Ieri a fost o zi grea pentru mine. Azi a inceput la fel de greu. Constientizand lucruri pe care nu le vroiam. Intelegand neputinta si limitele. Negand puterea banilor si laudand valoarea sufletului. Dand explicatii incet si trist la telefon. Zambind calm prietenilor care m-au consolat. Gandind triumful invidiei unora. Asumandu-mi un esec care nu-mi apartinea. Ridicand din umeri si vorbind singura prin casa. Planuind razbunari fantastice. Promitandu-mi succese nemaiauzite.
Am pus punct. Am apasat tare butonul masinii de spalat incercand sa-mi imaginez pe rand cuva plina cu gandurile mele si mai apoi cu tintele indignarii. A functionat usor usor. Doua monede pierdute-n buzunare m-au ajutat enorm cu zgomotul lor metalic. Coride, promenade, fantani si iz de pasiune latina… s-au scurs incet cu prima apa menajera expulzata… promisiuni se nasc si-acum dar cu zambet nu cu lacrimi. Sunt lucruri mult mai rele pe lumea asta.
Stii, cand iti dai seama ca raul care ti s-a intamplat nu e chiar atat de mare, si se putea si mai rau… parca realizezi ca si casa iti este mai luminoasa decat ti se parea inainte, si parul ti se aseaza mai bine acum ca a mai crescut, si masina iti surade la departare de patru etaje… parcata stramb dar lucind in soare si facandu-te sa uiti de rata ei, si globul mare de hartie se potriveste mult mai bine acum, si poti plati azi linistita ceva datorii facute cu gandul la magazinele de suveniruri si preturile de aeroport.
… fara legatura…
De 8 martie am fost la Lepsa. Si m-am simtit copil si nu femeie. Drept urmare: in loc de pantofi cu toc au fost tenisi; in loc de streptease masculin a fost tenis de masa.
placut blog. si placut post.
o zi minunata iti doresc
multumesc. pana acum nu fusese minunata. dar am facut-o eu. si poate si urarea ta putin. la fel si tie.
Stii…e bine sa scoti la iveala si indignare si revolta si frustrare si apoi, vorba ta, sa le-ndesi in masina de spalat, auzindu-le ultimele vociferari si vazandu-le cum se scurg undeva de unde nu vor mai reveni.
Asa-i ca e mai frumos sa fii copil? Si-s mai comozi tenisii. Urasc tocurile:).
mult mai frumos… si mai usor… chiar si cand pretinzi doar…
Ieri chiar m-am simtit batrana tare… aveam o dicutie inteligenta cu un om tanar dar in toata firea (il consideram eu) si am intrebat “ce varsta ai?, natural a venit raspunsul “19”. E ok. E matur. Eram doi oameni tineri care purtau o discutie. Si totusi… daca incepeam sa-i vorbesc de soimi ai patriei, de pioneri, de Ceausescu, de revolutie, de Dallas si Sclava Isaura, de cartele de paine si coada la oua, de poeziile patriotice si programul tv cam cat de batrana ar fi inceput sa ma vada? Cred cam cat ma simteam eu de fapt! Cred ca imi vreau copilaria mea…nu a lor!
imi place blogul tau, imi place postul , dar cel mai mult imi place ca si tu ai fost pioniera , te-ai uitat la Dallas s.a.m.d.
insa ai uitat de Testoasele ninja ,de Sandi Bell , Captain Planat si Cartea Cartilor .:)
si tenesii tai imi plac
Multumesc, M&A. Eu ti-am rasfoit blogul ieri si mi-a placut dar spre rusinea mea nu ti-am lasat un comm. pentru ca toata lumea parea foarte familiara cu tine si m-am simtit un pic intrusa cu un compliment partial anonim.
Despre melancolie si trecut glorios recomand:
http://www.igu.ro/latrecut/
Hmmm… cineva imi tot repeta ca nu esti batran decat daca te simti batran… s-apoi nu-i foarte greu sa inlocuiesti tocurile cu balerinii, iar in ce priveste streptease-ul masculin… no comment… Il prefer pe cel de acasa… ;)… Aaaa… si planurile de razbunare sunt semn de tinerete… si mai sunt multe de spus, dar probabil commentul ar iesi mai lung decat postul… :) Concluzia… imi place blogul tau pentru sinceritatea care se simte in fiecare post, pentru pozele frumoase, pentru maturitate. Gata nu te mai laud!… :)
multumesc… mult…fac bine tare complimentele… mai ales de la oameni care scriu frumos…
Ti le intorc pentru ca le meriti mai mult ca mine…