What are your pillars of inspiration? History? Literature? Music?
You forgot the women…but otherwise all of the above.
Ascult şi citesc Rome. Despre. În timp ce tu dormeai şi treceai dintr-o viaţă în alta m-ai ţinut de mână şi ne-am uitat la ‘Garantat 100%’. Mi-am dat seama că cel care pare mai pregătit de schimbare nu e şi cel care pare slab şi nerezistent schimbării va supravieţui. Am învelit o cutie în sfoară, am atins din greşeală dreamcatcherele colorate şi le-am făcut să fluture. În sala de aşteptare la veterinar eram doar cu tine. Un televizor rula pe Animal Planet ceva despre gazelele Gnu. Eu ţineam strâns pisicul speriat şi vorbeam cu tine în stânga mea. Vorbeam cu voce tare. Asistenta m-a privit ciudat când m-a invitat în cabinet. Doctorul s-a arătat mai îngrijorat de sănătatea mea decât de a pisicului. Imunitate 0. La tot, la orice. La schimbare. Mă afectează. M-a intrebat cine sunt. Fără tine nu ştiu cine sunt. Fără tine nu sunt. Atunci ai sunat si mi-am amintit.
Rome – Wir goetter der stadt
Asculta mai multe audio rock
Ma apuca o depresie cumplita de fiecare data cand iti citesc postarile. O fi de bine, o fi de rau? :) Cred ca empatia e de vina.
Ma bucur cand oamenii reusesc sa simta ce vreau eu sa zic in postari pentru ca sunt lucruri pe care eu le traiesc si simt… nu vreau sa dau depresie nimanui… dar e deajuns sa simti orice cand ma citesti… si eu simt cand scriu :)
La vreo 3 ani dupa: E o zi buna de ascultat Rome. Zi depresiva si inteleapta, prin ea insasi, cu frig si umeri aplecati, un inceput de febra si niste oameni uituci si intristati. Zi buna pentru Rome, in amintirea pisicului bolnav si-a tristetilor uitate. Cheers.