Ieri fara sa m-astept si fara sa mai sper ca dupa… pfiu… o luna sau mai bine… te voi vedea, simti, strange in brate…
Ieri, gandul meu te ocolea intentionat si refuza sa calculeze timpul scurs de la ultima privire.
Ai aparut brusc, cum numai tu stii sa faci, in spatele meu in timp ce-adulmecam fermecata o bucata de sapun de iasomie intr-un stand plin de arome. Intr-o secunda fosnetul jaketei tale, parfumul si mirosul de tutun, mana pe soldul meu strecurata pe sub geanta sprijinita de coapsa mi te-au adus real, tangibil si frumos in ganduri, simturi si imaginatie.
Si cu accent britanic si frumos, pentru ca stii ca-mi tremura genunchii cand imi vorbesti asa, mi-ai spus ca dorul te-a adus la mine. Mi-ai spus c-ai incercat sa uiti. Eu mi-am lasat privirea-n jos nevrand sa vad umbra din ochii tai.
Si cel mai mult mi-a placut c-atunci cand m-am auzit strigata din alt stand de-o voce intrebatoare, ti-ai ridicat incet varfurile bocancilor grei si mi-ai tintuit fara sa te sprijini, varfurile albe ale tenisilor de podea obligandu-ma sa raman in spatiul intim al trupului tau, sa ridic ochii spre tine.
Ajunsa aseara pe canapeaua portocalie de sub nisa, cu un pahar de vin alb si slab in mana, neatenta la discutii amicale si incercand sa nu ma pierd in priviri si zambete cu efecte din cele mai ciudate asupra mea am incercat sa imi amintesc daca intradevar m-ai sarutat sau doar mi s-a parut. Poate doar ca mi-am dorit mult sau poate doar pentru ca situatia in mintea mea impunea sarutul… mi s-a parut…
Amprenta mainii tale pe geamul masinii mi-a adus lacrimi in ochi. Am iesit tulburata din parcare si raspunzand absenta unor intrebari superficiale. Muzica tare incepuse sa ma calmeze dar claxonul tau scurt si repetat mi te-a readus in minte, in tremur si in ochi umezi.
Si totusi cred ca oamenii carora le pasa si-mi pot influenta starea de spirit simt fara sa le spun cand am nevoie de ei. Sau poate doar instincul mi-i aduce-aproape si-acolo realizeaza nevoia mea de relaxare, liniste, bine. Cateodata nevoia mea de … uitare de tine…