Părerea mea despre plagiat o ştiţi. La fel şi prima senzaţie cumva măgulitoare pe care o am eu când descopăr un imitator. Dar să îmi spuneţi voi dacă aţi mai văzut aşa ceva… :)
Postările mele, hobiurile mele şi blogurile mele… şi cumva analyticsul spune că-mi trimite şi ceva trafic mie dar n-am descoperit cum. Deci să-i dăm fetei şi din al nostru, zic. Iat-o:
http://dulceatadecirese.wordpress.com/ unde mi-am gasit postarile…
http://dianascorici.blogspot.com/ si cica acesta e numele sau…
http://diabijoux.blogspot.com/ iar asta a fost bonusul…
(Şi sunt postări unde a mea prietenă spune că sunt combinate frazele mele cu ale Evergreenei. Evergreena a mai păţit-o. Ca şi mine. Iată deci onoarea de a fi copiate şi de o bloggerita din Chişinău )
Later Edit: Le-a şters în câteva ore. Îmi pare rău. Era o domnişoară cu un blog cu unele (multe) postări ale mele publicate şi cu un alt blog de handmade numit întocmai Blog de lucru manual pe care vindea (sau încerca) brăţări ale prieteniei. Şi eu cred că domnişoara din Chişinău chiar mă plăcea. Îmi pare rău că aşa a fost să fie manifestarea simpatiei şi descoperirea ei.
… ce vrei, Liz… unii oameni sunt mici ,tristi, pierduti in spatiu, si care n-au inspiratie. Probabil ca intr-o zi se vor maturiza, si vor avea ceva de spus. Sau… nu.
Dar asta nu intelegeti.. oamenii nu copiaza din lipsa de inspiratie ci din pura placere… nu m-a copiat ca nu isi gasea cuvintele sa zica ceva ci m-a copiat ca i-a placut ei mult cum scriu eu. Un fel de invidie, nu prea constructiva totusi… :) si mna… nu face nimic cu asta… mediul online, precum spuneam. Pe mine n-are cum sa ma fure sau dubleze cumva. Si cu doar cuvinte copiate nu devine eu…
Brrr – strange! Uite de aia mai scriu eu pornoşaguri, să-i văd cum le copiază pe alea :))
Ok, am prins ideea.
Stii… inteleg cand copiii imita adultii din jurul lor, felul in care vorbesc, expresiile, fac tot felul de lucruri, dar sa copii postarile cuiva… mi se pare… stupid, scuza-ma
… este… sigh… oare cat il mai tine available blogul? oare il sterge? oare ce face? saraca… uf.
frate…ce mă calcă pe mine chestiile astea pe sistem…:-L da' rău de tot! am un pitic uriaș care, dacă ar putea, i-ar gâtui pe ăștia care copie.
săraca?!?… ea te fură și ție ți-e milă de ea?:-L ăștia de fac chestii din astea îs cu capu'. că cineva normal nu o să încerce niciodată să fie altcineva copiindu-l cu atâta nesimțire și nonșalanță… și mai ai și tupeul să te guduri în comentarii, când primești laude la postare, la o postare pe care n-ai gândit-o tu!!! aarrrrghh:-L
oi fi eu prea obosita, dar tipa aia, sorici, a zis ca bratarile alea sunt facute de ea sau nu am inteles eu corect? oricum, nici mie nu mi se pare ok plagiatul. daca se inspira si scrie cineva in stilul tau, atunci nu ai ce sa-i faci. dar daca pur si simplu isi insuseste textul tau, atunci chiar e de porc!
M-am contrazis cu cineva fără să ne punem de acord în vreun sens. Pentru că respectiva persoană considera că tot ce apare pe net este… ca apa la robinet. O foloseşti când ai nevoie şi nu prea îţi pasă de unde vine. Că atunci când îţi plac textele sau pozele altcuiva le poţi folosi după bunul plac, fără să menţionezi sursa. Sunt oameni în mintea cărora nu încap drepturile de autor, nu pentru că ar fi proşti sau leneşi ci pentru că nu cunosc valoarea creaţiei.
Good point :)
Pare-mi-se ca le-o sters.
eu nu pot pricepe cum vine asta: pe scurt, mintea mea nu încape ideea de copy-paste integral sau parțial al ideilor PERSONALE, al sentimentelor. înțeleg să citezi o sursă științifică, beletristică, amuzantă, argumentativă, psihosociologică etc., dar să citezi sentimente și farmec personal e ca și cum ai copia în fiecare pas din viață un personaj de film. zic.