N-am inspiraţie pentru nimic şi cam pierd noţiunea timpului. Parcă în loc de faţă am un cadran imens de ceas pe care limbile au luat-o razna şi se învârt în sensuri diferite. Îmi trebuie culori să îmi revin. Văd tablouri prea şterse. 

    Caut apropierea Crăciunului în coji de mandarină şi toffe cream. N-o simt. Caut liniştea în dupamieze lungi şi leneşe. Colindele îmi sună a zgomot, telefoanele a stres şi aşteptarea a agitatie. Vreau să las baltă planuri, să respir, să dorm în braţele tale şi-apoi să mă trezesc cu alte gânduri şi alte direcţii. De câteva zile refuz invitaţii la party-uri, seri de canastă sau cafele calde. 

    M-au lăsat bateriile, cu siguranţă. O zi şi-o noapte o să mi le încarc cu buzele lipite de vena caldă de pe gâtul tău. Tot ce e blur doar tu poţi face să arate clar, frisoanele mi le transformi în stări de bine, un gând agitat şi rău îl faci să sune a declaraţie şi nimeni nu mai mişcă-n jur când mă cuibăresc în pielea ta. 

     Lumânări, ceasuri, spirale şi biscuiţi. O să-mi dai putere să le ronţăi pe toate.