Despre dragoste şi declaraţii

După ce m-am gândit de una singură, am răsucit priviri şi sentimente, am tremurat şi plâns isteric, am râs nebun, am tras concluzii. Exact acuma îmi trebuia concluzia asta.
Prieteni buni prinşi în examene şi planuri. Puf, senin, trece de probe şi ştie el mai bine decât acuzaţii dulci şi fals îngrijorate. Până şi eu ştiu mai bine. Cip e calm şi frumos. Ce dor îmi era de glasul lui să mi se adreseze mie. Mie, mie. Aşa cum recita acum două ierni, în faţa unei sobe de teracotă versuri sau îmi ţinea discursuri pasionale gesticulând din mâna cu mănuşă fără degete. Dina apare şi dispare. Fericica. Toţi absorbiţi de ale lor.
În acest context eu m-am dus lejer, l-am luat de guler şi m-am pierdut în cele mai clişeu declaraţii. I-am zis că îl iubesc cel mai mult, cel mai foarte mult, foarte cel mai mult, cel mai foarte tare mult, că nu-mi văd viaţă fără el, că îl vreau şi că m-am îndrăgostit din primul moment în care l-am văzut. Atât am putut scoate. Atât am putut declara. Clişeu după clişeu. Declaraţii învechite şi spuse de milioane de oameni înaintea mea, neoriginale şi nici măcar aproape de tot ceea ce simt. Atât am putut să-i spun. I-am spus că îmi tremură stomacul când îmi zâmbeşte chiar şi acum după ce au trecut ani de când l-am văzut prima dată, că nu mă satur să-mi şoptească diverse în ureche. I-am spus că îi iubesc lobul urechii, stratul fin de sudoare de pe umărul drept când îl muşc, gustul parfumului pe pielea gâtului lui, palmele şi urma lor pe mine, buza de sus, contracţiile abdomenului când îl ating, urmele unghiilor pe omoplaţi, respiraţia, tonul serios când spune Oana, părul prea lung şi mirosind a ploaie. I-am spus că nu pot să trăiesc fără zâmbetul lui somnoros dimineaţa, modul lui ciudat de a dormi înfăşurat în pilota mea galbenă, gelozia lui nejustificată şi cretină şi modul dulce în care mi-o aduce la cunoştinţă, buza de jos şi gustul ei, mişcarea genelor când îi sărut ochii, culoarea privirii lui… Nu s-a blocat. Niciodată nu se blochează. Bărbatul ăsta trebuie dat/luat ca exemplu!
LE: Clişeele au devenit clişee pentru că funcţionează…

10 comments on “Despre dragoste şi declaraţii

  1. Ela says:

    Cred ca e una din cele mai frumoase declaratii pe care le'am citit.
    doar iubire…

  2. S says:

    mmmmhm :)
    beautiful, just… beautiful :)

  3. Liz says:

    Multumesc, Ela… cred ca declaratiile sincere intotdeauna iesa bine… doar daca incerci sa le infloresti nu vor mai suna sincer dar daca simti si spui exact ce simti n-au cum sa nu aiba efect.
    S, multumesc… stii, numele tau il pronunt "ess"… uit ca vine de la sky sau stardust sau… doar "ess", cred ca ar fi incomod "ss"… nu stiu….

  4. Liz says:

    Ela…Ela… right, Ela!

  5. Ela says:

    Zambet cald!Right.

  6. Cony says:

    Toate declaratiile sunt frumoase daca vin din suflet si daca cel care le aude stie ca vorbim serios. Chiar daca se termina sau el nu apreciaza cum am vrea noi, important e sa nu regretam ca nu am spus ce si cand trebuia… Restul vine de la sine. Cu bucurii, cu dureri, cu impacari, lacrimi, tot ce vrei. dar toate merita !

  7. S says:

    Sky… e porecla :)

  8. Liz says:

    S, eram acolo.. stiam… ai scris candva porecla… :)

  9. Iulia Mihai says:

    Uite că prin postarea asta, ai demontat clişeul. Frumoasă abordare!

  10. Flo says:

    Duti tu d-aci si lasa-ne. (runs around in circles, with her arms in the air) Pfu, respir. Ii greu sa citesti asta cu fundal “what a wonderful world”, cu soare si vise si ceruri albastre si prostii. Pfu. Cand o sa fiu mare o sa apuc si eu un guler si-o sa vars si eu clisee; nu-mi ramane decat sa sper ca nici el n-o sa se blocheze. Cand, daca, poate, la la la la laaaaa…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five − 4 =