Despre oameni, nu despre cărţi…

(foto)

  Sfârşit de săptămână liniştitor. M-am odihnit cu filme şi cărţi. Mi-a fost dor şi am visat. Duminică dupamiaza s-a împlinit cu Schimb de Cărţi. Senzaţie de bine şi multe dejavu-uri. Miruna îşi dă demisia. Îmi pare rău. Mie mi-a plăcut şi mi-am luat energia din toate părţile de unde mi se transmitea. Din primul moment în care am intrat am căutat privirile care mă vindecă. Trei oameni ce de un an mă învaţă, mă definesc, mă înţeleg şi mă acceptă. Şi pentru fiecare dintre ei am o anume privire, o anume senzaţie şi o anume dragoste. În dreapta mea zâmbet ce-mi înţelegea tremurul mâinii. Mai bine ca oricine de pe lumea asta.
  Departe şi rece şi-apoi aproape şi caldă, fascinanta Vy. Când o văd am aceeaşi senzaţie ca acum un an, într-o clasă de liceu când urmărind-o cu privirea am întrebat cine e. Ştie că încă mă fascinează. Şi-apoi dominând discuţiile, privirile tuturor, ale mele şi ale femeii frumoase ce natural mi se pare inseparabilă lui, era Cip. Acelaşi. Care cu doar o zi în urmă mi-a trecut pragul după ceva timp de lipsă. El defineşte orice univers unde calcă. Şi ştie să reia privirile, discuţiile şi gesturile de unde rămăseseră chiar şi după o absenţă. De aceea, ei trei încă sunt. La mine-n suflet. Nu cer, nu aşteaptă şi nu pretind. Doar sunt. Indiferent şi necondiţionat. Şi fiecare o ştie prea bine. 
 Azi am să-i onorez cu amintiri reamintite. Cu ceaiuri calde într-o iarnă. Desene cu marcarul pe foi albe ce trasează iubiri. Mănuşi fără degete şi codiţe cu aţă colorată. Şedinţe foto cu ochelari şi zile cu South Park şi bong în bucătăria mea. Lacrimi şi disperare. Plimbări în ploaie noaptea târziu. Zile de naştere cu adevăr sau provocare întinşi pe covoare. Şuviţe de păr tăiate şi păstrate. Pergamente imense cu fotografii şi ceară. Discuţii filosofice şi poezii de dragoste rostite seara târziu. Multă muzică. Mult sentiment şi acceptare. Fără întrebări ei ştiu atât cât trebuie să ştie despre celălalt şi tot despre mine. The circle was complete. 
 Afară în aerul răcoros m-a strâns în braţe Dina. De câteva ori. Era veselă, poate fericită, fină şi caldă. Dacă aş putea să fiu cineva aş vrea să fiu Dina. Dacă aş putea să creez pe cineva aş crea-o pe Dina. Pentru mine. Exact cum e ea acum. Cu tot cu plecarea iminentă.
 Gălăgioşi, veseli sau liniştiţi şi moi au mai fost Andu, Ada şi Ale. Şi s-a vorbit de Jul în lipsă. Frumos. Nou pentru ei şi cel mai vechi şi familiar doar pentru mine a fost Lord D’If.
 Au fost şi cărţi…

5 comments on “Despre oameni, nu despre cărţi…

  1. Dina says:

    Ești conștientă că o parte din mine e creată/condiționată de tine. Aș fi zis cioplită, dar tu nu cioplești, pare un procedeu prea invaziv. Tu repari.
    Te-aș mai strânge în brațe

  2. Liz says:

    M-as mai lasa stransa…

  3. delaskela says:

    e un post plin de caldura, tandru; ce frumoasa e lumea prieteniei; pentru o clipa te am invidiat foarte mult…

  4. rrimuna says:

    despre oameni şi bunul Dumnezeu, vroiai să zici. :)) e trist că nu mai e despre cărţi. de-asta şi demisionez, printre altele. şi mie îmi pare rău, cred. dacă o să-mi fie prea dor, o să vin să vă văd. :)

  5. Liz says:

    delaskela, magulitoare cuvinte… ale tale scrieri sunt poate mai tandre si mai pline de caldura… si de oameni…
    Miruna, il putem face sa fie despre carti… si o sa-ti fie prea dor si o sa vii, sunt sigura…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

fifteen + eighteen =