Douămiidoisprezece

Nu ştiu dacă în alţi ani am avut impulsul, timpul sau nevoia să trag aşa linie la sfârşit şi să analizez dacă dă cu plus sau cu minus. Dar m-a prins anul ăsta un guturai şi înafara faptului că te umple de pastile, îţi ia mirosul şi gustul şi te îngroapă într-un morman de şerveţele mentolate, guturaiul te izolează şi-ţi dă timp. Timp să te gândeşti, să tragi câte linii vrei şi să faci toate calculele posibile.

2012, la mine, a dat cu plus la călătorii şi concedii, la distracţii şi ţeluri atinse. A dat cu minus la intimitate şi comunicare ca să dea cu plus la dor. A dat cu minus la oameni. M-am îndepartat de mulţi oameni anul ăsta. Un pas în spate, şi-un minus la toleranţă dar un mare plus la linişte. Un minus la oameni noi cunoscuţi dar se pare că recuperează pe ultima sută de metri. 2012 a dat cu plus la blog şi cititori, a dat cu plus şi pentru Lizknot Handmade, târguri şi vânzări, a dat cu plus la planuri duse la bun sfârşit dar cu minus la dragoste.
Alandala, am repornit Schimburile de cărţi, am fost la Rock the city, am fost la mare, munte, Germania, Cluj, Bucureşti, mi-am facut primul tatuaj, m-am mutat în casă nouă, am citit mai mult, mi-am schimbat calculatorul, telefonul, aparatul foto… Deci plusuri. 2012 dă cu plus şi la distracţie, dans şi femei frumoase. Dă cu minus la încredere, empatie şi oameni care să ma priceapă.
A fost un an ciudat pentru mine. Altfel. Exact altfel.

2012 dă cu plus la independenţă. Atâta timp cât independenţă nu înseamnă singurătate, ramâne cu plus.

2012 a fost un an de la care am sperat multe. Şi culmea s-au îndeplinit toate. Dacă totuşi mă rod câteva minusuri, înseamnă ca n-am sperat ce trebuie, n-am dorit ce trebuie şi n-am tras înspre ce trebuie. A fost un an cu nume frumos. Douămiidoisprezece. Douămiidoişpe.

Sper guturaiul să-mi dea pace dar timp să mai am puţin pentru câteva planuri de început de an. Am început să scriu direct cu diacritice. De azi, de la acest post. Am bilet la Depeche Mode pentru mai. Şi anul nou începe la mijlocul lui ianuarie. Cu tine. Până atunci doar variaţiuni de guturai. De 2012.

Nu e un an pierdut dacă am avut cui să-i zic simţit din plin: te iubesc! Şi dacă m-am simţit iubită şi importantă în vieţile oamenilor din jurul meu. Asta vreau pentru 2013. Asta vă doresc pentru 2013.

 

One comment on “Douămiidoisprezece

  1. Coloraida says:

    Iți doresc un 2013 de 10 ori mai tare (doar în cele bune)!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

9 − 1 =