You kiss me, baby, in the coffee shop… you make me nervous, you gotta stop!
Aseară am primit cea mai frumoasă declaraţie de dragoste. Habar nu am de ce, aseară m-am simţit iubită şi în siguranţă. Ca doi nebuni glumeam să fugim în lume, să luăm un tren spre oriunde şi să lăsăm totul în urmă. Şi-atât de reală era dorinţa încât i-am simţit palma caldă cum îmi strânge pumnul într-o fugă veselă şi dementă spre gară. Ştiu sigur că în braţele lui ar fi o linişte frumoasă tare. “Am fi fost fericiţi? Dacă am fi profitat… ştii… dacă am fi fost împreună?” “Da… foarte…” “Şi eu cred la fel…”. Ar fi fost/fi aşa timpul nostru: dement şi intens, ai râde de mine, m-aş supăra şi alinta, m-ai împăca şi iubi, am alerga la fel de mult cât am lenevi, am socializa la fel de mult cât am adora să ne ascundem de toată lumea, mi-ai lua flori, ţi-aş lua cadouri inutile, ţi-ar fi frică, mie nu, mi-ai citi, mi-ar fi ruşine, m-ai vindeca, aş trăi pentru tine, ai trăi pentru mine.
There’s a moment when all old things become new again but that moment might have come and gone; All I have and all I know is this dream of you which keeps me living on… (Dylan)
"Had a dream about you,baby"…stie Bob ce stie.Faina melodia,faine cuvinte scrii,insa nu cred ca merita riscul sa apuci pe liniile de tren,pana si ele se bifurca la un moment dat…
…totul incepe in gluma… bine nu chiar totul… poate doar construirea sinelor…
"It all comes down to love"… Iubirea e singurul lucru pentru care merita trait… Dar atat de greu de gasit, totusi…
Lord D'If, nu era o hotarare luata sau vre-un gand definitiv ci doar o imagine frumoasa data de o discutie… si ramanea frumoasa daca nu subliniai tocmai tu ce si cum se bifurca…
ramses, asta e genul de gand de care am nevoie… optimist… multumesc… cateodata am senzatia ca tu esti o mare gluma pana la un cuvant cu care totul capata sensuri serioase… prea… Zambet!
ank, true.
Dap..de parca eu nu stiam asta.Oricum nimeni,niciodata nu o sa fuga nicaieri,Nici el nici ea nici ei nici ele nici tu nici eu,suntem ancorati strasnic cu lanturi grele din otel inoxidabil in realitate.Iar realitate inseamna goana dupa bani,facturi de platit,scuipat pe semenii tai,trairi grotesti si bifurcatii…
Lord D'If, stii ceva, ei din poveste au fugit de mult si trenul lor poate ajunge unde vroiau, si au avut curaj si-acum sunt bine… chiar de sunt eu sau tu, eu si tu, sau altii… au fugit! Cum spune ramses, crancen iremediabila!
nu stiu daca am inteles corect ce ai scris si poate ca nici exista vreun mod corect de a intelege. important este sa fi simtit ceva, chiar daca am simtit poate ceva opus senzatiilor tale din momentul acela. pot doar sa spun ca si eu am avut ocazia odata sa urc intr-o "barca" si sa plec. si n-am facut-o. nici eu si nici el. si apoi a avut si el ocazia asta… si nu-mi pare rau, caci barca in care sunt acum e poate mai frumoasa. parerile de rau sunt frumoase doar in cazul in care n-am oprit trenul/ barca, ci am l-am lasat(-o) sa plece fara noi. daca ne-am fi urcat poate ca ar fi existat alte pareri de rau, mai urate.
Docica, cred ca e un moment prin care fiecare a trecut… nu trebuie sa ne gasim scuza regretelor de mai tarziu, parerea mea e ca intotdeauna trebuie sa fugim! Impulsul de a fugi mi se pare mai important decat ridicatul serios din umeri cu gandul la ce pierzi daca fugi… Daca daunele colaterale ar fi fost mai importante poate impulsul de a fugi nu s-ar fi format…