M-am cam supărat pe viaţă. Şi cam resping orice mi se pare superficial. Resping, trec mai departe, uit. Consum de energie inutil. Cândva trăgeam cu dinţii de prietenii. Acum zâmbesc amar. Rău fizic ce accentuează gustul bitter.
IBG #9 ieri a strâns aproximativ 12 oameni laolaltă şi alţii doi răsfiraţi prin parc. Doi oameni noi. De blogul ei nu mai dădusem. Pe-al lui îl citisem şi comentasem de multe ori. Amestecate linkurile arată aşa: Miru, Cip, Puf, Cosmin, Jul, Ale, Docica şi Insomniacul, Emil, Alexandru, Răzvan şi eu. Diana şi Pici se aflau întâmplător prin parc.

Răzvan a stat puţin, poate prea. De remarcat că a venit. Pe Miru am sărbătorit-o oarecum. Pe ea şi cu a sa indragosteala din ochi. Un an de blog şi-o săptămâna de indragosteala. Jul vine, strânge-n braţe, săruta şi pleacă, Cosmin apare, cântă, povesteşte şi dispare, Ale zâmbind şi strălucind. Cip. De Cip nu am să spun nimic. Mi se opresc cuvintele în gând. Ce bine că el îmi citeşte gândurile şi ştie cât bine pot să-i vreau. Docica a apărut şi a socializat imediat şi-apoi continuu până la oră 20. Insomniacul şi-a şoptit blogul încet. Are admiraţia mea. Pentru apariţie, modestie şi blog. Eu am dispărut repede după ce am împărţit ceva steguleţe penibile şi ecusoane. În ansamblu nu-mi plăcu. Alte daţi a ieşit mult mai bine. Eram cu toţii prea albi la faţă, cu cearcăne prea mari, cu zâmbete prea acre şi cu nici un chef de prea mare socializare falsă. S-a întins până târziu întâlnirea şi am cunoscut doi bloggeri noi. E de bine.

Ozzy Osbourne – I just want you
Asculta mai multe audio Muzica