Ascult obsesiv. Mi se întâmplă. Demult am refuzat să o ascult. Îmi era dedicată. Acum o cânt cu lacrimi în ochi. Resursele s-au terminat. S-au epuizat. Pe de o parte de solicitări extenuante şi dorinţa de a te vedea fericit, pe de altă parte de încercarea crâncenă de a-ţi ascunde frământări din mine. Plâng când nu mă vezi şi zâmbesc tâmp când mă priveşti pentru o secundă întrebător. O secundă e cât pot rezista. E şi cât îţi trebuie să te gândeşti că nu am nimic şi că-s oricum cea mai puternică. Te aprob orice ai gândi. Îţi spun că noaptea îţi schimbă ideile. Eşti puternic, îmi zici. Nu ţi-e frică de deziluzii, căderi, dezamăgiri sau părăsiri. Ba îţi este. Dar nu vrei să te gândeşti la ele. Te felicit că ai învăţat să o faci. Eu ştiu să răspund la de ce tu? Pentru că atunci când tremur epuizată mă duci la Fructul Soarelui şi mă întinzi pe iarbă să privim luna plină jumate de noapte. Tu nu ştii să răspunzi la de ce eu. Privirea ta, în schimb o face! Şi e de-ajuns. Cândva! Acum, doar… danger, keep away…
What If I never saw you again
I’d die right next to you in the end
slipknot danger keep away