I want to taste the taste of being face to face with common grace/Day 13

…to meditate on the warmest dream and when I walk alone  I listen to our secret theme…

But you still don’t think I’m gonna see this through.

Am să îţi spun că ştiu cum doare. Şi cât. Am să încerc să îţi explic că dragostea nu trece de la voodoo. Şi nici nu moare în trei zile. Sau treişpe.  Apoi exasperată am să mă repet. Am fost şi sunt acolo unde-am vrut şi vreau. Întotdeauna. Decizia să nu, să da a fost a mea (apar/dispar/va însoţesc/vorbesc). Deciziile mele sunt pentru mine şi mă privesc. Puterea ce mi-o presupune o lume cam bizară am să o neg. Deşi nici măcar nu-i edificatoare în situaţia de faţă. N-aş ţine/convinge/mitui/forţa un om să mă iubească.  Sunt destul de mândră să cred că felul meu de-a fi e el iubibil fără ajutoare mistice şi creieri terci.  Mai ştiu că n-am făcut rău până acum nimănui şi slabe stări de tremur vinovat le pot înlătura uşor cu-o declaraţie publică şi neînţeleasă.

Ziua concluziilor şi certitudinilor. Plec. Spre ele. Si ele spre mine.

I’ve settled for less and it’s more than enough. Scratch that. Than I had before.

Meanings that we have to steal from this day (12)

It’s all on myself so close your eyes, I don’t wanna be turned out into stones… I’ll give you a lighter and let you be gone…
Traces that are left ahead for the friend we love to death… Come on, don’t… start falling on me now!

Play.

Sunt expertă în a-mi inventa moduri de a fi fericită. Inventez situaţii şi-apoi le creez, inventez oameni şi-apoi îi cunosc şi iubesc, inventez locuri şi-apoi le găsesc şi mă bucur de ele, inventez zile şi-apoi le trăiesc. Tratez cu indiferenţă situaţii criză, neg realităţi negre şi nu aud nimic despre iminenţe sumbre. Nu las nimic să-mi strice momentul. Nici grija celorlalţi, nici indignarea celorlalţi şi nici prevestirea viitorului. Pot să vă conving că e frumos şi exact cum trebuie să fie, pot să vă demonstrez că trăind cu încredere, iubind frumos şi luând din totul înconjurător până la ultima picătură de lucru îmbucurător, toate vor merge spre bine.

Mă transform şi trăiesc senzaţii noi. Dintrodată mă simt ca şi cum trăiesc într-o lume în care nu ştiam ce se întâmplă de fapt. Vedeam, simţeam şi voiam un singur lucru. Trăiam pentru un singur lucru. De obicei transformările schimbă sentimente în noi, vin cu rezoluţii crude şi conştientizări abrupte. Transformarea mea vine cu conştiinţa sentimentului neschimbat, cu recunoştinţa senzaţiei trăite şi cu o realitate nouă ce merită descoperită. You.

Îmi plac bărbații care fumează pentru moment și nu pentru țigară, cei care trag fumuri adânci cu ochii închiși și cu gândul la dileme existențiale.
M-am liniştit, m-am adunat. M-am lipit, cusut şi peticit. Bucăţi pierdute nici nu le mai caut, le-am înlocuit cu pietre albe aduse de la munte. Apoi mi-am dat un lac lucios de suprafaţa şi mi-am exersat câteva ore zâmbetul într-o oglinda sparta.
Şi-apoi m-am tolănit în braţele tale, în fotoliul tău mic şi de-abia ordonat, în aşternuturile cu mirosul tău şi te-am lăsat o seară-ntreaga să mă vindeci, să-mi mângâi rănile şi urma dârelor de lacrimi, să îmi respiri în ureche şi să îmi încurci părul, să îmi ceri alintat, să mă alinţi şi să încălzeşti. Am adormit fericită şi cu doar o iluzie a tristeţii dureroase.
Ştii ce n-am făcut aseară? N-am dansat… Cum dansăm noi, cântând încet cu frunţile lipite şi buzele lipite… Dar timp e. De ieri timpul s-a mărit brusc. Timpul nostru.
Now I am quietly waiting for the catastrophe of my personality to seem beautiful again.

Getting in tune with my mystic self/ Day 11

Focalizez greu pe oameni. Unii îmi fac din mână pe Barițiu, alții îmi cer o brichetă de trei ori până să reacționez. Sunt moale și puțin tremurândă. Hallucinations and irregular heartbeat from caffeine overdose.
Ei doi pornesc din colțuri diferite de Românie spre mine în același timp.
Eu ard bețișoare parfumate și beau vin roșu doar după 12 noaptea. Aseară m-am întors cu fața la perete și m-ai luat în brațe. Apoi te-ai așezat pe părul meu și-am oftat, ni s-au ciocnit coatele, eu îți menajam spatele, nu găseam poziția bună a picioarele îndoite și lipite de tine, alunecam de pe pernă. Toate astea într-o statică poziție de somn. Măcar pisicile erau pe tine. Awkward.

Uncomplicate me… Îmi trebuie o situaţie, o creez, vreau un om, îl inventez, o senzaţie, o caut până o găsesc. Obsesiv imperceptibil, dur cu zâmbet moale. Nu vrei să fii duşmanul meu. Ai senzaţia că te cred? Pentru că te las să te agiţi zgomotos pe lângă mine? Îţi zâmbesc tolerant. Nu răsufla uşurat când nu te-ntreb nimic şi când accept încet motive. Răsuflă uşurat când scot şi ultima fărâmă de idee din gândurile tale pe subiectul ce mă roade. Atunci suntem încă în plan. Trădările sau minciunile din dorinţă sau din prostie le iert. Pe alea făcute din răutate le răzbun. Când nu se răzbună singure. Nimănui nu-i iert răutăţile gratuite. Îmi este indiferentă invidia bolnavă şi nerecunoscută pe fericirea mea. M-amuză interesul şi presupusul lucrurilor sau oamenilor care mă satisfac. Şi în ce mod. Subiect la care rămâneţi doar cu presupusul. Şi cu privirea mea satisfăcută.

Tu ai un buton cu care-mi pui viaţa-n Standby. Din când în când, fără să realizezi deci neintenţionat mă repornesti şi îmi dai drumul să trăiesc. Dacă îl rătăceşti în timp ce eu trăiesc, am să mă rătăcesc şi eu.

“If we’re going to talk, then let’s talk. Forget about what is polite or proper and delve right into what is sincere and honest. Lead me down through the labyrinth of your true, spectacular self. I am not interested in pleasantries. If you want a conversation, then let’s get lost.” (Beau Taplin)
Ogh, and we did!
I wanna dress in your insecurities! Privirea de după. Asta sună a capitol de carte.

ti-ai imaginat ?

da

good

come closer

Day 10

Starea ‘meh’ se instalează cumva și peste noi. Nu-mi dau silința, sar cuvinte în conversație și frazele îmi sună a copil retard. N-am chef de joacă și n-am timp. Îmi pregătesc nu-urile și cred că-i previzibilă reacția. Paradoxal, e timp destul. Meh. Nu reușesc să te văd apucându-mi umerii și scuturând scurt și ferm o dată ca să mi se așeze gândurile și să-mi revină strălucirea în privire. Cred că trebuie să tac. Cred că vreau să tac. Și-am să. Doar până ai să mă strigi pe nume.

Folosesc din ce în ce mai puţine cuvinte. Răspund la telefon şi zic doar alo, bravo, bine şi da. La întrebările care aşteaptă răspunsuri mai complexe de-atât, tac. Într-un sms completez şi cu ‘ai grija’. Într-un mail scriu ‘be safe’. Îmi sună a despărţiri. Toate. Sfârşituri calme.
 În somnul de ieri am plantat restul cuvintelor pe care am de gând să le culeg în somnul de azi şi să le pregătesc frumos pentru începuturi. Începuturile cer cuvinte multe.

Împărţiţi între dorinţa de a face paradă şi frica de a decepţiona, rămâneam aluzivi.” Probabil trebuie sa recitesc Luni de fiere. De undeva trebuie să-mi revină cuvintele în scris sau în glas. Când încerc să conversez cu tine.

I like nonsense, it wakens up the brain cells.

Mergând cu spatele. Back in my safe zone. Ştii ce mi-ar răscoli acuma simţurile? O minciună.

Day 9 is mine

What is simple in the moonlight by the morning never is…

Totul începe cu ploaie lejeră și rece care spală aerul de mirosuri stătute de iarnă. Continuă cu soare neconvingător și ferestre deschise larg. Dorințe tremurate de organizare și curățenie, carpete prăfuite de gânduri ascunse, sertare burdușite cu dorințe puse-n așteptare și coșuri de gunoi prea pline de vise rupte-n două. Toate sunt stârnite, scuturate și aruncate. Primăvara asta începe pe var alb și pisici negre, păr prea pieptănat și geantă mare, unghii veșnic colorate și parfumuri puțin în exces. Dar și organism în stare critică. Și-al tău la fel. Poate facem de unul sănătos.

Îmi face bine vinul roșu și muzică de strip, sweet lovin’ sau after shaggin’. Mă îndrăgostesc subit de gândul la mine îndrăgostită. Îmi trece repede cu-o feliuță mai amară de grep alb. Constantly talking isn’t necessarily communicating. But it’s arousing.

Primăvara e urâtă fără dragoste. Când rămâi singur treci prin toate etapele alea clișeu în care ba ‘te bucuri’ extrem și forțat de libertate, ba te bați cu pumnii în piept că e exact ceea ce ai vrut, ba urli de dor și lipsă că doar e uman… abia târziu recunoști că ești un om singur, trist, frustrat și din ce în ce mai acru…

Nici o primăvară nu seamănă cu alta. Nici o vârstă cu alta, nici o iubire cu alta. Primăvara, vârsta și iubirea mea de acum s-au pierdut într-un fel de ceață postapocaliptică. Aștept să le regăsesc pe toate trei deodată. Până atunci orbecăi copilărește într-o iarnă de pensionară văduvă și morocănoasă.

Totuși e bine ca am o relație specială cu timpul. Toate vrăjitoarele au.

Ignore all the above and kiss me.

Calmă și neapocaliptică, chiar vaguely important

Și m-am oprit din numărat. O singurătate cretină cu prea mulți de tu. Și singurul tu pe care nu-l mai vreau. Un februarie care nu se mai termină.

Prea obosită să gândesc, reacționez copilărește. Iar tu, isteric. Accepți apoi prea calm și cu mult mai multă putere decât credeam că ai.

Dorm prea puține ore pe noapte. Am nevoie de somn. Somn odihnitor visându-te. Doar cafeaua mă ține în viată. Cafea caldă cu lapte, cafea reîncălzită la microunde, nes rece și grețos, cafea fierbinte și dulce. Și glasul tău vesel. Mai revitalizant decât orice doză de cafeină.

Activități solicitante fizic le fac încet, cu umerii lăsați și mirându-mă de unde mai am puterea să rezist. Un scârțâit de roți sau o alarmă de mașină mă sperie o dată la jumătate de oră. Și tresar. Zâmbesc în gând pentru că ar fi un efort prea mare ca efectiv să fac gestul. Vreau să vii și să încui ușa. Să faci două căni imense de cafea și să mă învelești cu o pilotă. Să pui sezonul 5 din Friends și să râzi căutandu-mi privirea la glumele lui Chandler. Vreau să vii să mă odihnești.
Atenția când am nevoie eu de ea, nu tu de mine. Muzică tare. Muzica mea. Compot aromat cu bucătele de mere și gutui. Sau supă de coincidențe stranii. Și cartofi copți.
Hipersensibilă și incoerentă. Încă număr. Day 8.

Windy Day 7

…take a sentence full of things you’re not supposed to say and feel it…
O zi cu vânt rece și puternic îți poate amesteca dorința de a primi ghiocei, îți poate răcori cearcănele și poate boți un zâmbet adus de un curier înghețat pe bicicletă, de la două dealuri depărtare.
Clişeu. Când doare, lumea nu se opreşte în loc. Când o dăm în bară rău de tot, lumea nu se opreşte în loc. Când pierdem, lumea nu se opreşte în loc. Când iubim, lumea nu ţine pasul.
Ești atât de confuz în direcție și decizii și tot ce te consolează e zâmbetul meu puțin mai strălucitor de câteva zile. Adopți rapid motivul. De aia! Ca să zâmbesc eu cum n-am mai zâmbit de mult! Și-apoi te lași pradă unei gelozii cretine și nelalocul ei într-un om ce nu mai vrea alt om și mă faci să plâng cu-o răutate. Îți ceri iertare frumos. Câteodată degeaba.
Dacă ustură ochii tare ies la plimbare. Intru în parc, merg spre stânga de la intrarea cu muuulte băncuțe și cobor scări într-un fel de amfiteatru. După ce mă satur de plimbat văd bărcuțele.
Not every movie’s Liz

The moment you close your eyes

… și eu te privesc cum tragi din țigară…

Și chiar dacă-s sigură că te gândești la mine, găsesc o cale să îl stric. Momentul. Meu în mintea ta.

Te joci? Nu. Și ni se lovesc cu zgomot bagajale imense ce le cărăm involuntar cu noi în orice interacțiune. Ochii și buza mușcată, fesul și prea multe mailuri între noi. Crângași și Titan. Nu mi-am dat seama până acum ce dor îmi e de București. Doar dor și nu dorința de a renunța la Cluj.

Clujul a fost bun cu mine. În ciuda faptului.

După T0 promit să retrăim momentul. Până atunci agenda verde e de negăsit. De netrăit. Retrăit.

În noaptea asta mă plimb prin București, cu mâinile în buzunare de frică să nu-mi trădeze emoțiile și cu părul în ochi evitând privirea. Ta.

Urmează ziua a șaptea. Dar cumva știu că e mult mai ușoară.

Mulțumesc :)

Liz

 

 

Day Six

…starts at 6 am with you making me coffee…

 Alergăm și ne facem planuri de viitor. Separat. Împreună. Când condițiile celuilalt ni se par prea aspre, reacționăm cu un pas în spate. De fapt în față pentru că totul este invers acum. Facem schimb de stări și dureri.

Nu ne-am iubit nicicând mai mult decât acum când ne-am hotărât că ar fi mai bine pentru noi să nu ne mai iubim. Nu așa.

Azi sunt eu puternică, mâine ești tu. Poimâine cădem amândoi. Și tot așa până ajungem să fim puternici amândoi în același timp. E greu pentru că știam să fim puternici doar prin celălalt și-acum ne exersăm stângaci independența.

Am primit o descriere a mea absolut greșită dar menită ca și compliment. Am reacționat ca și cum ar fi fost adevărată. Dintr-un anume unghi poate este. Nu știi dacă să îți placă cineva care te vede mai mișto decât ești sau să nu-ți placă pentru că nu te vede exact cum ești. Sau cineva care te descrie cât mai aproape de cum crede că te vezi tu și să fie total greșit. Hm. În continuare mă iubesc. But I don’t have a personal agenda or a clear plan. 

O conversație cu ego boost.

I still got it.

Play this.

‘You were my first fancy special star though…’

Și ziua a șasea e încă la început.

Liz

Looking forward to Day 5

…it’s here, happening right as we speak…

Oh, boy!

Mi-am promis cu mult timp în urmă și m-am asigurat că nu voi mai avea parte de niciun sfârșit din ăla clasic cu unfriend virtual și real, cu șters de poze și niciun telefon la aniversare, cu traversat de stradă și sms-uri veninoase. So, we’re good, we’re happier with every day. Indiferent de direcție și stare, companie sau distanță, continuăm să fim noi și să purtăm bucăți din celălalt, mai ascunse sau mai la vedere.

Ziua a cincea vine cu melodii și acceptare. Ne-am despărțit de prea multe ori pe Zzyzx rd. și ne-am iubit prea mult pe Snuff ca să negăm cine suntem și rămânem.

 

Oh, and I have the most awesome friends!

Yours,

Liz