Author Archives: Liz

Fiecare azi

by Liz

Vreme de așternuturi și nes explodat.
Lucrez într-un birou prea aglomerat și gălăgios. Ceea ce înseamnă obositor și când programul nu-i chiar… Săptămâna asta o simt epuizantă pentru că e prima după zilele libere și departe de acasă. Ieri dupamiază am adormit în timp ce mi se încălzea cafeaua la microunde. M-am trezit după câteva ore. Azi m-am luptat cu moleșeala și am reușit să organizez un sfert de mansardă și să strâng câțiva saci de aruncat. Aștept să se mai oprească ploaia și să atac un tomberon. Între timp mi-a explodat nesul în cuptorul cu microunde și aud pisicile în pod cum descoperă cutiile mutate dintr-un loc în altul. Fâșâind.

Nopți chilly numai bune de corpuri lipite, filme cu povești lente și căni de cafea diluată în lapte. Ultimele nopți în care pilotele nu ni se par grele sau sufocante, pielea nu transpiră și doar alunecă bine de tot pe altă piele.

Mi-e dor de oamenii cu care să-mi împletesc dorurile și să ne-nțelegem tristețea fără să o povestim.

Unghii roșii și stare prețioasă. Dacă nu mă fugărește furtuna, mâine m-aș duce la Grădina Botanică.

Atâta. Noapte bună!

Neinteresant

by Liz

Azi sunt îmbrăcată în negru, am unghii negre, bijuterii negre și fard alb pe pleoape. Beau cafea dulce, ronțăi măsline reci și citesc postări neinteresante de pe bloguri.
Cât sunt la birou mă gândesc că abia aștept să ajung acasă și să fac curat, să-mi reorganizez biroul, bucătăria, rafturile și să arunc o grămadă de chestii din mansardă (i’m a hoarder). Continue reading →

The downsides of independence are immensely shitty

by Liz

M-am obișnuit să nu cer și să nu chem. Să nu sun, să nu depind și să nu promit. Sunt o tristă. Nu, pe bune, adică plâng în hohote la filmulețe sad cu pisici și-apoi îmi chinui pisicile câte douăzeci de minute, din dragoste evident, până se-ascund confuzate de nebunia mea temporară(speră ele); locuiesc singură și câteodată, brusc, instantaneu și deodată, într-una din 100 de nopți îmi dau seama că dorm singură și că e aiurea să dormi singură într-o casă; m-am obișnuit să nu vorbesc și să nu povestesc ce aflu sau mi se întâmplă și aproape că am senzația că nici nu mi se mai întâmplă pentru că n-am cui să i le povestesc. Faze de om trist. Momente dinalea de luciditate dureroasă.
This one time, in band camp… Continue reading →

Confusing word of the day: around

by Liz

Sometimes I get in a mood, where I’m just like, ‘Everything here bugs me.’ And when that happens, you’re the only one I want to be around. So, be around!

Vroiam să-ți povestesc că mă trezesc mult mai ușor dimineața. Și mult mai devreme. Azi dimineață am făcut duș și am lăsat prosopul mare, alb și ud, întins pe canapea. Continue reading →

I’ve tried to sell my soul but no one’s buyin’

by Liz

 

Vama Veche

(Like my friend’s page on Facebook! Thank you!)

Niciodată n-am simțit Vama mai a mea decât anul ăsta. Poate când eram în primul an de facultate și faptul că mă duceam în Vamă era mai important decât orice găseam acolo. Și-am fost de multe ori dar în ultimii ani începuse să fie din ce în ce mai urât. Am ceva povești horror de ultima dată, acum doi ani când o ploaie torențială m-a alungat acasă de pe plaja bătută în lung și în lat în căutarea unei muzici bune sau unor oameni frumoși.
M-am pregătit anul ăsta și-am făcut loc în mine doar pentru răsărit, un val și-o mână de nisip.
Am găsit o Vamă mai domestică dar spre bine. Mai visătoare. Fără pokemoni (copii teribiliști) și fără rastafarieni, jajablesieni și cocalarieni. Sau prea puțini să se vadă. Oameni care cântau în cor și ridicau lampioane. Zeci. Oameni cu rock, punk, grunge și folk în pahare. Oameni cu briza în privire și nisip în păr. Primul om strâns în brațe a fost la 2 minute după ce am intrat în Vamă. Evergreena.
O noapte făină. Două pahare de wiskey cu cola. Două paie colorate. Queen. ACDC. Refill. Aceleași două pahare cu alte paie. Alt barman. Nirvana. Iar ACDC. Aceleași două pahare. Alt barman și alte paie. Muzică făină și nisip în teniși. Iar Nirvana. Apoi Expirat. Și Amphora. Și Stuf. Iar Expirat. Și Molotov. Iar Stuf. Aceleași două pahare. Alte paie. Răsărit, somn de câteva ore și limonada de dimineață în Stuf. Apoi ciorbă caldă La mal. Și hamsii. Apoi Serj la maxim. Și-o plimbare cu mașina în căutarea unui loc la umbră. Cu paharul de limonadă pe mașină. Și cu oameni arătând cu degetul paharul plimbător.

Știți mașina de scris de pe bar de la Stuf? De-acolo scriu postarea asta. Nisipul se simte rece sub tălpi acolo.

Most decisions are made using your unconscious streams of thoughts

by Liz

După o zi de târg, un plan de concert şi în aşteptarea SDC-ului, am ajuns acasa puţin ameţită, căutând linişte şi moale. Cred că încep să mă transform într-o pisică pentru că am reuşit performanţa de a dormi neîntrerupt de ieri de la ora 19 seara până azi la 8 dimineaţa. Binenţeles, concertul l-am pierdut dar am câştigat înjurăturile prietenilor mei care mă aşteptau în faţa localului. :D Miaaau?

Azi mă voi plimba somnoroasă (de la prea mult somn voi fi toata ziua cu privirea în ceaţă) prin Bankers unde am standul de brăţări şi unde are loc şi Schimbul de cărţi Galaţi, la ora 14.

In Bankers au cafea foarte buna şi barmani care se îngrijorează de sănătatea ta dacă ai intenţia să consumi mai mult de o cafea.

Ma duc să-mi încreţesc parul. Meteo: afară e vreme dinaia de croşetat copii şi făcut ciorapi.

Create what you wish existed

by Liz

Am vegetat un weekend întreg, am dormit și băut ceai, am mângâiat pisici și înnodat flori. Am început săptămâna cu ochii în ceață de la prea mult somn și soare. Mna, nu-i rău!
În weekendul următor sunt iarăși multe în plan.

Sâmbătă și duminică e Târgul Urban Handmade în Bankers unde o să mă găsiți cu o cafea în mână, Capone în brațe (motanul rezident din Bankers) și zâmbind sinistru celor ce-mi vizitaza standul cu dreamcatchere și brățări.
Sâmbătă seara merg la un concert ținut de o formație tribut AC/DC în Daily.
Duminică la ora 14, tot în Bankers unde eu oricum sunt, avem masă rezervată să o umplem cu teancuri de cărți la SCHIMB DE CĂRȚI Galați, ediția de primăvară.

Ca să știți unde mă găsiți pentru autografe.

—-
Undeva pe parcurs ceva s-a schimbat. Nu știu exact ce dar am constatat că nu-mi pot face planuri cu oamenii ce-mi populează spațiul intim (câțiva metri în jurul persoanei mele). Nu concert, nu disco night, nu nimica. Vreau la mare de 1 mai. Sau la munte. Am prea multe zile libere că să le pierd în Galați. Dar n-am cu cine… Pe motiv de lipsă de bani, de lipsă zile libere, de lipsă chef sau tragere de inimă, toți îmi ridică în sictir din umeri la entuziasmul cu care îmi prezint planurile ca apoi să mă scoată vinovată pe zilele de distracție în plus față de ei. :( I need new friends.
—-

Diseară, o să pipăi cât se poate de enervant și clișeu tatuajele Dinei, o să o strâng în brațe și o să-i dau un pahar de vin roșu. După care o să o otrăvesc. Cu pisici.

—-

Ce-ar fi să plec la țară pe malul Putnei, la poalele Magurei?

A lion still has claws

by Liz

Being human is exhausting. I think I’ll just go back to being a zen and powerless hippiewitch, drinking coffee, raising cats and listening to classic rock.

Semi-repost pentru GoT mood.

Beau cafele calde diluate în lapte și pășesc în ritmul pisicilor mele. Un episod din GoT cât tot sezonul. Halfman! Halfman! Shush. Spoiler.

 ASoIaF te-aș forța să mi-o citești toamna, dramatic. “her voice soft as a kiss”, “the wind pulled at his clothes like an insistent lover”. “The things we love destroy us every time, lad. Remember that”…

Ah, mi-e dragă starea asta în care mansarda îmi pare castel, ușa scârțâie grea și se închide cu ecou, rafturile de lemn natur susțin imaginația, eșarfele flutură în cuier ca pelerine lungi de cavaler și ridic poalele halatului de baie ca să pășesc ca îmbrăcată în jupă cu volane. Îmi port părul ud, strâns într-un turban de prosop greu ca o coafură complicată și grea. Mă prostesc. Brusc m-apucă starea curajoasă și luptătoare și mă schimb în haine comode de luptă, îmi vântur pletele în aer și mă atrag brățările de piele cu ținte să se-asorteze cu dispoziția luptătoare. Urc fără să clipesc scara de lemn spre pod și-arunc direct prin trapă, spre un adversar invizibil, papucii moi ce-i căutăm de ceva timp.

Mă bucur că imaginația mea încă e gâdilată de lumi scornite de alții.  No, mie îmi place cine sunt. Și dacă aș avea timp și putere să fac, să asimilez și să iubesc tot ce aș vrea să fac, asimilez și iubesc, probabil aș sfârși joining the dark side. So, e bine că n-am timp și nu știu așa multe. Averea mea e din ce știu și ce iubesc. Și mă simt în siguranță pentru că ce știu și iubesc nu-mi poate fi furat vreodată.

Ce penibili sunt cei ce încearcă. Și ce scântei ies când dai de-un om ca tine, înconjurat de propriile lui lumi imaginate cu decoruri grele, armate-ntregi și flote de corăbii, toate într-o singură privire ce o susține pe-a ta.

You do not steal from the dragon, oh, no. The dragon remembers.

I need a dragon tattoo.

All by myself, in chaos

by Liz

… despre oameni, despre BloGL, IBG și BGG, despre eșarfe, despre oameni care fac planuri și cei care nu, despre cei care știu ce vor, despre invidie, despre dor, despre concurență și despre tine…

Nu, n-am să scriu despre toate astea. Dar aș vrea.

De când se fac întâlniri ale bloggerilor în Galați eu am fost la majoritatea. La început erau numite BloGL și le organiza Cristi. Apoi le-am făcut eu și s-au numit IBG (întâlnirea bloggerilor gălățeni) și am tot făcut aproape 20 de întâlniri, unele foarte faine și altele foarte lame. Apoi a incercat Răzvan. Acum le organizează Gabriel Ursan și Iulia și se numesc BGG (de la blog, de la gathering și de la Galați) și binențeles că mă duc la toate să le stric lungul șir de beri cu a mea cafea afterparty și în plină mahmureală, să le aglomerez taxiurile și să le stric imaginea de bloggeri serioși. Așa.

La ei citiți impresii și vizualizați poze. La mine nu. Eu am fost și mă duc la toate și dacă vreți să vedeți cum e, găsim un loc.

—

Citesc mult și nelegat, scriu aiurea și n-am chef de muncă. Aștept vremea fustelor lungi și a flipflopsilor. Și mi-e dor de munte. Vaaaai. Mi-e groaznic de dor de munte și doar pentru că deja marea e în planurile de anul ăsta dar muntele nu-i…

Herr a plecat val vârtej lăsându-mă cu un dor mai mare decât era înainte să vină.

Avem eșarfe la fel. Ne sunt cele mai dragi tocmai pentru că avem amândoi la fel. Evităm să le purtăm când suntem împreună. Rar. Și aproape tot timpul când nu suntem. Des.

În scurtul timp când eșarfele sunt atârnate una lângă alta avem același ritual. Am prins obiceiul ăsta ciudat când ies din casă să adulmec eșarfa înainte să o înfășor în jurul gâtului. Îmi dau seama imediat a cui e. Și, fără ezitare, o aleg pe a lui. Și-i port parfumul înfășurat în jurul gâtului toată ziua. El face exact la fel. Întotdeauna o alege pe a mea. Și își îngroapă bărbia în parfumul meu toată ziua.

The downside is: after some time, the scarves end smelling exactly  the same.

Despre  eșarfe, numai de bine.

—–

Hmmm…

‘Lady, I will touch you with my mind
Touch and touch and touch
until you give me suddenly a smile, shyly obscene’  (E.E.Cummings)

—–

Despre restul altădată. Acuma mă duc repede acasă să fac sărățele că vine CZ în vizită cu povești de București.

—-

Springing means vibrating

by Liz

Îmi place de mor vremea de-afară. De-acuma. Ploioasă și caldă. Reconfortantă.

Am o săptămână de când colind magazine imense, fredonez melodii proaste, îmi colorez pielea și visez frumos. Am o săptămână de când gătesc, mă uit la House pentru a treia oară, mă bucur la Californication și GoT și mă enervez la Les Miserables. Mi-am/mi-a cumpărat o grămadă de tricouri cu satane și teniși noi și încă mă gândesc la o eșarfă frumoasă pe care am văzut-o eu undeva.

Planul meu pentru următoarea perioadă cuprinde Continue reading →