Îmi răsfoiești calm/ă profilul de facebook. Îmi analizezi pozele. Îmi citești zilnic blogul. Și-apoi tragi concluzii și-ți clădești o siguranță în părerea despre mine, despre ce fac și despre cine sunt. Poate mă cunoști de mai demult, poate nu mă cunoști personal dar prezența mea online te face să crezi că poți să mă cataloghezi.
Cred că de fapt singurul lucru pe care îl știi este exact timpul de 25 minute împărțite în clickuri de-a lungul zilei pe care le apăs sub o poză, o melodie sau un text, plus minus o informație personală abstractă și inofensivă. Nici un status n-o să îți zică cu siguranță cum mă simt, nici un check in unde sunt și pentru cât timp, cu cine și cât de bine mă distrez, nici o poză nu o să îți zică câte kilograme am, dacă am dinții strâmbi sau cât de parfumată sunt și nici un relashionship status n-o să-ți zică pe cine iubesc împlinit sau nu.

Trebuie să realizezi că online vezi din mine atât cât vreau eu să vezi și nu, nu cred  în mitul că online îți lași masca jos și ești mai deschis pentru că te crezi mai în siguranță… nu, online ajung la mine pe profil, paginile facebook și bloguri peste 600 de persoane în timp ce face to face, zilnic eu iau contact cu maxim 30, cu tot cu vânzătoarele de la chioșc, două prietene seara la o bere, iubitul meu sau colegele de birou. Nu ai cum să știi câte te iubescuri primesc zilnic, câte cadouri am primit din dragoste și câte din interes, câte prietene am sau câți prieteni, cine îmi hrănește pisicile cât sunt plecată, cât de des îmi sun mama, câte persoane am salvat de la moarte până acum și de câte ori am fost salvată de la moarte, de ce nu mai vorbesc cu sora mea de trei luni, cât de mare e tatuajul de pe spatele meu sau câți bani fac din magazinul handmade lunar, cât de bine știu să joc rentz sau de la cine primesc mesaje multimedia pentru Mirabel. Și nici măcar cine e Mirabel.
Online sunt Liz. Și sunt tot ce las să se vadă dar nu tot ce îți imaginezi tu din ce las să se vadă.

PS: m-am îndrăgostit.