Am citit Vălul pictat de Somerset Maugham. L-am terminat şi l-am mai citit încă o data. Răscolitor. L-am citit cu figura clară în minte a lui Edward Norton care face un rol fantastic în ecranizare.
Nu e nimic de povestit despre acţiunea filmului sau cărţii. E o poveste clasică de dragoste în raport cu societatea, familia, muncă, istoria, mentalitatea… whatever. Iubesc pe rând, trădează, rănesc, răzbună şi iar iubesc.
Americanul John Curran care a regizat filmul a păstrat din carte tot… inclusiv pulsul şi vibraţia. Cartea are un anumit ritm, o frământare în privirile şi minţile personajelor unde sentimentele se văd şi se aud cum se transformă radical… emoţii simple devin pasiuni, sacrificii puternice induc iubirea, ură profundă dispărând sub dragoste întinată. Şi totuşi un plus filmului îl dau pentru un sentiment adăugat. Finalul cărţii te lasă să crezi că nici moartea lui nu prea a schimbat multe în inima ei pe când în film intenţionat i s-a picurat un pic mai multă dragoste-n priviri ei, mai multă mândrie în prezentarea copilului lui, mai multă seninătate calmă spre viaţă viitoare fără el…ce vine doar din acceptare şi dragoste. Cartea nu mi-a dat aşa ceva.
Şi totuşi mi-a dat iubire-adevărată, credinţa, sacrificiu şi iertare, trădare şi orgoliu, tensiune palpabilă, emoţie, sensibilitate, filozofie despre viaţă şi valorile ei, pasiune mai clare şi cu ecou mai mare-n mine decât filmul.
El o iubeşte şi din asta îşi ia puterea. Ea îl urăşte şi caută pasiunea tradandu-l. Ea evoluează de la ignoranţă şi superficialitate mofturoasă la înţelegerea completă a vieţii. Şi iubirii lui. Prea târziu.
Carte foarte bună, ecranizare superbă pentru imagini, muzică, actori, sentimente. Intens(a) şi fascinant(a)! Film şi carte.
eu cand ma simt mai putin bine, cand am sute de ganduri si putine cuvinte, prefer sa vad o drama… refulez… si apoi ma simt mai bine :)
Valul pictat e de vazut intr-o stare exact ca asta… te rascoleste si-apoi ramai mult mai senina. :)
“Puţine lucruri te fac mai nefericit decât iubirea profană pentru o persoană pe care o ştii nevrednică de a fi iubită” Maugham … e una din frazele din opera lui, care m-a facut sa tresar
(stiam ca se refera la el….); tre’ sa-i citesc biografia….sa descopar substratul acestei fraze; ai filmul “Valul pictat” acasa?
Mi-as dori sa-l revad….nu l-am gasit pe hub-uri….; mersi
Il am… e unul din cele mai bune filme facute.
Bine-ai revenit.
La un moment dat am crezut ca doar mi s-a parut ca ai trecut pe-aici. :)
Ai revenit cu o fraza frumoasa si foarte adevarata.
Cartea nu am citit-o, dar filmul mi-a fost “date” la trecerea dintre ani. Mi-a placut mult si mie si mi-a lasat un gust placut, taman bun de inceput noul an :).
merci pt recomandare liz … abia astept sa-l vad :)
off-topic: cum ti s-a parut intalnirea bloggerilor de azi? nu am gasit nici-o adresa pe aici la care sa-ti scriu … (daca vrei poti sa-mi dai un invite pe mess… vezi ca datele mele de contact sunt la “despre mine”)
wow. Probabil esti singurul (poate doar primul) care prin comentariul asta spune un fel de “bucuros de cunostinta”. :). Adresa mea de mail este pe blog dar trebuie sa-ti doresti cu adevarat sa-mi scrii ca sa o gasesti. :P Foarte incantata de cunostinta, Alex!