Arc

    Uitasem cum e să te oglindesti perfect în persoana din faţa ta. Nu să te modelezi din sentiment ci să-ţi dai seama că eşti acolo din primul moment de când ai fost conştientă de tine. Să te lăfăi alintat în sufletul lui şi să te simţi puternică doar la gândul existenţei unei astfel de persoane. Mulţumesc.
 Azi am să beau vin roşu şi aş fi vrut s-ascult viniluri. Să fac o încercare de a răscoli mansarda, oare? Azi am să las să mi se vadă fericirea-n ochi şi poate am să mă vindec de umbre, zebre şi voci străine. Azi, eu, sunt pentru mine.


Alexandru Andries – Arc
Asculta mai multe audio Muzica

Winter stuff

Mai tot timpul mi se prezintă diverse planuri şi proiecte. În timp am ascultat multe, am acceptat implicarea mea în majoritatea, am respins foarte puţine şi câteva au eşuat. Dar cele care s-au concretizat sunt lucruri cu care mă pot mândri. Zilele acestea mi s-a mai prezentat un proiect slash idee şi eu am răspuns încântată, am cerut informaţii cum fac de obicei şi acum că ştiu detalii sunt entuziasmată. 
 Şi gândurile au început să alerge, ideile să încolţească şi documentarea să ocupe timp şi să înghită cafele. 
 Cum mereu planurile le-am împărtăşit când au început să prindă contur am făcut loc de discutii şi de puncte de vedere din alt unghi. 
 Dansez pe muzică la maxim, mi-am pictat unghiile în albastru şi am făcut cadou o lampă cu ulei parfumat. Am să mă duc să văd cum a trecut iarna asta peste capitală. Respir aer rece prin fularul primit de la tine şi beau în continuare cafele în patru culori spre mirarea neascunsă a unora. Trăiesc, zâmbesc şi sunt aceeaşi spre mirarea altora. 

Crunt

(foto)
 Am zâmbit la gândul că a primit crenguţa de vâsc şi-apoi m-am întristat la certitudinea că nu. A trecut. Am vrut să-mi beau cafeaua cu cineva să mă energizeze. Am trimis trei mesaje şi-am primit un singur răspuns. Crunt. Am ascultat liniştită cum două reţele de telefonie mă convingeau că persoana de care am nevoie în momentul ăla este indisponibilă momentan penrtu mine. Crunt. Ţi-am dat câştig de cauză ţie deşi te-am alungat după Crăciun. Mi-ai amintit blând că un glob de-al tău încă atârnă în bradul meu şi un glob de-al meu atârnă-n bradul tău. E timpul să strângem brazii şi ornamentele. M-ai plimbat de câteva ori dus întors pe aceeaşi alee a parcului din mazepa. Prima oară mi-ai spus “hai să pretindem că suntem doi bătrânei ieşiţi să cumpere ziare!” Şi-am mers tăcuţi şi aplecaţi, la braţ, numărând mărunţi în mănuşi fără degete. Am zâmbit. “Hai acuma să fim un cuplu trecut de prima tinereţe, plimbându-şi căciulile de astrahan!” Şi-am mers simulând sacoşe galbene de billa şi aer sobru. “Hai să pretindem că eu sunt Oana şi tu eşti cine vrei să fie lângă tine” mi-ai zis şi ţi-a părut rău. Şi-atunci am tremurat şi tu ai ştiut că eram exact persoana de care îţi era teamă că aş fi. Mi-ai acoperit mâinile cu ale tale cum fac copii când se roagă şi mi-ai sărutat vârful nasului. “Pe deocamdată!” Şi-ai plecat. Şi deodată nu a mai fost crunt. A fost doar frig. 

The wind is talking to us

(foto)

 Început de an liniştit. Cam rece. Mă retrag în mansarde calde cu cafele în 4 culori, în camere cu semi întuneric şi muzică bună sau în mine. Fără gânduri, planuri sau obligaţii. Am voie şi nevoie. Mi-e bine cu mine, cu liniştea şi lucrurile mele. 
 Voci prea îndepărtate şi uneori străine, oameni care mint naiv şi prea multe măşti. Îmi place să-mi fie dor, calm, zâmbet şi nostalgie. Nu răspund la mesaje pentru că nu le înţeleg. Nu răspund la nimic. Mă uit la animaţii bune şi seriale amuzante. 
 Trag concluzii frumoase şi urăsc gândul că vine timpul lui “ţi-am zis eu?!” Roger! It’s not Roger! It’s Sid!
 Nu există iubiri imposibile, prietenii interzise sau situaţii fără ieşire. Există iubiri perfecte, prietenii sincere şi a fi exact unde vrei.
 “can you understand it?” “no, i don’t speak wind!!!”

Via Feel so different , ascultati The Perishers:

Happy End

 2009 a început cu Dorian Grey* Gray cartea şi s-a terminat cu Dorian Grey* Gray filmul. Şi a fost exact ca The Picture of. Cartea şi filmul. Am fost pe rând fiecare din personaje, iubind, întinerind, predicând dragostea şi plăcerea, urând căsnicia, iubind tinereţea, îmbătrânind doar într-o poză, dispreţuind, muşcând, ţipând şi mângâind, trădând şi experimentând. Am avut pe rând 18 ani nevinovaţi, apoi 29 împliniţi frumos, 60 simţiţi în suflet, 17 trăiţi la maxim. Am citit şi-am văzut filme. Am iubit şi-am fost iubită. Am fost înconjurată de oameni speciali. Am atras şi am respins. Am dorit, am primit şi am.
 Mi-aş fi dorit să nu plâng. Mi-aş fi dorit să nu te fi durut. Să înţelegi şi să poţi. Orice. 
 Ce iau cu mine în noaptea asta sunt doar amintiri şi senzaţii. Sunt liberă de orice şi nu există continuitate la nimic din anul 2009. Şi-o spun cu răsuflare uşurată pentru că sunt liberă să încep întradevăr un an nou. Şi ştiu că-s norocoasă că e aşa. Să poţi la 12 fix să închizi ochii şi să te scuturi. Să te simţi liber şi puternic. Să ştii că poţi începe orice, îţi poţi propune absolut orice şi nu există nici un dacă. Nu am lăsat lucruri neterminate, nu am lăsat discuţii neavute sau treburi neîncheiate. 
 Pe 1 ianuarie 2010 mă voi trezi şi-n aburi de cafea mă voi gândi cu ce să-ncep. Şi-o să zâmbesc la gândul că o pot face cu absolut orice. E ca un final de film cu happy end care se termină c-un început, zoom out de pe un zâmbet fericit şi o panoramă ce se lărgeşte până cuprinde absolut tot.
 Şi am plecat să mă îmbrac în hainele in care îmi voi întâmpina începutul. 
*…cine altcineva sa ma corecteze…?!

Clasic

Ce vrem se simte nu se-ntreaba. Ce merităm primim de ştim să recunoaştem. Trăim exact cât vrem şi cum. Iubim atâta cât putem dar arătăm cât vrem şi cum. Creştem încet dar sigur. Nu-mbatranim decât când uităm ce ne dorim. Obosim des doar pentru a deveni mai puternici. 
 
 Nebunie şi cumpărături, planuri ce doar mie îmi ies, zâmbet energic şi prea mulţi bani, probez ţinute şi accept roşind fluierături, gătesc, răspund la telefon (!) şi-ncerc să îmi dresez motanul. Cânt la chitară cântece de sărbători şi plănuiesc metode de a-mi deschide-o florărie. Văd filme multe şi în toate există câte-o Liz strigată de prea multe ori. Nu mă mai mir că doar sclipiri comune au rămas şi restul il vinde fără al doilea gând.  Deciziile mele mă reprezintă.  2010 îmi arată prea multe oportunităţi. Până şi cifra-mi sună bine. Primesc cadouri zilnic de la Crăciun încoace. Până şi anul care vine îl văd ca pe un cadou. Poate toţi ar trebui să-l vedem aşa. 

There’s nothing here but what here’s mine.

  Oameni ce sunt făcuţi pentru noi nu pleacă niciodată. Şi nu ne pierd. Pe ei îi simţi din prima clipă. Şi uiţi de cei ce nu te-au meritat nicicând. Ei ştiu întotdeauna ce să facă şi cum să facă să ne aibă. Nu caută, nu cer şi nu aşteaptă indicaţii. Ei ştiu, acceptă, recunosc şi-mpărtăşesc.  Gânduri, pasiuni, gesturi, muzică şi-aluzii, plăceri, dureri şi preferinţe, prieteni, nopţi şi vise. Telepatic şi empatic. Altfel de oameni nici n-am s-accept vreodată lângă mine.
    M-ai vrut şi m-ai primit. Mă meriţi chiar dacă acum nu ştii ce să faci cu mine. Disperări recunoscute reciproc şi unghii date cu ojă de mâini tremurânde. Petrecere nebună cu oamenii cei mai frumoşi. Chitara ta. Ochii învăluie fără să privească atent, mâinile mângâie fără să atingă şi glasul spune fără să se audă. O urare şi-un sărut pe umărul gol. Un mulţumesc în şoaptă şi dorinţe împlinite pocnind din degete. Două seri la rând de Wii. În case diferite. Eşti primul om care ştie ce vrea. Nu trebuie să te învăţ nimic, mi-ai acceptat puterea, durerea, resemnarea şi nebunia. Exagerate. Sigur pe tine şi conştient că vei primii, oferi şi-atât. O casă primitoare în care am papucii mei, cadou sub brad ce-mi poartă numele, un câine mare, cald şi bucuros că mă vede, o cană de cafea cu două toarte pe care ne căutăm copilăreşte urma buzelor, prieteni uimiţi ce pun întrebări prea multe şi-apoi acceptă zâmbitori înfrângerea. Nu trebuie să mă vindeci, nu e nevoie să mă protejezi. Nu trebuie să te vindec şi n-ai nevoie să te protejez. Şi cum spuneam: ce zile, ce oameni, ce distracţie! ce seri, ce pasiune, ce privire! 
 Tricoul tău mi-e mare şi îmi ţine cald, muzica ta mă energizează, camera, casa şi familia ta au devenit şi ale mele şi prietenii nu se mai satură să mă/ne descopere. 
 Coincidenţele, cuvintele, glumele comune şi veselia au venit prea natural ca să le mai resping. Le împart de azi cu tine. Respingeri şi aşteptări prea mari, gust amar şi explicaţii neînţelese, stări apăsate şi sumbre şi medii superficiale n-au ce căuta în lumea mea.
 Dacă eşti aşa cum mi-am imaginat asta înseamnă că eşti imaginar? Dacă sunt cum nu ţi-ai imaginat niciodată că aş fi înseamnă că sunt reală?


Placebo – Every you and every me
Asculta mai multe audio Muzica
 

knowing nothing is better than knowing it all

 (foto)
 Întotdeauna de sărbători senzaţiile sunt amplificate. Iubim mai cu foc, urâm mai tare, ni se accentuează disperarea, singurătatea şi pasiunea. Suntem mai sinceri dar ne consumăm mai repede. 
 
 De Crăciunul ăsta nu o să îmi mai pun dorinţe. Le las pentru tine. Mi-e teamă pentru că mie au tendinţa să mi se îndeplinească. Închide ochii şi pune-ţi o dorinţă. Ai avantajul că e a mea şi-oricât de imposibilă îţi pare, absurdă, grea şi fără şanse, ea se va îndeplini frumos. Pentru cât timp sau din câte bucăţi va ţine doar de tine.
 
 Secrete calde, bârfă şi filosofie aberantă. Ceai aburind arome, covor pufos şi starea de a fi cel mai puternic. Planuri uitate, râsete cu lacrimi, alergături şi ciufuleli naive. Sentimentul sigur că nu vei fi trădat nicicând, parfumul, joaca-n păr şi muzica. Fotografiile, proiecte, apostrofări şi îngrijorarea. Concerte, corturi, lacrimi în ochii tăi şi dragostea nebună. Eşecuri, realizări şi crize, maturizări şi complimente şi multe întrebări fără răspuns. O fericire ca nici o alta, oameni speciali, hamace-n deltă şi-o pisică. O gară, o cafea, privirea ta şi te iubesc-ul. Decizii şi fântâni arteziene, femei fatale, canapeaua mea roşie şi pozele din telefon. Castane, parcuri, lâncezeală întinşi pe iarbă, magnoliile şi seara de la trenuri. Faleza străbătută la picior, bătăi cu apă, spumă şi grătare. Tenis de masă, tricourile tale, un grep şi două iaurturi de băut. Conduc cu tine-n dreapta mea, ziua mea, cuvinte inventate şi petecul de iarbă de la Fructul Soarelui. Nimeni şi nimic, totul şi toţi.
 
 În 2009 am trăit cât pentru o viaţă. Am învăţat cum să trăiesc mai mult, mai repede şi mai intens. Îs curioasă, acum, că ştiu ce fel, cât de intens va fi 2010. 
 
 Sentimentele ni se vor transformă, disperarea şi dorul, pasiunea şi buzele muscate, iubire de jur împrejur, priviri complice, gesturi superbe, nebunie şi nopţi nedormite, sentimentul că am făcut ce trebuia, sentimentul că suntem unde ne dorim. Starea supremă de oameni complicaţi, zâmbet secret pentru că ştim că ne invidiază, presupuneri banale bârfite-n semi întuneric, persoane evitate, regrete vindecate doar de noi, nervi, stres, examene şi nevoia unul de celălalt.
 
 Anul care trece ne-a făcut ce suntem azi. Şi-a construit în noi, cu bârne, cuie, legături puternice scheletul anului ce vine. Tot ce a fost perfect anul trecut e baza anului ce vine. Tot ce-am simţit, trăit şi experimentat e începutul noii vieţi de mâine. 
 
 De vă doriţi Crăciunul într-un fel anume, să vi se împlinească felul, de căutaţi o stare, un om, un sentiment anume, să îl găsiţi! Încredere, putere şi nebunie am din plin şi-o să vi-o dăruiesc în gânduri scrise cum fac de felul meu. Ochii îmi sclipesc şi zâmbetul mi-e fericit.

IN MY LIFE- BEATLES
Asculta mai multe audio Muzica

La multi ani, Simone!

Prima oara cand a intrat la mine in magazin mi s-a oprit respiratia. Exagerat de frumoasa si naturala. Habar nu am ce am semnat atunci  dar speram ca o va  aduce destul de des inapoi la mine. Si a adus-o. De fiecare data mai frumoasa si mai seducatoare. Acum jumatate de an cand m-am trezit prima dimineata langa ea si am urmarit-o cum alearga nebuna prin casa imbracata in hainele mele am simtit ca m-am indragostit. E calda, alba, moale, dulce si parfumata. Ea e Simone. Si de azi e legala. La multi ani, femeie frumoasa! Iti doresc iubiri implinite, viata frumoasa, nebunie si pasiune! E ceea ce ti se potriveste.

Liz

Atinselea: Sunt o ciudată!

Leapşa de la 5zambete. Lucruri care ar fi normal să nu dar eu da sau lucruri care ar fi normal să da dar eu nu. Şi altele.
 1. nu-mi place îngheţata.
 2. nici sudoku.
 3. îmi place atât de tare să fotografiez oameni şi nu găsesc nici o plăcere în a fotografia peisaje.
 4. nu desenez, nu pictez,  nu cânt. nu ştiu.
 5. urăsc telefoanele mobile. inclusiv al meu.
 6. nu-mi ştiu numărul de telefon deşi am şi un banner imens pe care e trecut. ştiu un singur număr de telefon pe derost.
 7. am peste 20 de inele mari de argint pe care le ador/port/rar pierd şi port mai multe odată în diverse combinaţii.
 8. am o fobie cu atingerile. evit s-ating, evit să fiu atinsă. cine mă atinge intenţionat sau din greşeală şi nu mă feresc, atenţionez sau chiar răspund e special.
 9. nu merg niciodată în spate la maşinile sport în 2 portiere, nu mă duc la solar vertical. un fel de claustrofobie. paradoxal nu îmi este frică niciodată de lifturi sau că pot rămâne blocată. deşi am rămas.
 10. mut mobila prin casă des. foarte des.
 11. nu aş schimba nimic la mine din ceea ce ştiu că este permanent.
 12. am o cicatrice destul de mare şi într-o zonă mereu la vedere. sunt oameni care mă văd zilnic, m-analizează, invidiază, pretind că mă iubesc. habar nu au unde e.
 13. salut zâmbind un poster din oraşul meu aproape zilnic şi de mult timp.
 14. dacă aş putea să renunţ la a avea dreptate majoritatea timpului şi tendinţa de a spune/gândi “ţi-am spus eu!” aş face-o.
 15. ştiu diferenţa dintre a avea tendinţe bi şi a fi bi. e mare.
 16. tu
 Nu credeam că sunt chiar aşa de ciudată… şi m-am oprit la timp.
 Sunt lucruri pe care le spui sau nu. Le arăţi sau nu. Le ai sau îţi lipsesc. Câţi oameni din jurul nostru ar putea bifa lista noastră de ciudăţenii ca fiind lucruri din noi? Câţi oameni din jurul nostru care cred că ne cunosc sau care credem noi că ne cunosc chiar ştiu toate astea despre noi? Câţi ne iubesc pentru ele? Câţi le observă, admiră sau critică? Des ne mulţumim cu unul care le ghiceşte din două-n două şi-apoi le uită. Rar, poate o dată în viaţă, cineva le poate recita şi noaptea în somn ca fiind motive pentru care ne iubeşte.
Feel free to play with it. It’s kinda  mindblowing. Nu pentru voi ci pentru ceilalti.


Staind-Outside
Asculta mai multe audio Muzica