Plutesc în derivă şi în stări de confuzie totală. Urăsc iubirile perfecte. Pentru că se termină. Dar le consum avidă. Ceaţa de-afară mi-a dat o migrenă insistentă. Tu faci terapie prin mesaje pe telefon cu mine. Ceai cald şi credit insuficient. Fac noduri colorate şi citesc o carte bună.
În viaţa fiecăruia trebuie să existe o persoană salvatoare. Acea pesoana care ştie, simte când suferi şi răscoleşte oraşul în căutarea ta. Care te găseşte cu ochii roşii şi umflati de plâns şi te săruta răcoros pe pleoape. Care te stange în braţe şi îţi spune că o să fie bine. Care te întreabă naiv de la ce e cheiţa atârnată de lănţişorul de la gâtul tău. Care te aude cum plângi isteric trântită în hol, lângă uşa de la intrare şi urcă câte două trepte odată. Care te ţine, apoi, o noapte întreagă în braţe mângâindu-ţi părul. Care ţi-aduce frezii în plină iarnă doar să te vadă zâmbind. Persoana care îţi ştie şi îţi împărtăşeşte pasiunile, care îţi înţelege privirea şi îţi vrea binele. Care ştie că, oricâte iubiri perfecte veţi întâlni de-acum încolo, oricâte iubiri separate vă vor îndepărta temporar, vei fi acolo şi va fi acolo. În lumea unde trăiesc persoanele astea nu există orgolii, miciuni şi răutate. Există doar sinceritate, încredere totală şi dragoste. Acolo se întâmplă cele mai frumoase iubiri, prieteniile perfecte şi abundă stările de fericire împlinită. Ajungem acolo doar riscând.
În viaţa fiecăruia trebuie să existe o persoană salvatoare. Acea pesoana care ştie, simte când suferi şi răscoleşte oraşul în căutarea ta. Care te găseşte cu ochii roşii şi umflati de plâns şi te săruta răcoros pe pleoape. Care te stange în braţe şi îţi spune că o să fie bine. Care te întreabă naiv de la ce e cheiţa atârnată de lănţişorul de la gâtul tău. Care te aude cum plângi isteric trântită în hol, lângă uşa de la intrare şi urcă câte două trepte odată. Care te ţine, apoi, o noapte întreagă în braţe mângâindu-ţi părul. Care ţi-aduce frezii în plină iarnă doar să te vadă zâmbind. Persoana care îţi ştie şi îţi împărtăşeşte pasiunile, care îţi înţelege privirea şi îţi vrea binele. Care ştie că, oricâte iubiri perfecte veţi întâlni de-acum încolo, oricâte iubiri separate vă vor îndepărta temporar, vei fi acolo şi va fi acolo. În lumea unde trăiesc persoanele astea nu există orgolii, miciuni şi răutate. Există doar sinceritate, încredere totală şi dragoste. Acolo se întâmplă cele mai frumoase iubiri, prieteniile perfecte şi abundă stările de fericire împlinită. Ajungem acolo doar riscând.
Cand oamenii plutesc in deriva, e semn ca prin preajma se gaseste o prapastie. Poate nu ar fi rau sa cauti prin ungherele mintii o amintire frumoasa in care sa-ti arunci ancora pana trece furtuna sau daca ai noroc de oameni buni, vre-un pirat aiurit si-o barcuta de hartie…
Vorbesti de pirati aiuriti si barcute de hartie si eu simt ancore grele si corabii sanatoase si salvatoare. Ai tu un dar aparte. Forma persoanei din postul asta este dupa forma ta. Daca are vreun sens fraza asta. Pentru mine are.
nu cred că existăo asemenea persoană. salvatoare.
deşi mi-aş dori să ştiu că e
ba da, exista. dar nici ea nu-si da seama ca exista, nici tu, pana cand nu te va mai putea salva..
frumos:)
[…] februarie 2010 I really don’t mind what happens now and then Plutesc în derivă şi în stări de confuzie totală. Urăsc iubirile perfecte. Pentru că se […]
“trebuie sa existe” inseamna “faceti in asa fel incat sa existe, riscati ca sa o creati” sau “exista ea pe undeva si nu stiti voi pe unde, da’ cand veti afla o sa trebuiasca sa riscati ca sa ajungeti acolo”? Intreb, ca sa stiu, ca sa nu ma pierd :)