In the end, the love you take is equal to the love you make

by

Vai ce valuri ciudate de stări de spirit m-apucă. Iar am o nevoie cruntă să mă ascund. Și-am să mă.

Nu mai pot scrie. Nu mai pot visa. Doar citesc. Doar dorm. Nu mai pot lupta și nu mai pot riposta. Doar analizez crunt. Am senzația că doar mă laud că trăiesc. Măcar iubesc.

Totul începe cu ploaie lejeră și rece care spală aerul de mirosuri stătute de iarnă. Continuă cu soare neconvingător și ferestre deschise larg. Dorințe tremurate de organizare și curățenie, carpete prăfuite de gânduri ascunse, sertare burdușite cu dorințe puse-n așteptare și coșuri de gunoi prea pline de vise rupte-n două. Toate sunt stârnite, scuturate și aruncate. Primăvara asta începe pe var alb și pisici negre, păr prea pieptănat și geantă mare, unghii veșnic colorate și parfumuri puțin în exces.

Când mă supăr pe oameni și situație, când mă enervez pe delăsarea mea și lipsa pasului de-ambiție mă joc absurd cu proporțiile și-aplic remediul clișeu al cumpărăturilor. Astfel, într-o zi în care străzile orașului încă sunt ocupate să înghită zăpezi murdare și topite, satele abia ieșite de sub nămeți țipă sub ameninarea viiturilor, ghioceii tremură de vocile stridente ale țigăncilor ce-i vând la preț de două pâini nefeliate și oamenii încep să se vadă de sub fulare și din glugi… într-o astfel de zi am să am îndesată într-o sacoșă târâită în mâna dreaptă, o bibliotecă simplă de pin iar cu mâna stângă am să mângâi o geantă de umăr mare cât o geantă de voiaj.

Câinele prietenului unei prietene a murit. Motanul preferat al mamei mele a murit. Mie îmi mor gândurile sau cuvintele când aud de minitragedii dinastea. Mă blochez și nu știu ce să zic. Nu știu cum să-i conving că știu cum e. Că știu cât doare. Of. Binenteles că fiecare exces de tristețe sau drăgălășenie legat de vreun animăluț se transformă în exces de alintătură revărsat pe animalele proprii și personale.

V-am avertizat că-mi oscilează stările. Lumină de somn. Organism în stare critică.
Poze. De pe weheartit.com.

Someday I’ll be locked up for love insanity

by

“She loved too much.”

Adopt imediat toate motivele de a exagera iubirea. Mă îndrăgostesc des. La fel de des și definitiv. Am eu norocul să atrag persoane faine. Răsar de nicăieri și se lipesc de tot.

Aici ascultați muzică de strip, sweet lovin’ sau after shaggin’. Merge cu lumânări parfumate, trandafiri roșii și băutură fină. Aveți nevoie de fundal sonor dacă v-ați alintat femeile azi de dimineață.

Eu azi aștept să mă surprindă iar dragostea așa cum în zile obișnuite pot mânca tort și bea șampanie, azi pot iubi cu tine gătind ciorbiță proaspătă de legume. Sunt zile pentru neglijeuri de mătase și zile pentru halate pufoase și miros de somn parfumat. Sunt zile de pisiceală și zile de aventuri deocheate.

At my signal, unleash hell!

by

… and the dirty dance of demons begun…
Mi se consumă orice rezervă de timp din sticle transparente de parfum cu pulverizator. N-am. Nu mai am. Încerc în disperare să-l diluez cu cești înalte de cafea tare.
Muncesc. Zâmbesc Aidei. Îmi aștept direcția și ronțăi miez de nucă. Simplu. Lângă mine doi prieteni combină miezul de nucă, cu miez de pâine și sare și-apoi clătesc cu vin alb, fiert. Așa e rețeta originală.
Habar nu am ce să vă spun. Am fost la concert Alternosfera. Am fost la târg handmade. Trimit săptămânal colete spre toate colțurile țării. Lizknot are fanpage. Mi-e dor de film, veioză, handmade, carte, fereastră deschisă.
Mi-e dor de sport, plajă, teniși, dimineți dormite până târziu și aer tare. Mi-e dor de porumb dulce, salată de vinete și unghii verzi.
Demonii mei poartă ruj roșu și cămăși bărbătești. Au obraji roșii și șuvițe blonde. Au breton brunet și franjurat și cizme lungi. Poartă bluze de dantelă sau tricouri rock. Poartă câte o unghie dată cu ojă închisă la culoare sau toate unghiile roșii. Au tatuaje ascunse sau fine, la vedere. Dansează turbat pe rock live sau lasciv pe muzica dj-ilor. Demonii mei sunt singurii care îmi dau timp.

Citiți la Boss despre fuga de sine.

I’m your average every day sane psycho supergoddess

by

Când ai câte o explozie bruscă de energie, te crezi atotputernic și-ncerci să le faci pe toate deodată. Evident, îți dai seama că puseurile de încredere în tine trebuie canalizate cu totul altfel pentru că nimic nu pare rezolvat, nimic nu pare nici măcar aproape de final, nici măcar lucrurile ce în mod normal nu-ți consumau din energie. Zâmbești tembel unui pește senil ce și-a depășit cu mult speranța de viață și te oprești ridicând din umeri, din orice. Te oprești ca și cum ai dreptul. Ca și cum nu pentru că e ultima soluție ci pentru că așa ai tu chef. Sau n-ai tu chef. Așa pur și simplu. Și stai așa și-aștepți să-ți fie dor.
Am fire de păr albastre, am soare de primăvară, am miez de nucă și unghii verzi. Și am dor. De tine. Și de dorul tău.
Aici ascultați versurile, că vocea nu m-a impresionat. Iar aici citiți leacuri perfecte antidepresie sau de pură plăcere.
A peek inside the home of the vegan cats. My home.
Starea de azi. Reglează-ți respirația. Ia-ți avânt.
Via Shannon am găsit draperiile astea atât de frumoase și-am aflat cum arată câinii sub apă.
Încerc să aflu ce se întâmplă cu mine. Lucruri bune, desigur.

I live on another planet, fortunately, and we do things differently there

by

Câteodată iubim iarna. Când ninge frumos și nu-i chiar ger. Waiting for the bus. Fular kiss. Parcă iarna ne îndrăgostim mai profund. Ne vedem doar ochii. Respirația ne-o simțim mai fierbinte. Suntem mai retrași și mai ascunși dar asta înseamnă mai intimi. Câteodată iubim iarna. The crunching sound when you walk on snow. The dusty smell when you turn the heat on that first time. Prafumul tău în eșarfa mea. Mitten texting. Cizmele încălțate după o noapte de stat lipite de calorifer. Car windows that get steamy and perfect for smiley faces. Ceaiul fierbinte, ciocolata caldă și cerul gri.

Câteodată urâm iarna. Continue reading →

Worlds self made are so full of monsters and demons

by

Gaufres, sf și pomelo. Dreamcatchere, batiste și cafea cu lapte. Baie fierbinte, pisic colac într-un cojoc și un neon. Activități de februarie înzăpezit. Fac provizii de noodles și semințe coapte și mă uită la The L word sezonul 4. Mă pregătesc de târg pe 11 și pe 12 în Zodiar unde-o să beau cafele calde două zile să văd ce curajoși se bat cu iarna să ajungă la standurile noastre. Continue reading →

Hedgehogs, why they don’t just share the hedge?

by

Îți zic că n-aștept dar eu aștept. Îți zic că aștept și-ți dau senzația că n-aștept.

Am la chrome, în bara de bookmarks poza asta. De-atunci. Acum porți tricoul tăiat la gât și cu un umăr gol. Un umăr gol sărutat de prea puține ori.
De când te-am cunoscut au trecut nopți în așternuturi de toamnă, nopți în Janis dansate și nopți în Janis plânse, nopți în camera cu dalmațieni și pilote pe jos, castane adunate, străzi plimbate, parcuri traversate, clătite savurate, scrisori scrise, zile cu soare și cu picioarele în lac (lacul cu lebede ce nu încap să treacă pe sub pod), puzzle-uri, unghii verzi, mai nou unghii vermilion, târguri, certuri, declarații, nutella, gogoși, despărțiri, cercei și cele mai frumoase revederi. Continue reading →

Love reduces the complexity of living

by

Perioadă agitată și fără timp de nimic doar din dorința de a face mai mult timp pentru mine. Pe viitor. Hibernez forțat pentru a-mi recăpăta puterile. M-a troienit zăpada. Pufoasă, ce-i drept.
Zâmbesc cald la îngrijorarea prietenilor. Mi-e bine. Nu pot să mă victimizez. Mă plâng rar. Doar că în momente mai grele nici nu am energia sau puterea să mângâi pe altcineva. Am fost invitată la o cafea cu tot cu “bărbatul din viața mea”. Am refuzat cu gândul că tata nu prea stă în fum de țigară. Am să accept altădată și-am să mă duc cu bărbatul care mă întreține. Tot tata. Elful de casă. I se potrivește numele.
‘When others asked the truth of me, I was convinced it was not the truth they wanted, but an illusion they could bear to live with.’ Continue reading →

I’m so lucky to have you

by

Suntem toate deciziile luate sau evitate, toți oamenii care ne calcă pragul și toți colegii de bancă de până acum. Suntem toate răspunsurile pe care le zicem tare sau pe care le șoptim mincinos, toate traversările de stradă și toate zilele când n-am ieșit din casă. Suntem toți oamenii ce ne-au ocupat sufrageria de-a lungul timpului, suntem toate apartamentele pe care le-am avut închiriate și toate orașele pe care am dorit să le vizităm. Suntem toate mâinile pe care le-am strâns, toate îmbrățișările în care ne-am aruncat sau din care ne-am retras și toată gelozia și frustarea pe care nu o recunoaștem. Suntem ceea ce permitem și ceea ce nu permitem. Pe drept sau pe nedrept. Cel mai sincer, necontrolabil și real, suntem ceea ce iubim. N-avem de ce s-ascundem sau otrăvim. Nu trebuie decât să ne permitem să iubim și-n felul ăsta suntem cea mai bună variantă a noastră.

Și când iubești, iubești cu tot cu placa de păr, pisicile, camera mică plină de saltele, mouse-ul pentru stângaci, desenele, vocea somnoroasă, Continue reading →