Soda

Cea mai bizară stare de mult timp încoace. În mine este linişte. În gânduri este nu foarte linişte dar laitmotiv şi listă clară de priorităţi. Tremur necontrolat şi nu mai pot mânca nimic. Jumate de bere m-a ţinut în viaţă. Frisoane, sudoare fină şi o ameţeală permanentă. Cumva plăcută. Da, sunt îndrăgostită. Nu, ăsta nu-i motivul. Mi-e rău într-un fel bine. Mi-e bine într-un fel rău. Habar n-am ce se întâmplă dar toate sunt simptome fizice. Mă transform, probabil.  
 Dacă îmi lipsea ceva ieri şi azi nu, aia e contul Erepublik. Na. Poţi tu să-i zici nu? Am încercat. Ca rezultat sunt ‘sitizan ov ză niu uord’.  
 Oare în ce mă transform? Ce vietate? De exemplu azi am cunoscut un arici. Eu am o istorie interesantă cu aricii. În facultate cea mai bună prietenă a mea era Ariciu’. Tot ea mi-a arătat primul specimen viu pe faleza Dunării, într-un boschete. Timpul a trecut şi am ajuns să locuiesc într-un bloc în grădina căruia locuiesc mai multe familii de arici pe lângă cele tz pisici şi o căţea obeză. Vara, pierd timpul urmărindu-i şi niciodată nu-i hrănesc deşi aş vrea. Nu ştiu cu ce şi parcă mă reţin să nu-i rănesc cumva. Mda. 
 Un fel de gripă fără gripă… cred. Nu doare nimic dar nici nu prea îmi simt nimic şi cam înaintez ţinându-mă de pereţi. Nu curge nasul şi nu am migrene. Am gust miros dar nu am poftă de nimic. Şi cel mai groaznic dintre simptome… cafeaua dă stare de greaţă. Nu, nu-s însărcinată, încetaţi! Sunt moale, alintată şi fără vlagă. Sunt high cumva fără consum de absolut nimic. Cola? Pomelo? Nesquik? 
 Şi tot ce mi-am dorit a fost o apă minerală… 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

nine + 17 =