Day Four

by Liz

…the one when Tinder matches us and we hit ‘super like’…

Ore amestecate. Oameni care reacționează în modurile cele mai plăcute și o îndrăgosteală bizară de mine. Un ruj roșu care nu se ia la un sărut ușor la lift și un altul ce lasă urme roz pe filtrul de Kent lung. Cafea rece după mult whisky cu sirop de soc și muguri de brad. Când ești tu liber, nu sunt eu și când sunt eu, tu nu mai ești. When you’re a little drunk and a little high, life feels good and you can feel pretty. Vermillion Pt. 2 for a beautiful redhead.

Tot timpul ăla mult pe care îl aveam s-a redus brusc și am prea multe de făcut, spus și realizat. Mă iau prea în serios. Pun pe snooze reproșurile și răzbunările până se transformă într-un gest cu degetul la obraz. Când toată atenția, viața și energia îți rămân fără ținta principală, bine ar fi să ți le îndrepți toate către tine.

Și-a ridicat mâneca scurtă a tricoului și mi-a arătat tatuajul cu Deadpool. “This gets me chicks!”. I-am arătat antebrațul meu drept și i-am zis: “I know. This gets me chicks too.”

Ziua a patra a fost cu zâmbet.

Pe deocamdată,

Liz

Day Three

by Liz

…the one with the sincere smiles and promises…

 Planurile încep să sune bine. Viața începe să sune bine. Primăvara nu te lasă să te simți singur. Și nici gândurile pesimiste nu dau bine în decor.

Biciclete și laptopuri cu stickere Lizknot, o zi în centrul Brașovului și o masă de prânz cu roșii dulci și brânză sărată îți pot umple rezervele de energie. Sau gândul la o mămăligă cu brânză făcută de bunica.

Tinder overdose. Lots and lots of brand new dream catchers. O bustieră roz și-un halat de baie alb pufos.

Încă n-am primit ghiocei.

There is no mystery in my life. But I am in everyone else’s.

Always sicere,

Liz

Day Two

by Liz

… the one with the regrets, confusion and the new power…
Îmi calculez reacțiile și pașii. Trezirea face mai bine decât credeam. Descopăr că sunt înfricoșătoare pentru omul care mă cunoaște cel mai bine și în aceeași măsură pentru un om pe care l-am întâlnit pentru prima oară azi. Respir adânc a atac de panică. O respirație e cu stare de gol dureros, una cu stare de libertate. Când respir a libertate încerc să-mi topesc răutățile și sarcasmul. Nu reușesc în totalitate. E de la vârstă și prea multe trădări. Răzbunări și pedepse absurde mi se învârt în creier și mă fac să umblu amețită. Suc de portocale și ibuprofen roz.
Îmi faci cafea caldă și eu îți așez gulerul de la geacă. Și asta se va întâmpla pentru totdeauna. Metaforic vorbind.
Latte-uri cu inimioare de spumă și îmbrățișări în care stau încordată. Îmi fac bine.
Aștept martie cu Flo. Îmi lipsea așteptarea.
E de bine.
Still here. Wandering through the challenges of a modern day woman’s life.

Day One

by Liz

Hectic thoughts on a boring life. Prima oară când nu am argumente. “Nu vreau să mă urăști!”.

“Cum să începem să ne despărțim” a scris cu creionul titlul subliniat pe aceeași pagină cu tabelul zilnic de abdomene și-apoi a zis zâmbind trist spre o eu plânsă și speriată că e titlu de carte.

Șervețele mototolite și aruncate prin toată casa, discuții calme, resemnare și prima îmbrățișare sinceră după mult, mult timp.

Încă ne iubim.

Mai avem un an împreună să ne învățăm unul pe celălalt cum să trăim unul fără celălalt. El să-mi scoată din cap impulsul de a pleca ‘acasă’ și eu să învăț să nu-l urăsc.

This.

My mind is playing tricks on me

by Liz

Azi am strâns ordonat Crăciunul și am sigilat cutia. De câteva zile mă tot gândeam să-l strâng dar bradul clipocea frumos tare și în sfârșit afară e zăpadă. Gata. L-am strâns.
Ieri am primit Dona Juana ebook și aproape am terminat-o. Dacă ai trăit măcar puțin, dacă ai răscolit câțiva oameni la viața ta sau dacă te-au răscolit ei pe tine, dacă te-a încercat măcar puțin viața cu o experiență mai dureroasă sau poate mai frumoasă, nu are cum să nu-ți placă sau să nu o înțelegi. Nu trebuie să te poți indentifica în situațiile alea. Oh, dar în senzații! Mi-e dragă tare cartea. Și Lorena.
Tot ieri Herr mi-a trimis o poză de pe drum spre mine cu o copertă și-o fundiță roșie fără să-mi dezvăluie titlul pe care mi-l aduce. Am țopăit de fericire și-am dat minute în șir scroll pe colecțiile de cărți să descopăr ce carte se-ndreptă spre mine.
Îmi plac cadourile pentru suflet nu alea de care ai nevoie cum tind să-și facă oamenii care se cunosc bine.
E 8 ianuarie. E ziua în care starea blegoasă și melancolică lovește premeditat dintr-o cutie plină de scrisori, o melodie din ’95 sau un meme ironic în newsfeed.
Din ce în ce mai acasă. Din ce în ce mai eu. Iar.
Te-am trăit, m-ai trăit, care pe care regretă e neimportant sau prea târziu. La mulți ani, C!

You all, be safe!

Liz

Fresh (Fluffy) New Start (Not Really)

by Liz

Ne plac începuturile pentru că târâim după noi o sacoșă de eșecuri mai mici sau mai mari amestecate cu lucruri neterminate și cuvinte nespuse. Ne plac tare începuturile pentru că putem crede într-un sfârșit mai bun măcar de data asta.
1 ianuarie e un început bun. Pentru început.
Hey!
Sunt Liz și-n unele sms-uri de sărbători mă semnez Oana. E a treia mea iarnă în Cluj dar prima fără zăpadă.
Încep anul înconjurată de pisici, un câine și-un om. E cam tot ce are nevoie oricine. Mici variațiuni la număr. Hai să vi-i arăt! Continue reading →

The Universe is under no obligation to make sense

by Liz

… and this year made no sense at all.

Zâmbim fericiți din poze cu filtru și ne dăm check in din gară, aeroport sau o stație de benzină de pe autostradă. Plecăm în vacanță sau ne întoarcem acasă la familie. E perioada sărbătorilor și parcă anul ăsta ne-am agățat cu disperare de veselia promisă de revederea familiei, împodobirea bradului sau o călătorie.
2015 a fost un an oarecum mișto și-ar fi rămas în amintirile noastre ca un an fain dacă nu ar fi avut un preț atât de mare. Și încă așteptăm să ningă peste tot sângele vărsat peste tot în lume. Sper din tot sufletul că vom rămâne cu ideea că viața e a dracu’ de nesigură și fragilă și trebuie să trăim acum, fără așteptări și delăsare, fără amânări sau frici.
Anul meu a fost plin de depărtări. M-am îndepărtat de prieteni sau ei de mine. Am scris foarte puțin și am citit puțin dar am lucrat mult și Lizknot a crescut frumos. A fost un an plin de vizite și concerte, a fost anul cu cele mai multe (faine) cadouri primite și cele mai multe animale găzduite. A fost un an cu multe împliniri, un an comod și cald. Prea comod.
Sunt o optimistă și am și o încredere nemărginită în puterile mele deci sper întotdeauna în mai bine, mai mult, mai frumos. Vă las cu 5 doze de optimism în 5 urări formulate pe blog în anii trecuți. Sper să vă mângâie cuvintele. Sunt pentru voi.

Decembrie 2010
Pentru supravieţuitori…
Voi bea şampania de la miezul nopţii pentru supravieţuitori. Pentru cei pe care 2010 nu a reuşit să-i pună în genunchi. Pentru cei ce nu s-au lăsat doborâţi. Şi care încă au puterea să creadă în 2011.
La mulţi ani, vouă!

Decembrie 2011
Mie, 2011 mi-a arătat că se poate. Mi-a arătat că oameni frumoși există și iubirea se poate trăi în milioane de feluri reinventate. De la 2012 vreau doar atât cât merit și jumate din binele care îl doresc tuturor. Vreau să zâmbim somnoroși la prima cafea din anul ce vine și să ne gândim la puterea ce o avem să ne îndeplinim toate dorințele.
Vreau în 2012 să învățam să fim fericiți. Sau să ne amintim cum.
La mulți ani, oamenii mei! La mulți ani!
Decembrie 2012
Nu e un an pierdut dacă am avut cui să-i zic simţit din plin: te iubesc! Şi dacă m-am simţit iubită şi importantă în vieţile oamenilor din jurul meu. Asta vreau pentru 2013. Asta vă doresc pentru 2013.

Decembrie 2013
I wish all of you peace and so much love
Vă doresc pârtii cu zăpadă curată, cărucioare de market pline de sticle cu băuturi fine, carduri alimentate, mașini puternice, case calde, frigidere pline, fulare parfumate, tangouri la sentiment, numărătoare inversă plină de optimism, sărut fierbinte la 12 noaptea, îmbrățișări în grup, șampanii pe covor și neapărat un suflet în care să vă oglindiți perfect.

Decembrie 2014
Here’s to a brilliant New Year! *2015*
Trăiți frumos și iubiți sincer, creșteți oameni, pisici și neapărat (cel puțin) un câine, ajutați, dăruiți și jucați-vă, uitați încruntările și invidiile, prețuiți amintirile și iubirile trecute/prezente, aveți grijă de voi și bucurați-vă mult!
2014 over and out.

Acum. Aici. Decembrie 2015, Cluj, sub brad.
Vă doresc un an fără pierderi sau regrete, un an plin de decizii înțelepte, fapte bune și obiceiuri faine, corpuri sănătoase și inimi curate, somn odihnitor și petreceri awesome, joburi fără stres și salarii mari, case calde și cei dragi aproape, bloguri citite și afaceri profitabile, proiecte reușite și țeluri atinse! Și multă, multă dragoste! Întotdeauna dragoste!

2016 – I Like The Way This Is Going!

Pe deocamdată,

Liz

Liniște și-o amintire

by Liz

Azi dimineață Facebook mi-a arătat o amintire de acum 4 ani. O poză cu pisicile mele, Pespi și Zombi. Două case, trei iubiți și un oraș mai târziu, pisicile au rămas aceleași.
Încep a treia iarnă în Cluj, pe dealul ăsta dinspre Baciu unde pe ninsoare mă dau cu sania, primăvara adun gunoaiele ca să se vadă florile sau găsesc arici și-n serile de vară alerg până la pădure sau admir stadionul aprins în nopțile cu meciuri. Mi s-a lipit de suflet. Si dealul și orașul.
Circula din newsfeed în newsfeed acum ceva timp o listă din aia cu 30 de lucruri de făcut before you settle down. Deși era o listă destul de cretină, grav mi s-a părut ce era nebifat. Aia cu ‘get fit!’. E o țintă bună pentru anul care vine. Destul de grea, destul de superficială și clasic clișeu.
In rest e liniște. Fără așteptare. Poate doar un strat gros de zăpadă peste tot sângele ăsta vărsat în 2015.
Pe deocamdată,
Liz

The smallest doll in a babushka doll

by Liz

Sunt perioade când totul merge bine sau măcar merge dar noi nu ne găsim energia de a ne trezi dimineață. Nu găsim rostul. Sunt perioade când ne luăm șuturi și încasăm dezamăgiri din părți pe care le credeam cele mai ferite și sigure și culmea, parcă ne energizează și ne-ambiționează. Cert e că nu suntem în siguranță oricât ne-am crede, nu suntem perfect fericiți oricât ne-am arăta și nu suntem atât de puternici pe cât ne-ar plăcea să fim.
Cu cât avem mai mult timp liber și liniștit cu atât mai mult o să ne analizăm deciziile trecute sau care țin de acțiuni viitoare, de planuri și direcții. Inevitabil ajungem să ne îndoim de noi și de decizii. Mai amestecăm ceva doruri, ne strâmbăm când gândul ne trece și peste oameni dezamăgitori din prezent, începem să comparăm doar ce era bine ‘inainte’ cu tot ce e acum ‘dupa’ și nicidecum altfel și pregătim ghiveciul perfect pentru a înflori cei mai negri pui de depresie. Si nu-i ca și cum ne-am putea abține.
Ah, inexplicabil să pici îngenunchiat pentru niște nimicuri pe care nici nu poți să pui degetul când știi că ai trecut prin bucăți de viață mai grave decat ti-ai putea imagina și totuși supraviețuind. Dar poate când mergi din luptă în luptă nu simți durerea și nu vezi gravitatea dar când e pace și frumos te isterizează și-o gâză care a reușit să treacă de plasă și-ți bâzâie pe monitor. Habar n-am.
Săptămâni la rând nu am vrut decât să-mi pun pătura în cap și să dorm. Si întrebările care mă ridicau altădată acum mă afundau mai tare pentru că atunci când nu vezi problema nu știi ce ai de făcut să o rezolvi, să o eviți sau să treci peste.
Mi-am dat seama ce noroc am de omul ăsta de lângă mine și pe care nu-l credeam în stare să știe să mă scoată din depresie la fel cum nu credeam că mă pot învinge stările negre când totul în jurul meu e frumos. Intotdeauna mi-a fost frică de creierul meu chiar dacă n-aș vrea să trăiesc în niciun altul. Nici când mi-am urât starea nu m-am urât pe mine. Si poate asta a fost și este salvarea mea.
Incă mă scutur de senzații de căcat, de starea de învinsă deși toate bătăliile le-am câștigat, de-o teamă bizară de a scrie și de migrene de la stat încruntată.
Am fost la multe concerte Luna Amară dar ăsta de la Alternarena din weekendul trecut mi s-a părut unul dintre cele mai faine ale lor. Apoi am așteptat să se urce Despot pe scenă și să-mi clătească privirea înainte să plec acasă. Nu mai găsesc plăcere în a-l asculta ci doar în a-l privi. I’m so shallow.
Aștept cu nerăbdare ocazia să-l ascult live pe Tim Minchin deși probabil un bilet ar costa cât câștig pe Lizknot într-un an.
Ascultați-l pentru mine și pentru postarea asta destul de neagră dar scrisă cu zâmbet. I’m fine. Not perfect. But fine.

Hippie Witch

by Liz

Prea multe bloguri despre outside world. Al meu rămâne despre inside world oricât voi promova evenimente, locuri sau oameni. Cumva toți și toate rămân despre interior.
O vreme casa mi-a mirosit bizar. O cameră a iod, balconul a oțet, holul a clor și baia a litieră cu nisip neschimbat. Doar dormitorul mirosea a balsam de rufe. Roz.
Încerc să-mi scutur viața de oameni care lasă dâre galbene pe piele precum iodul. Ei zic că vindecă și fac bine dar simți doar usturime și rămâi doar cu pete inestetice pe tine o săptămâna oricât le-ai spăla. Mai sunt cei pe care îi simți ca pe un spray mic cu apă și oțet de mere. Îi accepți greu și strâmbând din nas dar îți dai seama Continue reading →