pe trepte în centrul oraşului sau sacoşele de hârtie pline cu orbit roz şi şerveţele. Şi-o să-mi lipsească cum îmi lipsesc acum serile de iarnă lângă sobă cu Cip, Vera şi Pufi, cu discuţii filosofice, lacrimi, drame şi ceai fierbinte. Aţi reuşit să rămâneţi cei mai importanţi pentru mine.
Mâine o să mă transforme pentru că mâine e ziua lui Edi. Şi o să zâmbesc. Mâine face 3 ani. Şi tot o să poarte Pampers, o să bea din biberon şi o să plângă alintat. Dar măcar ştie să numere până la 10 şi în romană şi în engleză. Acum trei ani conduceam un Cielo care avea pe banchetă din spate un buchet imens de flori. În drum spre maternitate. Azi o să îl plimb de mână prin parc şi o să îi spun La mulţi ani! cu speranţa că îşi va aminti.
Lost, enslaved, fatal decline and musical mood
Why are you striving these days, why are you trying to earn grace? Why are you crying? Let me lift up your face…just don’t turn away…
Why are you looking for love? Why are you still searching as if I’m not enough? To where will you go, child, tell me, where will you run?
I’ll be by your side wherever you fall in the dead of night, whenever you call and please don’t fight these hands that are holding you… my hands are holding you…
Look at these hands and my side… they swallowed the grave on that night when I drank the world’s sin so I could carry you in and give you life… I want to give you life!