Mi-am pierdut pornirea de a scrie moale și dulce. Mi-e dor de mine.

M-am întors din vacanță.

A vacation is like love – anticipated with pleasure, experienced with discomfort, and remembered with nostalgia.

O vacanță perfectă e întotdeauna într-un oraș perfect. O vacanță perfectă are cel puțin o noapte albă, cel puțin o pizza imensă mâncată stând pe covor, cel puțin o clătită mâncată din mers, cel puțin o cafea băută în centru, cel puțin o bere nefiltrată și rece într-o zi fierbinte, cel puțin o zi de bronzat la soare pe-un deal cu iarbă verde, cel puțin o cafea cu lapte în miez de noapte, cel puțin un mic dejun superb, cel puțin o femeie frumoasă ținută de mână, cel puțin un episod nou sau vechi Star Wars, cel puțin un bărbat frumos ținut de mână, cel puțin o zi într-un cimitir, cel puțin un om care să se mire de cât de departe vii, cel puțin o dupamiaza cu jazz, cel puțin o pereche de cercei, cel puțin o senzație de pierdut pe străzi, cel puțin o limbă străină vorbită lângă/cu tine, cel puțin o floare primită, cel puțin o haină cumpărată, cel puțin un buchet de lăcrămioare, cel puțin un arbore de cafea, cel puțin o grădină botanică, cel puțin o fabrică de bere, cel puțin un arici viu și-ascuns, cel puțin o gară, cel puțin o ceartă, cel puțin o clipă în care te simți cel mai fericit.

O vacanță perfectă e ca un moment de luciditate. Un moment de claritate în care știi exact ce îți lipsește, cine ești, unde vrei să fii și exact ce te ține sau împiedică să ai, să fii și să ajungi. O vacanță perfectă ți-o dorești, o plănuiești și o ai. Exact ca viața.

Mai ştii când am fugit de nebuni la munte căutând pensiuni ieftine şi pierzând o noapte lângă un foc de tabără făcut de alţii? mai ştii că mi-ai şoptit atunci în păr că în clipa aia ai vrea să-ţi trăieşti restul vieţii, în clipa aia amestecată cu aburi de alcool, gust de cozonac, miros de fum şi sunet de lemn arzând? mai ştii când am lenevit o zi pe iarbă din GP, aţipind cu ochii în soare şi trezindu-ne doar să realizăm că suntem împreună?
Mai ştii nopţile din cort de la mare, arşi de soare şi cu părul plin de sare? mai ştii seara întunecată din club când melodia noastră s-a auzit în boxe şi am dansat nebuni, vărsând din berile înclinate şi nemaiţinând cont de nimic altceva? mai ştii când ne-am jucat pretinzând că suntem doi străini şi ne întâlnim şi ne zâmbim sprijiniţi de bar? mai ştii că atunci mi-ai plătit băutura şi te-ai recomandat elegant ca un bărbat din anii ’70 nicidecum un rocker în 2011? mai ştii când mi-ai văzut prima oară tatuajul că nu ştiai dacă să te superi că nu ţi-am zis să mergi cu mine sau să te bucuri de cât de frumos e? mai ştii şuviţa mea cu mărgele şi pene decolorate de la soare pe care am purtat-o mândră câteva luni?

Mai ştii când am alergat amândoi desculţi până ne-au durut tălpile de la asfaltul tare? mai ştii fusta mea preferata, lungă, boţită şi colorată pe care mi-ai luat-o dintr-un butic îngrămădit şi pe care am probat-o în timp ce tu îmi ţineai paravan un prosop de plajă? mai ştii răsăritul de pe nisipul de la Eforie? mai ştii cum l-am rugat pe nenea ăla cu barbă albă să ne facă o poză când ne pupăm copilăreşte şi m-ai sărutat lung cu capul pe spate şi nu te mai opreai şi nenea ne-a făcut poză şi ne-a lăsat aparatul pe capota maşinii lângă care eram şi a plecat mormăind şi zâmbind? mai ştii la film când ne bufnea râsul şi ne-am înecat cu popcorn încercând să ne abţinem şi a trebuit să ieşim să tuşim 10 minute pe hol şi-apoi să intrăm doar să ne luăm paharele cu suc uitate în suportul scaunului?

Mai ştii luna aia când am avut mania post-it-urilor pe orice din casă cu diverse chestii geniale ce ne veneau pe moment? mai ştii când te-am sunat plângând că m-am rătăcit pentru a nu ştiu câta oară în oraşul ăla mare şi ai alergat să mă găseşti trântită lângă cu copac, cu ochii roşii dar cu zâmbet cretin pentru că aveam 4 pui de pisică în poală? mai ştii cât a trebuit să mă convingi să îi las acolo lângă mama lor şi să mă duci acasă la pisica noastră? mai ştii când am vărsat laptele cu nesquik peste cărţile şi foile de pe birou în timp ce ne sărutam şi apoi când miroseam cărţile şi foile alea zâmbeam tâmp amândoi? mai ştii experimentul nostru cu pământ de flori şi grâu încolţit pe care pisica ni-l mânca în fiecare zi şi noi nu ştiam de ce nu creşte? mai ştii când mi-am luat concediu două săptămâni şi am plecat de nebuni în lume şi cum ne-am întors bronzaţi, morţi de foame şi fără nici un ban?

Crazy spring repost.

Una din prietenele mele fine și care are supremație pe tot ce înseamnă plan de fun în ultimul an din viața mea, e de asemenea responsabilă, de când am cunoscut-o, cu a mea culturalizare. Friday spring night, mi-am lăsat casa mirosind a perdele proaspăt spălate și draperii picurânde și-am plecat în Scena Cafe la concert Nicu Patoi&Berti Barbera. Geniali oamenii! Coveruri de Beatles, Queen și Depeche. Am cântat Personal Jesus, Radio Gaga și Shape of my heart… multe… La final Berti care aduce un pic cu Bono [:)] ne-a zis natural: go home and make love! și clar îți dădea sentimentul că pleci acasă și faci dragoste după concertul ăsta deși a continuat pe ritm de Police: I’ll be waatching youu…

—-

Chiar în toiul primăverii mai poate apărea câte un nor gri care să dea fulgi de zăpadă peste jumătate de cartier în mijloc de zi cu soare dar ne putem bucura de lumina numai bună de poze.

—

Florile de primăvară de pe Lizknot au acum magazin propriu și personal pe Breslo. 332 Shop. Flower Power!!!