Azi se termină anul de la care nu știam ce să aștept. Azi se încheie primul an în care nu-mi făcusem planuri și așteptam să mi se întâmple. Și 2018 mi s-a întâmplat mai rapid și puternic decât oricare alt an. Mai fericit, mai așezat și mai plin decât orice dorințe mi le-aș fi dorit împlinite.

Azi bem doar din pahare cu picior.

Azi e ziua cu speranță, cu reset și cu restart. Azi ne punem toate gândurile și ideile într-un to do lung și, doar azi, mult mai realizabil. Nu am să vă urez un an ușor pentru că știm cu toții că vine un an greu și încrâncenat, un an în care o să ne luptăm cu ghearele și dinții, cu vocea sau cu sufletul, fie ca să salvăm un câine sau pisică, fie să învățam un om sau mai mulți să gândească și trăiască fără a răni, fie că ne salvăm sau părăsim țara,  fie să ne apărăm de-asaltul dur al vieții, al răutății unora sau pur și simplu al minții noastre.

Azi bem orice doar din pahare cu picior.

Azi vă urez să supraviețuiți și anul următor atât de bine și aproape întregi încât în ultima zi din 2019 să mai puteți avea momentul de respiro, optimism și regăsire în ochii celui din fața voastră!

Ciocnesc paharul, musai cu picior, cu fiecare dintre voi, trimit în gând îmbrățișări strânse și mulțumesc din suflet fiecărui om văzut sau auzit în 2018.

Îmi încep supraviețuirea de-acum, cu un pahar de vin roșu.

La mulți ani, 2019! No, vino și arată-ne ce poți! //putem//

Liz