She marches to the beat of a different drum…

by

…the funny thing is that I hear the same one.

Îmi plac femeile frumoase. O femeie frumoasă nu are cum să nu-ți placă. Îți rămâne privirea ațintită. Oricât de trist ai fi, indiferent, rece și nepăsător. Când vezi o femeie frumoasă ești un pic mai fericit, brusc.
Nu din impuls neapărat perfecționist sau pretențios dar îmi plac femeile foarte frumoase in toate sensurile cuvantului nu doar de poza.
Îmi place o femeie frumoasă care să știe să meargă, privească, zâmbească, fluture din gene, râdă zgomotos, se joace, iubească, alinte, încrunte. Neapărat încrunte. O femeie sigură pe ea, slabă, tatuată și nerușinată. O femeie ușor vulgară, ușor rea, ușor deschisă. O femeie mai mult misterioasă, cu ochii mijiți a răutate dar cu mângâierea pregătită și cu senzația că doar eu știu ce-i mai departe decât ce se vede.
Cu ceva noroc poți întâlni și iubi astfel de femei. După un timp îți dai seama ușor care e tipul preferat de femeie. Preferat în a iubi, în a dori și în a vrea alături. Și nu ține de culoarea părului pentru că poți derula zâmbind sau mușcând buza de jos, amintiri cu șuvițe brunete, bucle mari blonde, breton șaten ciocolatiu sau roșcate naturale cu pistrui.
Gusturile nu se discută. Extrem de subiectiv, sentimentul dat de o femeie superbă. Chiar senzația că e superbă. Poate din modul natural cum își poate bea cafeaua, goală, picior peste picior, în fotoliul din fața calculatorului tău, de cum își șterge rimelul întins sau cum poartă o rochie, dresuri plasă și tocuri ascuțite sau jeanși rupți și bocanci de armată, de cum poate sări în picioare minute întregi ca pe o trambulină, bucurându-se ca un copil de salteaua mare a patului din dormitor sau de cum mănâncă struguri nespălați umblând desculță și cu un tricou prea mare pentru ea. Trăite și iubite, păstrez femei cu zâmbet misterios pe care întotdeauna întorci privirea după ce prima dată l-ai zărit. Femei ce fură răsuflări când intră într-o încăpere. Femei reale, palpabile. Alea pe care din primul moment în care le vezi ți le poți imagina și muncind dar și lenevind, și cântând și tăcând, și mâncând și gătind, și făcând dragoste alintate dar și pasionale și sălbatice, crescând pisici pufoși dar și câini mari și duri, ascultând muzică soft dar și rock zguduitor, mângâind copii sau fiind copile.

Celebre? Bookmarks from my taste folder.
De Vikki Blows v-am zis de prea multe ori până acum. Urmăresc revistele în care apare, videourile promo pe care le scoate, ședințele foto și fotografiile de la evenimente. E în top preferințe de câțiva ani buni.

De Lady F. vă spun acum. Că e descoperită recent. Browse her deviantart gallery. Brr, ce femeie!

De Monique Alexander nu vă spun. Că e porn star. (înainte de a se silicona, clar, pentru cunoscători)

Pe Olivia Wilde doar o pomenesc și o las așa. Că o știți cu toții. 13.

Cunoscute doar de mine? Sunt. Câteva. Care se știu și care acum zâmbesc recunoscându-se în rânduri, dacă mă citesc. Lucrul cu care întotdeauna m-am mândrit este că le-am spus din prima clipă în care le-am cunoscut ce senzație, sentiment și stare îmi dau. Să-mi poată purta apoi declarația toată viața cu ele.

People who say they don’t care what people think

by

are usually desperate to have people think they don’t care what people think…

Limite de bun simț și două zile perfecte. Sunt în sfârșit odihnită. Târgul handmade a fost genial de la cioplitul bostanilor până la vânzarea pe care am avut-o (și pe care o am de fiecare dată. Mulțumesc mult).

Un noiembrie plin de aniversări. Găsesc inspirație în orice. Zâmbesc la încruntări, zic da senin la ordine rastite și planific următoarea aventură. Până atunci mă bucur de privilegiul de a fi singură. A freedom monday mood.

Nu-mi pasă cine ești și pe cine iubești, nu-mi pasă cine ai fost și care-ți sunt motivele, nu-mi pasă că aștepți sau că mă aștepți. Sunt singură și lumea mea e plină. Toate personajele sunt la locul lor. Mai rămâne să mă stabilesc și eu în locul ales de mine. Sau locul care m-a ales.

Până atunci:

Vreau această minunată covertura. Reader friendly sau netbook user friendly. :) Pe acest pat scufundător.
Și o Monday Mood Board care spune Love is enough. Mi-aș tatua aceste cuvinte. După ce deslușesc această schemă ajutătoare.

La toate am ajuns din una în alta pornind de la Shannon.

My row of lamps

by

Each year on the dawn of Ammavaasa in the month Kartik the glittering diyas, the dazzling fireworks, sounds of crackers announces the arrival of the most vibrant festival of India-Diwali. Diwali or Deepavali, the 5 day long Hindu festival signifying the victory of good against evil.

Suntem în a treia zi de Diwali. Nu știam de sărbătoarea asta. Am aflat primind mailuri de felicitare de la colaboratori din India care mă anunțau că nu lucrează 5 zile. Se schimbă anul la ei. Pe 30 sărbătoresc Anul nou în ultima zi de Diwali. Și anul financiar. Din noiembrie începe un an nou pentru ei, pentru familie și pentru afacere. Mi s-a lipit de suflet sărbătoarea asta tocmai pentru că m-a găsit în starea în care așteptam noiembrie ca pe anul nou. Și am aflat că alte câteva milioane de oameni îl așteaptă sărbătorind într-un festival al luminilor. Aprind lămpi cu gaz, lumânări parfumate, lampioane și artificii. E o sărbătoare indiană. Aș vrea să știu mai multe și să-mi placă. Până atunci sărbătoresc pentru că e o sărbătoare frumoasă. Așa cum sărbătoresc și Crăciunul creștinilor, Paștele ortodocsilor și catolicilor, Valentine’s Day, Mărțișorul, Halloween and anything else I can relate to. Nu-s destul de hipster să ignor sărbătorile astea sau să nu-mi placă. Și nici nu-s dusă de multe ori la biserică încât să-mi sărbătoresc fanatic sărbătorile din calendarul ortodox și să acuz scuipând în sân orice altă sărbătoare preluată. Eu le-aș prelua pe toate. Las scuipatul în sân babelor din bloc când trec pe lângă ele. Și blestematul, invidiatul, barfitul și urâtul tot lor. Eh.

Încerc să întind sfârșitul ăsta de octombrie praștie și să-i dau drumul zbârnâind ca un elastic să-și scuture dramele și rănile. Apoi am să îmi vopsesc părul și-l fac zulufi, am să aprind lămpițe cu ulei parfumat și lumânări cu miros de cafea, am să cioplesc dovleci portocalii și-am să-i aprind cu lumânări, am să ascult muzică făină (n-au mai ascultat urechile mele muzică de prea mult timp) și-am să-mi fac rezoluții de an nou.

Inspirational azi:
Singapore la Tomata
Halloween Spirit(s)
Așa mă simt și dinastea vreau să fac.

Un Garfield de octombrie.

Bewitching Halloween Eggs to confuse the Easter Bunny

Vintage Witches de la Shannon.

“You really can’t go wrong with a black pointed hat, fish nets, heels and a broom”

I look tired

by

It’s conforting to know I’ve got the right look. De la Garfield.

Un octombrie care nu se mai termină. O singurătate cretină cu prea mulți de tu. Și singurul tu pe care nu-l mai vreau.
Am să plec. Într-un noiembrie frumos cu fulare și miros de zăpadă ce-așteaptă să cadă unde de la tine nu primesc decât ‘ai avut dreptate’. Lacrimile mele se răzbună întotdeauna. Pe tine.

My slow blink it’s a peace sign

by

Migrenele de toamnă te fac să vrei să stai doar în interioare calde și mirosind a ceai.
Scriu mult, mă pregătesc de târgul Handmade de Halloween de la sfârșit de săptămână, fac voodoo dolls și dreamcatchere, mă uit la Gilmore Girls la ultimele episoade și port midnight blue pe unghii.
Zombie mood. Îmi place liniște în casă. Îmi place să-mi aud pisica torcând, îmi place cald, pomelo și semințe prăjite în ceaun. Și știu că multora le sună bine frazele și îmi complimenteaza scrisul sau unii viața. Oricine poate umple tava de cuptor cu-o sută de castane mici, foc mediu și din când în când rotite. Neapărat crestate crude pentru-a fi cojite. Și se mănâncă toamna la un film și-un vin. Oricine poate cumpăra dovleac, ciopli, aprinde și-admira. Oricine poate îndesa lavandă în săculeți colorați de bumbac, cusuți la mână. Oricine poate simți toamna exact cum e ea. În liniște deplină sau în râset vesel și discuții târzii în fața platourilor golite de pe masă. Neapărat cu principii enunțate serios, amintiri povestite haios și inepții scornite pe moment. True story!
Depresii, un prieten, ceai cald și-o mâță neagră nu-s chiar așa de greu de găsit. Și îi un mod frumos de încheiat octombrie.

Mi-e dor de Geenie și de-o vară în Cafe Anglais.

Aici citiți articolul cu care am luat locul 2 la etapa a treia a concursului Blogwars. Sunt încă între finaliști. Sper încă 5 etape (eliminatorii cumva) măcar cât anul trecut. Vă mulțumesc.

Târgul de handmade va fi lent în atmosferă și spectaculos în expoziție. Galați, Club Zodiar, sâmbătă și duminică. Eu o să beau cafea și ceai continuu două zile acolo lângă tot ce inseamna Lizknot. V-aștept.

Citiți-o pe Madelin. Are postări în care inspiră, postări în care împărtășește, dă visare sau culturalizează omu’. În aceasta, ține un curs frumos și documentat despre ce este blogul și cu ce se mănâncă el.

Azi am înregistrat un document cu numărul 1025/25.10. Am zâmbit. Și mi-am dat seama că de-a lungul timpului am dat de multe astfel de coincidențe și m-am întors să le citesc. Am căutat din curiozitate și înregistrarea 666 și mă gândeam că nici nu am băgat de seamă numărul. M-am amuzat că părea că pixul nu vroia să scrie rândul ăla. Hmm. Câte alte mărunte n-am observat de-a lungul timpului?

Inspirațional de azi e Garfield via Manon.

Does anybody know what we are looking for?

by

I’m sorry but I ain’t gonna change my ways
you know I’ve tried but I’m still the same
I’ve got to do it my own way…
It’s too bad, but hey, that’s me!
What goes around comes around, you’ll see
that I can carry the burden of pain…

Am stare de tren. De compartiment aglomerat și 45 de minute întârziere. De sală de așteptare săracă și murdară cu scaune stricate și prize care nu funcționează. Trenurile sunt rele. Gările sunt rele. Mai bine cu mașina.
Urăsc azi tot ce-nseamna drum, ce-nseamna provizoriu, temporar, nu încă, mai așteaptă și cândva. Urăsc hotelurile oricât de-ncentru sunt amplasate, urăsc mai toate gările cu scări sau nu, cu tonomate de cafea sau săli de așteptare lipsă, cu farmacii ce nu-s non stop și voce seacă-n difuzoare. Nu trebuia să pleci chiar dacă ai plecat pe jos.
Și-apoi e doar o stare ce o putem modifica. Oricâtă libertate înseamnă o mașină în mintea ta, până atunci tot gările ne-apropie, tot trenurile ne ajută și tot la destinație ajungem cu tot cu întârziere.
…
Adorm la filme. Îmi este frig. Aștept degeaba. Doar răul fizic dă senzație c-ar fi permanent. Dar știu că o să vină noiembrie. Și pentru mine noiembrie va fi o lună frumoasă și puternică.

Gândul ăsta s-a uscat şi-a căzut

by

   Bittersweet surrendering. Prea obosită să gândesc, reacţionez copilăreşte isteric. Accepţi prea calm şi cu prea multă mai putina putere decât credeam că ai. Dorm prea puţine ore pe noapte. Am nevoie de somn. Somn odihnitor visându-te. Doar cafeaua mă ţine în viaţă. Cafea caldă cu lapte, cafea reîncălzita la microunde, nes rece şi greţos, cafea fierbinte şi dulce. Şi zâmbetul tău înţelegător. Mai revitalizant decât orice doză de cafeină.

   Activităţi solicitante fizic le fac încet, cu umerii lăsaţi şi mirându-mă de unde mai am puterea să rezist. Pâsâitul aparatului de parfumat mă sperie o dată la jumătate de oră. Şi tresar. Zâmbesc în gând pentru că ar fi un efort prea mare ca efectiv să fac gestul. Vreau să vii şi să încui uşa. Să faci două căni imense de ceai parfumat şi să mă înveleşti cu o pilotă. Să pui sezonul 5 din Friends şi să râzi căutându-mi privirea la glumele lui Chandler. Vreau să vii să mă odihneşti.

Stare de vis urât. Se repeta.

   Un gând uscat şi căzut. Mă plângeam zilele trecute că nu mi-am luat destulă toamnă şi deja vreau şi simt iarna. Nu m-am săturat de frunze, foşnete şi galben. Aseară mi-am luat singurătatea-n braţe şi-am poposit în primul parc din cale. E parcul ce-mi vesteşte mie primăvara şi-acum îl bântuiam încercând să mă-ncarc de alt anotimp de frică să nu treacă şi să rămân cu gândul. Cu muzică-n urechi, mănuşi ciudate fără degete şi o aşteptare strânsă-ntr-o eşarfă lungă am colindat un parc pustiu cu felinare chioare şi pisici zburlite.

   Toamna asta este de fapt despre vin roşu şi glume cretine-n Friends, despre cât de frumoasă e privirea ta când ţi-e frig şi cum ştii tu să-mi complimentezi cearcănele, despre ciocolată caldă-n mansardă la Geenie şi snuggle tradus gugulugu.
E aproape noiembrie. E timpul pentru IBG. De toamnă.

   Heart’s gone cold, your hands were tied. În orice stare de rău fizic m-aş afla îmi visez propria transformare. Nu pot să trag pilota caldă peste cap şi să aştept să încetez, să mă termin, să nu mai fiu. Cumva îmi creez noi realităţi viitoare ce-aşteaptă să mă-ncante în vre-un fel sau altul odată ce durerea se termină.

   Azi lacrimile erau pentru tine şi pentru resemnarea ta calmă că nu poţi şi nu ştii cum să mă vindeci. Am învăţat că dacă nu spun ce şi cât de tare doare conditionez o transformare radicală. De la tine am învăţat.
Rimelul scurs pe-obraji în dungi întinse, negre, căciula albă ce m-a apărat de ploaie, pastila luată repede în farmacie şi aerul curat de ploaie rece amestecate repede acasă într-o ceaşca de cafea caldă. Ochii strânşi şi umezi. Atenţia când am nevoie eu de ea nu tu de mine. Muzică tare. Compot aromat cu bucăţele de mere şi gutui.

   Aş vrea să îmi induc un vis frumos în care să mă plimb cu tine-n ploaia asta cu miros de iarnă. Nu reuşesc să-mi amintesc senzaţia interiorului tău cald de buzunar. Sau de-mi era bine sprijinită leneş la fiecare pas de tine. Sau să visez o joacă nebună printre rafturi ce vestesc crăciunul. O seară într-un bar gălăgios şi semintunecat cu halbe de vin fiert în faţă. Hipersensibilă şi incoerentă. Când tu ai concluzionat azi ‘independentă’, eu de fapt am auzit ‘singură’…

Foo Fighters – Let It Die

Asculta mai multe audio diverse

Mai sunt bloggeri prin orașul ăsta?

by

E titlul, pornirea, întrebarea și inițiativa lui Răzvan. Pe care o susțin.
El e unul dintre cei mai vechi bloggeri gălățeni pe care îi cunosc și care a fost prezent la majoritatea întâlnirilor organizate de Cristi sau de mine de-a lungul timpului.

Am citit multe despre întâlniri și comunități de bloggeri. Am reușit să strâng mult timp laolaltă 10 – 15 bloggeri din orașul meu aproape lunar. Și sunt bloggeri gălățeni care chiar sunt vizibili online.
Iată propunerea lui Răzvan, în exact cuvintele lui:
“M-am gândit să încerc să fac o bază de date cu toți bloggerii gălățeni, iar dacă cei din Brăila vor vrea să se înscrie în acesta listă, sunt mai mult decât bine veniți. Această lista este sub forma unui newsletter prin care bloggeri vor fi înștiințați de întâlniri, de eventualele campanii în care s-ar putea implica, precum și de diverse subiecte de interes comun.”

Am completat formularul. Urmează să organizăm o întâlnire și probabil să aflăm de la Răzvan răspunsul la întrebarea din titlul postării.

Eu sunt blogger din Galați și vreau să știu când sunt întâlniri, eventuale campanii și alte subiecte ce țin de a avea blog.

I am very busy being vaguely important…

by

Ca atunci când te rog frumos să fii serios și tu brusc tușești și îți dregi glasul. Ca și cum asta înseamnă să fii serios. Eu acum tușesc.
Flash. Mi-am amintit pisica de la Funky. Un bar de pe Piezișă avea la intrarea pe terasă o pisică. Cea mai pisică.
Nouă ne place să trăim independent dar unul pentru celălalt. Not clingy but belonging. Without chronic worry and fear, panic attacks and purposelessness (is this a word? care înseamnă o lipsă de ceva pe care eu tocmai am negat-o în propoziția dată? ah, from all the languages I know, english is my bestest! And logic, ofcourse). Nu provocate reciproc;  că din exterior e necontrolabil. Dar trăind. Pare boem dar nu-i tot timpul. Fiecare moment de liniște, film, dragoste, calm e plătit cu agitație, probleme rezolvate, stres și ore de muncă. Fiecare ban, călătorie, cadou, grad de confort e plătit cu ore de muncă, de job, de dosare, chiar și de hobby muncit, făcut brățări, învățat și lucrat, conceput și inventat, scris și vândut. Dragostea nu vine de nicăieri (indragosteala, da.). Fericirea nu vine de nicăieri. Liniștea nu vine de nicăieri. Viața aia fără griji, cu clipiri somnoroase și înfășurări de pilote, cu dimineți târzii și nopți pasionale, cu plimbări prin parcuri și clătite la cuptor, cu friganele cu gem și declarații de dragoste se clădește.
De ce ești jumpy?
Pentru că tocmai mi-am vărsat termosul de cafea pe mine, mașina de muncă a uitat să mă ia, am întârziat, și acasă se întâmplă chestii ce nu depind de mine și pe care le rezolv eu tocmai pentru că în a mea casă, dupamiaza, primesc musafiri. Mi-ar plăcea să am încredere. N-am. Mi-ar plăcea să se simtă ce trebuie rezolvat așa cum simt eu și rezolv. Sunt obișnuită să le rezolv pe toate și să nu se gândească nimeni la nimic ce trebuie. Eram calmă până m-ai întrebat: de ce nu ești calmă?
Cine imparte viața cu mine imi ia starea de disconfort ca start in căutarea soluțiilor. Nu ca drama orientata personal.
Nu aștept. Trăiesc. Iau fiecare lucru din fiecare zi din fiecare om din fiecare întâmplare și-l trăiesc, și-l simt. Dacă îl simt bine îl prelungesc/exagerez și-l fac parte din mine (nu-l intreb, nu-l mint, nu-l neg și nu-l gonesc). Dacă nu-l simt bine m-agit, încerc să-l înțeleg și să-l rezolv. De asta am. De asta pot. E simplu tare. E simplă tare și balanța. Cât dau vs cât primesc. Și evident rezultatul. Îmi dă cu minus de prea mult timp. Un minus ce nu mă afectează-n mod deosebit. De-aceea am să tac. Nu-mi poate lipsi ceva ce n-am avut/primit.

Există oameni care nu țin pasul cu mine. Am zis. Dau dependență. Am zis. Există diferențe de nivel. Am zis. Acum sunt calmă și neapocaliptica. Doar vaguely important… Și zâmbesc.

La Madelin am învățat cum să asculți muzică pe ploaie chiar dacă nu plouă. Iar la Shannon am văzut Arrow Necklaces. Și mi-au plăcut mult.

Viața e complicată tare. Dragostea nu.

If a relationship has to be a secret, you shouldn’t be in it

by

Adevărat.
Mă simt ca și cum abia deschid ochii și văd adevăruri. Mă simt ca și cum descopăr dileme ale universului la fiecare blink blink. Mă cert în gând că n-am văzut până acum.
M-alint destul de des. E frig și-i vreme de alintat. Țin capul în brațele tale și aștept să te joci în părul meu. Primesc buchete imense de flori de grădină colorate și-s conștientă că-s cumpărate din ultimii bani din buzunar, dar efectul durează zile întregi. Pășesc moale în șosete pufoase și respir aburul cănilor mari de ceai cu lămâie sau aroma cănii de cafea fierbinte. Mă îmbrac în negru dar un negru fericit. Senin și secret.

Când nu mă iubești mă simt singură. Când simt ca și cum nu m-ai iubi. Mă corectezi.

De la Tomata  alte adevaruri despre secrete. De la Zâna verde despre cât din noi dăm și cui.

Citiți aici postarea cu care am ajuns între finaliștii Blogwars.

Aș scrie despre dragoste dar nu mi-ai mai dat de mult starea, aș scrie despre vocea mea răgușită dar aș păstra secretul doar pentru dropsul mentolat, aș scrie despre tine dar.

Azi unghii negre! Negre fericite.