Mi-am început anul cu un optimism exuberant, cu chef de rezolvat dileme, probleme și chestiuni, cu putere de dărâmat obstacole și sărit ziduri înalte, cu avânt în a învăța, în a face. Dar pentru că așa se întâmplă și viața trebuie să pună limite cretine la care tu nu te-ai gândit, am clacat fizic. În interior mi se învârt senzații și puteri nebănuite, în creier îmi vâjâie idei și proiecte și toate-mi dau o stare de nerăbdare agitată pe care nici iarna asta geroasă nu o putea opri. Dar a putut. Și-oricât de agitată și puternică oi fi pe interior, exteriorul mi-l mișc de la încet la foarte încet cu pauze de oftat și durere surdă, bocancii parcă îs mai grei, frigul mai înțepător, hainele nu-s de-ajuns de călduroase și medicamentele prea multe. Eh. Încerc să țin tot răul fizic din a-mi modifica starea puternică și optimistă.

M-am întors la a fi siropoasă și pisicoasă cu dor de alintat și dragoste dar fără niciun chef de jocuri, ghicitori sau firi pretinse. Nu mai am răbdare cu sarcasmul extrem, hatereala gratuită și the latest dank humor. De fapt nu am avut niciodată pentru că nu mi s-a părut că validează inteligența mai mult decât o face ironia fină sau aluzia deșteaptă atunci când trebuie. Society has become so fake that the truth actually bothers people. Nu știu de ce avem senzația că trebuie să părem mai duri decât suntem, să fim mai răi decât se impune și să subliniem extrem sau violent.

Pff, liniște. Lasă zăpada să-ți scârțâie sub bocanci. Scutură-ți mănușile de zăpada pufoasă. Minunează-te de halul în care ninge. Bea un ceai negru cu bourbon la HASH. Ia o carte sau lasă o carte pe raftul din colț. Sau o scrisoare pentru cineva (hehe,  încă sub influența Casei Somnului). Scrie în guest book. Sau desenează. Plimbă-te cu-o melodie faină în urechi. Zâmbește oamenilor. Ia-ți omul sufletului de o mână și sărută-l prin fular. Clipește-i cu înțeles și zi-i o tâmpenie ce doar voi doi o înțelegeți. Plimbă-ți câinele și minunează-te de cum mănâncă nesătul zăpadă. Iar acasă închide televizorul cu noul guvern și știrile macabre. Când e de votat, indignat sau ieșit în stradă vei afla dar nu de la televizor. Deschide cartea cu o copertă caldă pentru că o pisică a găsit-o ca loc perfect de somn. Liniștește-te și fii mulțumit de zi, de oameni, de cățelul tău sau clanul de pisici. Nu-i motivațional și nici convingere. Nu câștigi ceva urmând pașii ăștia. Nu te transformi și nici nu faci mai mulți bani. Le scriu așa ca să realizezi că chiar le faci și fac așa. Unii cu plus etape, alții cu minus. Dar așa fain cum sună scrise și citite, fix așa le și putem simți.  Să nu le facem monoton, robotic sau inconștient.

Să fie un an bun! Eu cel puțin am să fac tot posibilul să fie. Am să fac tot ce ține de mine. Și n-am să pot opri războaie, n-am să pot schimba guvernul, n-am să pot opri dezastrele naturale și n-am să pot salva toate animalele. N-am să pot iubi toți oamenii care mă iubesc și n-am să pot să mulțumesc pe toată lumea din jurul meu. Promit să fiu sinceră și să scot cât pot de mult din fiecare zi.

Planific câteva evenimente, waffles la cafea, o cabană la munte, o zi cu fish&chips, o seară cu paella și o nouă revedere.

 Bine-am revenit! Prea blândă, știu!

Liz