Sa-i dam trafic, zic

by

Imitatoarea copiatoare de azi este: Raluca :)

Si am mai scris despre asemenea specimene. Bravo, Raluca! Iti doresc sa simti precum creezi.

Gasita de Boss si plina de scriiturile mele, ale lui Richie sau Boss, din ce am recunoscut noi pana acum…

Sa-i dam trafic macar azi: link

 
LATER EDIT:
Blogul a fost eliminat

Blogul de la adresa ucadz.blogspot.com a fost eliminat. Această adresă nu este disponibilă pentru bloguri noi.

Macar de-ar fi avut curaj sau putere sa il mai tina online. :)
Raspund Ruxandrei: Iata ca nimic nu castiga.
Nu-i prima si nu va fi nici ultima. Eu nu ma agit foarte tare. Nu rezista mult. Si-apoi e magulitor… va dati seama ca isi dorea sa fie sau sa simta/traisca ce simt sau traiesc eu. De Boss nu mai zic, ca si eu as vrea sa simt si gandesc cum gandeste si scrie Boss. :)

 

 

 

The most complicated task today is finding a way to live a simple life

by

Fericirea, liniștea sau măcar starea zen, echilibrul și poate iubirea exprimate sau subînțelese în mine sunt plăcute. Atrag. Apoi complimentate. Apoi dorite gen absorbite (imposibru!). Apoi criticate și condamnate gen neinteresate. Zâmbesc. Ce știu ei? Ai încercat și nu ai reușit? Ai căutat echilibrul, liniștea și dragostea? Ai iubit și dăruit? Te-ai gândit unde vrei să ajungi și ai pornit într-acolo? Heh. Eu depresivă am fost și-o să mai fiu. Dar ce rost are să vă dau stări negre de cearcăne și nostalgii umbrite. Să va bag în insomniile mele gri și-n disperarea că-mi pierd oamenii dragi? N-am de ce. Disperările și depresiile mele dor și-atât. Nu-s cu nici-o concluzie drastică, sinucigașă sau cea mai neagră. Toate-s push-uri de putere, schimbare și ambiție. Continue reading →

Under the paving stones, the beach

by

Această geantă, genială.
Un sfârșit de săptămână cald și verde. Începem să ne obișnuim cu băuturile răcoritoare și-nlocuim ceaiul cald cu amestecuri de gheață măruntă.
Pentru primele fuste scurte sau rochițe vaporoase am ales de-aici:

Cherries + Lime + Mint + Rum + Crushed ice + Blender

The orange juice + Tequila + Ginger liqueur + Ice + Blender

Merlot + Grand Marnier + Pomegranate + Mango + Oceanspray Cranberry Juice + Soda Water

Lemon + Vodka + Mint + Ice

Pomegranate + Lime + White Wine + Ice = Spritzer

Pentru Ina, pentru mâine, pentru ziua ei, pentru toată ciocolata, pentru toate gărgărițele, pentru toate pisicile și pentru primăvară: La mulți ani!

Pentru iarba verde, aerul curat și nisipul de sub pavimente, de la FieldCandy via Shannon, vizionați galeria:

Cred că vă este clar că am nevoie de alcool și ieșiri la iarbă verde.  Și poate-un mal lovit de-un val.

Evergreen rulz

by

Azi nu puteam să zic mai bine decât Evergreen. Mă pierd de prea mult timp în cuvintele ei. V-o recomand pentru stare, viață, frumusețe și sinceritate. Azi eu am simțit și ea a scris. Ca în așa de alte multe zile.

Aș vrea să mă uit complet pe-o plajă pustie.
Eu i-am obișnuit pe oameni să nu mă ocrotească. Să dea în mine până obosesc. I-am obișnuit să știe că orice ar fi, pot trece peste asta. Că am la mine puteri supranaturale de vindecare. Că pot! Eu i-am obișnuit pe cei de lângă mine să mă uite. Să nu se gândească la ce simt. Dacă lor le e bine, mi-e și mie. Eu i-am obișnuit să fie absenți și prezenți atunci când vor ei, nu când am eu nevoie. Că nevoia se duce cu timpul sau cu berea, depinde. Eu i-am obișnuit să nu mă asculte, ci să se gândească la ei prin mine. Să mă dea deoparte pentru a reflecta în ei înșiși.

Eu am greșit.
…
Ei mă văd cum vor ei și iau din mine ce consideră că li se cuvine, deși eu nu mă cuvin nimănui decât mie. Mie nu-mi plac oamenii orbi, cei care nu pot trece peste propriile limite. Nu-mi plac oamenii captivi în propria condiție.

Visez la ziua-n care o să mă întind pe nisip. Și-o să uit de toți și de toate. La ziua-n care soarele, marea, berea și țigara mă vor acompania în călătoria mea. La ziua în care o să iubesc cu tot sufletul meu și-o să fiu fericită, măcar puțin. La ziua în care n-o să-mi fie frică să mă las ocrotită. La ziua în care cel de lângă mine îmi va anticipa mișcările și mă va iubi pur și simplu. Pentru că exist. Și eu îl voi iubi doar pentru că mi-e.
…
Mi-e dor să fiu iubită. Curat.

www.irule.ro

Equiluxes

by

O zi întreagă în care toată lumea nu numai că simte primăvară dar și vorbește despre ea. Primăvara cosmică. O zi mai lungă decât ultimele aproape 170 zile.
Pe mine martie m-a cam îngenunchiat cu prea multe și aglomerate. Dar tot în martie pot aduna în amintiri concerte, serate folk, party-uri, aniversările prietenelor mele, un blogmeet și-un plan.

Mi-e somn acum, dar somn de viață. M-a obosit și m-aș culca vreo două luni, dar nu de vară.

Azi am primit o zambilă mov, am cunoscut niște fete frumoase și am băut o bere cântând Knockin’ on Heaven’s Door, Oh baby I love your way și Vama Veche. E destul. Poate să izbucnească primăvara.

“Equinoxes are points in time, but equiluxes are days. By convention, equiluxes are the days where sunrise and sunset are closest to being exactly 12 hours apart.” Wikipedia

Mamihlapinatapai

by

În fiecare seară îmi vindec migrena cu o pastilă amară și cu gândul stării de bine când capul mi se eliberează de durere și gânduri. Adorm zâmbind fără răspunsuri clare și fără direcție.
Azi a fost primăvară în toată regula. Cu prea multă cafea cu lapte, pisici, șuvițe blonde și mărgele. Și ghiocei, neapărat ghiocei.
Mă visez locuind într-o casă luminoasă și mirosind a lavandă. O cameră mare cu perdele portocalii și fără draperii întunecate. O casă ca o dimineață permanentă în care parchetul alunecă, sunt pisici negre pictate pe pereți și cărțile stau pe jos, lipite de-un colț. Dar astea în frânturi dintr-o lume în care ața are întotdeauna mai mult de 3 culori pe fir, trandafirii galbeni cresc numai în buchet și eu scriu cu mintea limpede.
Adun simboluri și cuvinte. Păstrez clipiri. Turn my nowhere in now here.

“And it’s been awhile
But I can still remember
Just the way you taste”

*The title refers to “a look shared by two people, each wishing that the other will offer something that they both desire but are unwilling to suggest or offer themselves.” I will never relate to this. Eu spun ce simt. Repede până nu trece.

— Pe Blog Event citiți un interviu cu mine. Mulțumesc. —

What is simple in the moonlight by the morning never is…

by

Acvariul a învățat să funcționeze fără sunet… într-un final. Câteodată trebuie doar să taci. Și-am tăcut.
M-am mutat din biroul-mansardă în fața unei ferestre mari prin care văd norii plimbându-se. Mirosul permanent de cafea caldă e bonus. Și zâmbetul din dreapta mea.
Cititul în cafeaua la filtru mi-a dat speranțe de-o primăvară frumoasă și energizantă. Florile în sfârșit ajung la prețul normal (cum se bucură aricii reali ce-ncep iarăși a mișuna prin boscheți). Salata zilnică sprijină din toate puterile ora de sport și muzica a reînceput să cânte.
Pentru unii e neinteresant că eu am reușit să-mi păstrez mințile. Pentru alții e simplu tot ce ține de mine și complicat ce ține de ei într-o lume în care ei insistă să pară simpli și m-arată cu degetul ca fiind complicată. Niciuna dintre variante nu mă deranjează. Sunt simplă când vreau să fiu simplă și complicată când vreau să fiu complicată. Culmea, ce ține de mine e cum fac eu să fie, niciodată altfel.
Propun o noapte în așternuturi cu multe cale verzui, o plimbare prin tot orașul și-o noapte în așternuturi negre. Cât de curând.
Oricât de stresantă ar fi ziua, seara sau situația, am un impuls bun de a scrie după primul tău te iubesc șoptit. Și-mi place că mă faci și mai conștientă de prezența ta încercând să faci liniște forțată după ce observi că scriu. Treci ușor încordat prin cameră și-apoi te grăbești să dispari bănuind încruntare. Pierzi zâmbetul meu amuzat și continui cu zgomote înfundate în alte colțuri de casă. Mi-e drag fiecare zgomot.
Brace yourself! Se întorc serile cu ferestre deschise și ieșirile până la magazin în papuci. Se-ntoarce mieunatul de nuntă al pisicilor de prin grădini. Se-ntorc standurile cu ochelari de soare ieftini. Se-ntorc țigăncile cu lăcrămioare. Revin în forță tenișii, eșarfele și traistele textile. Se umple iar de liliac, magnolii și tatuaje.
Azi vă arăt o fotografie.
O geantă de pe Etsy. O rochiță maiou tot de-acolo. Și o altă geantă faină.
Acest portofel scump. Dar și acesta, minunat.
De pe Breslo mi-aș lua o traistă de pânză, un tablou lucrat și unul pictat.

Melodia din titlu.
But what was normal in the evening by the morning seems insane…

Femeile mele

by

Cunosc cele mai frumoase femei. Știu, sunt norocoasă. Ele îmi zâmbesc mie și numai mie în felul ăla special și deosebit. Dimineața are altă lumină în zâmbetul lor, seara decurge altfel învăluită în parfumul lor, dupamiezele trec altfel ascultându-le glasul, clipele sunt speciale citindu-le scrisul.
Azi una m-a îmbrățișat, una mi-a lăsat o urmă roșie de ruj pe obrazul drept, una mi-a râs fericită și zglobie, una a roșit artistic, alta sau aceeași s-a fâstâcit, pe alta am făcut-o să se simtă interesant, una mi-a zis că mă iubește, alta mi-a dat butterflies, alta o veste bună, una o încruntare, una mi-a amintit promisiunea de fericire făcută una alteia, alta mi-a dat dor tare de ea, una sau aceeași mi-a felicitat și pisicile mele, alta m-a felicitat împreună cu pisicile ei…
Una e model, alta jurnalist, una translator, alta mama, una director, alta redactor, una asistent manager, una profesoara, una studenta, una blogger, alta artista, una gospodina, una poeta, alta inginer…
Toate sunt exagerat de frumoase, sunt deștepte și puternice, au zâmbet hipnotizant și câte o superputere unică.
La mulți ani, femeie!
Ana, Andreea, Ina, Anca, Mihaela, Cami, Cristina, Simona, Aida, Carmen, Violeta, Ramona, Ruxandra, Nicoleta, Mioara, Dana, Adriana, Elena, Iulia, Roxana, Diana, Raluca, Geanina, Stefania, Laura, Oana, Patricia, Lucia, Flori, Lorelei, Angela, Alexandra, Mirela, Aura, Gabriela, Constance.
La mulți ani, Madelin, Manon, Boss, Dina, Jules, Miruna, Ilana, Tomata, Alice, Iren, Flo!

Tired and unispired

by

Pe cât de frumoasă a fost luna februarie, pe atât de obositoare și urâtă mi se pare martie. O simt grea ca un nămol dens și adânc prin care trebuie să înaintez. Știu că până la urmă trece și luna asta. Dar deocamdată și așteptarea e obositoare.
Îmi pun proiectele în standby, îmi promit o vară celebră și nu mă mulțumesc cu cine sunt. Îmi ameninț oglinda, mă organizez mai bine ca niciodată și-mi găsesc liniștea în colțuri de carton pline de piuneze colorate.
Martie, supă la plic, inimioare colorate de lemn și o etajeră plină de cosmetice. Gene întoarse, un glob portocaliu și bani de hârtie. Bine că ești aici. Bine că ești aici.
O lună urâtă în care mă simt obosită, neinspirată dar fericită. Iar dacă sănătatea îmi revendică o viață, mai am opt pline.
Time to reborn. In slow motion.

Depus pe gând

by

Încerc într-o disperare cruntă să-mi adun toate bucățile din mine aruncate neglijent la vedere și să construiesc ceva imposibil de înțeles. Să reconstruiesc.
Mi-am împrăștiat misterul cu destăinuiri sincere și necerute și-acum mi-e dor de lucrurile pe care le știam doar eu.
Am reușit să înghesui tot ce era mai frumos la mine, în două genți de real și un rucsac rupt și le-am trimis în orașul meu pe o rută necunoscută. Din neatenție dar și din nedesprindere intenționata mi-am înghițit cheile, în toate cele trei exemplare dar am lăsat ușa deschisă.
Mă cenzurez pentru că știu exact cum mă interpretează oamenii de care îmi pasă prea mult. Scriu puțin obligată de-o responsabilitate ce am crescut-o dintr-o fărâmă în aproape patru sute. Mi-e ciudă când scriu vesel și lumea mă întreabă dacă-s bine. Mi-e ciudă când scriu negru spre ambițios și lumea își oferă ajutorul. E invers cum ar trebui să fie.
Eu sunt invers de cum ar trebui să fiu.
Trebuie să-mi urmez înstinctul. Și trebuie să lupt. Prefer singură. Pentru că victoriile mi le savurez singură. Felicitările, masa și dansul la o locație ce va fi anunțată ulterior.
De mâine.