(foto)
O iarnă închipuită începe cu o ninsoare neaşteptată şi frumoasă. Şi cu tine. Începe la ora 7 dimineaţa cu fulgi mari şi căciuli călduroase şi o mână caldă ce mă sprijină. Continuă cu seri la cald râzând, plângând, iubind şi dansând. În iarna mea închipuită ninge cu urmele degetelor tale pe stratul de zăpadă de la geamul meu şi cu mănuşile tale pe calorifer. Continuă încet, încet şi alb. Cu lumânări aprinse-n toată casa şi-o noapte-n care am dormit îmbrăţişaţi, cu mine căutându-te îngropat în ninsoarea din parc, pe-o bancă pe care mă aşteptai parcă de astă vară şi cu tine cântându-mi dimineaţa-n soarele de iarnă “let it snow! let it snow! let it snow!”. Am vrut să ningă pentru noi. A nins. Am vrut să vii şi ai venit, am vrut să n-ai puterea să pleci şi n-ai avut, am vrut să-ţi fie teamă că mă ia şi ţi-a fost. Am vrut să alergăm nebuni în zăpadă şi să ne tăvălim copilăreşte, să ne sărutăm prin fulare şi să mi se scurgă rimelul (waterproof nu snowproof) pe buzele tale.
Iarna mea reală a avut zăpadă moale, ceaiuri fierbinţi, prieteni gălăgioşi, femei frumoase-n rochii cu paiete şi cu franjuri, seri agitate-n gaşcă cu bulgări, ţipete şi hug-uri (mulţumesc Jul) ce-au vindecat un dor, seri calme în miros de mosc, prieten bun ce-mi dă nevoia de lună plină şi discuţii aberante. Iarna mea reală are toate acestea plus tot ce pot eu să-mi închipui.
O iarnă închipuită ca o explicaţie liniştitoare.
Iarna mea reală a avut zăpadă moale, ceaiuri fierbinţi, prieteni gălăgioşi, femei frumoase-n rochii cu paiete şi cu franjuri, seri agitate-n gaşcă cu bulgări, ţipete şi hug-uri (mulţumesc Jul) ce-au vindecat un dor, seri calme în miros de mosc, prieten bun ce-mi dă nevoia de lună plină şi discuţii aberante. Iarna mea reală are toate acestea plus tot ce pot eu să-mi închipui.
O iarnă închipuită ca o explicaţie liniştitoare.
Dean Martin – Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!
Asculta mai multe audio Muzica
Uite unde aer ludic si optimism. Merg sa dau centrala mai tare si sa ma asez in fata ferestrei si sa multumesc norilor pentru viscolul de sambata noaptea, a fost suberb, a fost un viscol trait alaturi de prieteni.
Ce-mi place cum combini tu fotografia cu textul si melodia…e chiar relaxant si placut sa te citesc… gg !
Ifeelsodiff, sambata la miezul noptii eu chiar ma plimbam prin viscol… m-a salvat un taxi calduros si-o casa plina de prieteni…
Adi, multumesc… eu scriu apoi fotografia se gaseste imediat la cel mai simplu search de stare si senzatie iar muzica… muzica mi se potriveste mie intotdeauna, nu stiu cat merge chiar mereu cu postarile mele… oricum in combinatie sunt eu de fiecare data :)
Ha, se vede ca ai tinut la nasul omului de zapada. Deocamdata a scapat :)
Lord D'If, cand scriu intotdeauna ma gandesc c-o sa ma certi ingrijorat de-s trista, melancolica sau depresiva si-o sa ma feliciti zambind de-s optimista si vesela…
Prea putin timp.. singurul lucru care nu-si avea locul in seara aia :)). Dar a fost frumos. Foarte. Mi-era dor de tine! Ai mai avea chef de seri galagioase?;;)