Mi-e bine şi mi-e dor…

by


E vară tipică cu toropeală şi furtuni, cu agitaţie şi probleme ce ţipă şi cu leneveală dulce dimineaţa cu storurile trase, cu râsete forţate sau vesele în aburi de alcool sau mici “conflicte inutile”, cu telefoane care sună şi clienţi zâmbitori sau coca cola rece în faţa calculatorului, cu baruri fierbinţi şi cocktail-uri expresive (Dor de vamă) sau torturi de îngheţată plimbate. Oameni ce mă sprijină şi iubesc sunt plecaţi departe. Oameni care mă schimbă şi înveselesc sunt aproape mai mereu.
Şi, iarăşi, pentru mine, azi citesc cu voce tare cubul Angelei:

De cele mai multe ori vorbim mult şi spunem puţin. Vorbim despre noi, în loc să ascultăm şi să învăţam. Ne imaginăm că suntem cei mai importanţi şi că tot ce contează e viaţa noastră. Uitând că, singuri, suntem doar o piesă într-un puzzle. Cineva mi-a spus că ne-am născut pentru a face mai uşoară viaţa celorlalţi. Şi-atunci, de ce, în loc să ne sprijinim, preferăm să ne amărâm unii pe alţii? În loc să ne iubim mai mult, am ajuns să ne inversunam atât de uşor unii împotrivă altora. Viaţa e prea scurtă pentru a o risipi în conflicte inutile.

"Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi."

by

Vreau vânt cu gust de nisip, vreau soare cu miros de mare, vreau cort cu miros de iarbă şi tu cu aromă de bere rece!

Vreau să te uiţi ironic şi pe sub genele tale lungi la mine, vreau să râzi pe înfundate de cât de neatrăgătoare sunt şi-ncet să-mi scoţi din frigider pernuţe reci de silicon să-mi apeşi pe ochi… Azi vreau să uiţi remuşcările şi umbra ochilor tăi mari când vibrează telefonul… Vreau să bolesc o zi şi-o noapte cu ochii tulburi pe vena de pe gâtul tău şi să nu mai vreau acasă niciodată de-acum încolo… vreau mâine să te simt cu un sărut pe buze aspre şi setoase şi cu o foarte slabă definiţie de adulter… vreau să dormim îmbrăţişaţi cum am dormit de-atâtea ori… cum m-ai vegheat de-atâtea ori… şi dimineaţă vreau să-mi cânţi încet în ureche Guns … mai ştii tricoul rupt cu Slipknot?… E cel mai frumos tricou pe care-l am…
… e dispoziţia temută… vom luă cu noi doar cărţile, o pătură şi blugii…promit să mergem în locul ăla nou descoperit unde oamenii faini pe care-i întâlnim sunt dezinvolţi şi abuzivi cu zâmbete şi sticle jumătate goale trăind doar pentru muzică…
Anul asta la sfârşitul verii, când voi face 29 de ani doar tu îmi vei cânta la mulţi ani… şi doar un foc de tabără vreau…şi-un val… şi-o muzică de pe o scenă…
Scriam când nu te cunoşteam şi poate-ţi pregăteam tipare ce, iată, le-ai umplut perfect…
De ce cineva ar avea senzaţia că am nevoie de aprobarea ei? De ce altcineva ne-acceptă fin şi-ndragostit compania? Şi-altcineva ne aminteşte că prieteni buni şi sacrificii mici pentru că merităm, există? Pentru că eu, pentru că tu, pentru că noi… ştim că ceea ce spun că vreau e ceea ce abia am avut/primit… altfel n-aş avea de unde să ştiu atât de în detaliu…
Şi-apoi tot nostalgie şi dor de Dina, de-acum un an:

Către închisoare

-lui Liz-

Există un buton
trebuie să existe
pentru nori în formă de pitici de grădină
cu pipă (musai cu pipă!)
femei cărora le plac
viorile, fumul de ţigară şi pielea bronzată
cer
bărbaţi pierduţi şi găsiţi în halba de bere
cu barbă cu tot.

Albastrul meu nici n-ar izvorî din tine dacă n-ai vrea
dar pisicile se întind încă pe balustradă
şi încă au burţi calde
şi lăbuţe amuzante.
Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi.

La magazin nu se găseşte ceai dulce de banalităţi
şi să le culeg eu – îmi sângerez degetele
până la urmă nici nu ştiu dacă merită
iar dumnezeu, în pijamale şi cu ochelari, stă
calm pe verandă şi bea o cafea
cu o curtezană frumoasă într-o cămaşă scurtă
-asta ca să nu zic curvă-
ea îi citeşte poezii despre o blondă si-un brunet
care se sărută lângă un stâlp de telegraf
şi încet vine toamna.

…gânduri ce încă mi se potrivesc…

by

E răcoare în dormitorul meu maro cu storuri trase până jos… vântul pătrunde doar puţin prin găuri rare, simetrice şi luminate. Pisica doarme răsfăţată de-o pernă moale cu imprimeu de leopard. Cred că se simte lenea binefăcătoare de vacanţă. Se simte odihna zilelor agitate de pe litoral. Un telefon subţire m-a anunţat încet că moare. L-am salvat cu mişcări lente, în reluare, ca şi cum mi-ar fi fost indiferent dacă hranitorul cablu ar fi ajuns la timp la el. Şi totuşi vremea e potrivită pentru acţiuni energice şi rezolvări de situaţii presante. Cred că de-asta gândurile mi-au luat-o razna. Aleargă care încotro. Dar al meu corp tot lenii se supune. Pisica are o boală molipsitoare cu răsuciri şi ochi mijiţi cu tot.

Aer curat atât cât poate fi. Aromă de cafea reincalzita…apoi caldă, proaspătă şi revitalizanta… tot pentru gânduri. Am o dorinţă de-a mă înnoi, de-a cumpăra ceva de stare bună, de-a da un chef cu bere, teachers şi un cherry… un tort de cremă dulce de-a lu’ mama…fistic şi multă filozofie cu întrebări existenţiale spre dimineaţa ochilor roşii. Cântă-mi un cântec la chitară! Vrei? Compune-o poezie pentru mine! Pentru noi care-am fost… Furtunile răscolesc nisipuri ce-ascund şi-ngroapa multe uitate sau ocolite.

Fantezie sau întâmplări ca-n filme.

by

Mi-e cald, groaznic de cald şi dor de mare racoroasă în toţi porii. Mi-e greu şi dezordine-n idei obositoare. Mi-e monoton şi nespecial prin limite şi bun simţ.

Mi-aş dori un sfârşit de săptămână la munte… întinsă împrăştiat pe-o bancă tare pe terasă să încerc să-mi limpezesc gândurile şi zi şi noapte. Ploaie măruntă şi rece ajută la fel de mult ca şi aerul curat şi verdele brazilor. La întoarcere norii să aibă forme tare ciudate. Târziu, la miezul nopţii dintre săptămâni să îţi lucească ochii între fulgere şi să îmi plănuieşti o evadare stranie şi secretoasă… prea matinală. Un răsărit de soare privit de pe ruine ce nu ştiam c-ar exista doar pentru noi, un loc cu iarbă moale şi proaspătă şi un copac pitic mi-ar da un start de săptămână unic şi invidiat. Şi dacă vorba aia e adevărată că “cum e luni e toată săptămâna” atunci în lunea asta aş vrea să aţipesc pe un fotoliu din magazin şi să mă trezeşti încet şi blând, să râdem de nebuni, furnizorii să ne dea reduceri nesperate, prieteni buni ce ne-au lipsit să se întoarcă bronzaţi şi cu dor de noi, să-mi cumperi pufuleţi şi piersici şi să te văd mai fericit ca niciodată.

Ce mă vindecă… ?

by


Când furtuni mă răscolesc amestecând idei cu sentimente şi răsturnând principii, se-ntampla să primesc din jur semnale calme de bine şi vindecare. Aşa cum după o noapte de ochi roşii şi oarecum trişti am primit un frape răcoros şi bun. Aşa cum după ore de tensiune bizară am primit linişte şi lună plină întinşi pe iarba moale de pe malul Dunării. Aşa cum după 3 zile agitate şi cu dor am primit 3 nopţi albe şi moi în cea mai frumoasă companie.
Bucăţi din ce mă vindecă sau toate amestecate cu dragoste.

The pieces are only as good as the whole…

by


Ascult obsesiv. Mi se întâmplă. Demult am refuzat să o ascult. Îmi era dedicată. Acum o cânt cu lacrimi în ochi. Resursele s-au terminat. S-au epuizat. Pe de o parte de solicitări extenuante şi dorinţa de a te vedea fericit, pe de altă parte de încercarea crâncenă de a-ţi ascunde frământări din mine. Plâng când nu mă vezi şi zâmbesc tâmp când mă priveşti pentru o secundă întrebător. O secundă e cât pot rezista. E şi cât îţi trebuie să te gândeşti că nu am nimic şi că-s oricum cea mai puternică. Te aprob orice ai gândi. Îţi spun că noaptea îţi schimbă ideile. Eşti puternic, îmi zici. Nu ţi-e frică de deziluzii, căderi, dezamăgiri sau părăsiri. Ba îţi este. Dar nu vrei să te gândeşti la ele. Te felicit că ai învăţat să o faci. Eu ştiu să răspund la de ce tu? Pentru că atunci când tremur epuizată mă duci la Fructul Soarelui şi mă întinzi pe iarbă să privim luna plină jumate de noapte. Tu nu ştii să răspunzi la de ce eu. Privirea ta, în schimb o face! Şi e de-ajuns. Cândva! Acum, doar… danger, keep away…
What If I never saw you again
I’d die right next to you in the end
slipknot danger keep away

With the moonlight to guide you feel the joy of being alive, stop chasing shadows and just enjoy the ride!

by Liz


De obicei le ştiu pe toate. Acum nu mai ştiu nimic. Mi-aş dori să pot să dau sfaturile generos împrăştiate şi mie. Nu am reuşit nici după multe procese de conştiinţă. E mai greu decât credeam. Vise împlinite prea dulce şi lejer îmi dau nevoia de a mă ascunde departe de orice. Telepatic am transmis cuiva starea mea răscolită de azinoapte. Nu doar ţie care m-ai ameninţat lejer c-un mă îngrijorezi şi-apoi mi-ai schimbat starea cu zâmbetul tău. Am să mă ascund dacă o să pot. Am să mă bag adânc sub pătura pufoasă şi-am să visez că o ploaie cu stropi mari iscată din senin pe noi nu ne poate speria. Şi-am să-mi imaginez că o să mă urci în rafale ude şi reci pe-un pedestal de piatră şi printre picuri calm o să-mi culegi o floare şi-o să mi-o oferi. Am să visez nopţi albe-n întuneric cu tine fredonându-mi în ureche melodie după melodie. Am să-mi imaginez dimineţi luminoase aduse-n pleoape de sărutări continue. “Vorbeşte-mi… spune ceva… orice…” Închid ochii şi mi te imaginez pe o terasă ce ne fereşte de-o ploaie cu soare, de-o iubire veche ce mă bântuie şi de ochi curioşi ce ne studiază… Visez nopţi cu lună plină şi aer curat ce ne găsesc ieşind din baruri zgomotoase privindu-ne cu dorinţă. Sau îmi imaginez dupamieze calde stând desculţă pe trepte înalte în timp ce-mi împleteşti în păr mărgele. Şi-apoi mă trezesc şi te vând uşor şi dureros din câteva fraze scrise cu lacrimi în ochi unora ce nu cunosc nimic din tine.
Noapte bună, femeie tâmpita şi frumoasă care eşti a mea, toată…te aştept ca de obicei
pe canapea…
Las te iubescurile, lor…
Ma delectez cu priviri doar pentru mine, cu telefoane ingrijorate ca am sa transform imparatia Lizului in cofetarie (nu stie ca ieri un tort a tronat pe birou), cu telefoane ce-mi aduc marea mai aproape si incredere…

Morcheeba – Enjoy The Ride
Asculta mai multe audio Blog

Alintată.

by

Încă mă-ntind ca într-un vis. Da, a fost un sfârşit de săptămână frumos şi special. Oameni lăudaţi de mine m-au făcut să mă simt mândră de ei. Prin gesturi fine şi de neuitat. Un dor imens vindecat cu o îmbrăţişare strânsă şi-o lenevire calmă-n semiîntuneric în barul cu mansardă şi fotolii rotunde. O bere cu lămâie dulce şi-o privire euforică. Euforizantă, există?
Şi-apoi linişte ca să apari tu. Cu privirea care mă umple, cu sărutări care mă completează şi mângâieri ce mă fac să mă simt întreagă. În visul de azi-noapte am fost extrem de alintată. Prea multe şoapte, prea multe gemete şi-un trup ce m-a atins până în suflet.
‘Ti-am spus azi că te iubesc?’
‘Azi, nu!’
‘Ti-am mai spus până acum?’
‘De două ori! Şi te-am crezut de prima data’
Încredere în tine, încredere în mine, încredere în noi. Şi n-ai făcut decât să dai. N-ai luat nimic. N-aveai de ce. M-aveai cu totul.

Consideră-te sărutată lung…

by


O gară goală îmbie la un vis cu Vama.
Un nes frape primit fără să te-aştepţi când ai nevoie mare de răcoare şi energizare îmbie la un ‘te iubesc” şoptit.
O buză de jos moale şi umedă îmbie la oftat.
Un ecran mare cu trailere la filme expus într-o sală imensă şi goală îmbie la o-mbratisare ce te lasă fără respiraţie.
Un glas răguşit în telefon îmbie la un vis colorat.
O promisune în joacă îmbie la un deja vu.
Un “te iubesc” şoptit îmbie la o privire încărcată de dorinţă.
O-mbratisare ce te lasă fără respiraţie îmbie la o promisiune pentru totdeauna.
Un deja vu general şi declarat îmbie la telepatie.
Un vis cu Vama îmbie la lacrimi.
Un oftat îmbie la retrăit nopţi agitate.
Un vis colorat îmbie la mărturisiri.