Este pentru prima oară în viața mea când aș șterge tot. Este prima oară când înțeleg pornirea de a sigila și ascunde amintiri, de a închide blog, a șterge pozele de pe laptop, de a schimba decorul, prietenii, familia și pisicile. De a reinventa lumina fiecărei zile și întunericul nopților următoare. Este pentru prima oară când înțeleg că reinventarea se face amputând din tine pentru tine nu doar ascunzând de alții.
Mi-aș vopsi părul turcoaz și te-aș lăsa să mă iubești în timp ce mă uiți. Aș fi o clementină perfectă. Și poate rememorând spre început, cu ani în urmă, vei vrea să retrăiești, poate păstrezi, sau reînvii un sentiment.
You’ve molded me so I’m good to no-one else but you. That is what should slowly disappear into nothingness.
Dar n-am să șterg nimic, n-am să uit nimic și n-am să ascund nimic. N-am să neg nimic, n-am să las să treacă pur și simplu și n-am să tac. Am să lupt. Pentru mine. Nu pentru tine.



















