N-am reuşit să mă ascund. De lume, de invidie, de intrigi şi exagerări copilăreşti. Dar mi-am păstrat zâmbetul fericit pentru nopţi cu lună plină, cu ceaiuri calde aromate si planuri de excursii occidentale. Mi-am păstrat îmbrăţişarea pentru seri calde în compania unui bărbat frumos întins pe canapeaua mea roşie şi pahare de vin roşu. Mi-am păstrat pasiunea pentru acel ceva dinăuntrul tău care îmi răspunde doar mie. M-am hotărât să trăiesc doar la adăpostul oamenilor care ştiu să mă iubească cum vreau eu şi care îmi acceptă modul de a-i iubi înapoi.
Muzică bună, cărţi împrăştiate pe fotolii, cafele calde în căni termosensibile şi o aşteptare. Am apăsat butonul de standby pentru restul lucrurilor ce vor o rezolvare. Zâmbesc şi dansez în casă, în faţa unor pisici confuze.
Teoriile fantastice despre mine în minţile multora se prăbuşesc încet încet. Şi poate le revine imaginea mea clară la loc. S-a mai întâmplat!
Vine un timp în care aştepţi să renaşti în orice clipă. (P. Giddings)
O transformare ciudată îşi cam face loc în mine. Încerc s-o vindec ca pe-o boală. Mere coapte presărate cu zahăr vanilat, spumă de baie cu miros de șerbet de căpșune, filme siropoase, halat de baie cald și tricouri negre împăturite. După iarna trecută, merit o iarnă frumoasă. Cea mai.
Mi-e dor să scriu din dragoste sau chiar din inima bucăți. Poveştile sunt pline de inimi sfărâmate din dragoste doar pentru că poveştile sunt pline de dragoste.
Ma intrebam mai demult: … Dacă aş spune că mâine mă duc într-un loc frumos să respir şi să visez, câţi oameni ar şti să mă găsească acolo? Dacă aş spune că vreau să ascult o melodie, câţi oameni ar şti ce melodie e aceea? Dacă aş spune că vreau să cumpăr o carte, câţi oameni m-ar lua de mână şi mi-ar indica-o pe raft? Dacă aş spune că vreau să mă mut în alt oraş, câţi oameni ar şti în ce oraş?
