Oameni ce sunt făcuţi pentru noi nu pleacă niciodată. Şi nu ne pierd. Pe ei îi simţi din prima clipă. Şi uiţi de cei ce nu te-au meritat nicicând. Ei ştiu întotdeauna ce să facă şi cum să facă să ne aibă. Nu caută, nu cer şi nu aşteaptă indicaţii. Ei ştiu, acceptă, recunosc şi-mpărtăşesc.  Gânduri, pasiuni, gesturi, muzică şi-aluzii, plăceri, dureri şi preferinţe, prieteni, nopţi şi vise. Telepatic şi empatic. Altfel de oameni nici n-am s-accept vreodată lângă mine.
    M-ai vrut şi m-ai primit. Mă meriţi chiar dacă acum nu ştii ce să faci cu mine. Disperări recunoscute reciproc şi unghii date cu ojă de mâini tremurânde. Petrecere nebună cu oamenii cei mai frumoşi. Chitara ta. Ochii învăluie fără să privească atent, mâinile mângâie fără să atingă şi glasul spune fără să se audă. O urare şi-un sărut pe umărul gol. Un mulţumesc în şoaptă şi dorinţe împlinite pocnind din degete. Două seri la rând de Wii. În case diferite. Eşti primul om care ştie ce vrea. Nu trebuie să te învăţ nimic, mi-ai acceptat puterea, durerea, resemnarea şi nebunia. Exagerate. Sigur pe tine şi conştient că vei primii, oferi şi-atât. O casă primitoare în care am papucii mei, cadou sub brad ce-mi poartă numele, un câine mare, cald şi bucuros că mă vede, o cană de cafea cu două toarte pe care ne căutăm copilăreşte urma buzelor, prieteni uimiţi ce pun întrebări prea multe şi-apoi acceptă zâmbitori înfrângerea. Nu trebuie să mă vindeci, nu e nevoie să mă protejezi. Nu trebuie să te vindec şi n-ai nevoie să te protejez. Şi cum spuneam: ce zile, ce oameni, ce distracţie! ce seri, ce pasiune, ce privire! 

 Tricoul tău mi-e mare şi îmi ţine cald, muzica ta mă energizează, camera, casa şi familia ta au devenit şi ale mele şi prietenii nu se mai satură să mă/ne descopere. 
 Coincidenţele, cuvintele, glumele comune şi veselia au venit prea natural ca să le mai resping. Le împart de azi cu tine. Respingeri şi aşteptări prea mari, gust amar şi explicaţii neînţelese, stări apăsate şi sumbre şi medii superficiale n-au ce căuta în lumea mea.
 Dacă eşti aşa cum mi-am imaginat asta înseamnă că eşti imaginar? Dacă sunt cum nu ţi-ai imaginat niciodată că aş fi înseamnă că sunt reală?