I crave for your scent sending shivers down my spine

Beau vin roşu într-o cameră cu lumina difuză. Nimic nu e cum ar trebui sau nu se simte aşa. Starea bizară şi unică de durere disperată în stomac îmi dă senzaţii pretenţioase că plutesc. Lumânările cu aromă de cafea le-am stins inhalând fumul de ceară arsă. Mirosul de liliac al lămpii parfumate îl dedic cui merită. Pachetul cu shaorma mă invită să-l arunc. Nu m-am atins de el. O femeie frumoasă şi caldă a reuşit să mă vindece pentru ceva timp ca mai apoi zâmbetul tău să mă facă să uit de pielea ei albă. Nu e prima oară. Mi-am zgâriat neputincioasă genunchii goi plângând până să-mi vină salvarea de la un pirat dubios ce are ca ocupaţii preferate cântatul la chitară şi desenatul ouălor crude cu marcarul. L-am lăsat să mă salveze cum o face de fiecare dată.
 Şi-am să montez bradul, am să umplu camera cu lumânări şi am să te mai aştept o ultimă dată moale şi alintată cum ştiu că îţi place. Promit să nu-ţi evit sărutul şi nici atingerea şi să mă înfior de parfumul tău în cea mai satisfăcătoare îmbrăţişare din câte există. Cadoul tău de Moş Nicolae stă nedesfăcut. Probabil i se va alătura cel de Crăciun. Mirosul camerei mele este pentru un pirat curajos şi nesperiat de lacrimile mele. My musical mood e dat de tine deci ţi-l dedic împreună cu lacrimi simetrice şi sincronizate. Şi oja roşie, şi clementinele nedesfăcute şi nedoritul iz de tutun. Şi pagina din agendă ruptă sub ochii tăi. Mâine voi fi alt om şi o să-mi lipsească durerea asta. De ce simt că ar trebui să ieşi din baie sau să apari leneş din dormitor? De ce, cu privirea fixă de zombie, opresc muzica crezând că mă strigi iritat că nu sunt lângă tine?

 

HIM – Gone with the sin
Asculta mai multe audio Muzica

Pain

 Pe scurt, povestea sună aşa: o săptămână fără net, nenumărate telefoane isterice, trei zile de net cu promisiunea că aşa ceva nu se va mai întâmpla şi-apoi iarăşi o săptămâna fără net. Exact ca în orice relaţie sănătoasă. Drept urmare i-am pus capăt şi mi-am luat provider nou. De astăzi!
 Vreau linişte şi pace. Cumva, în doar o săptămână, am reuşit să mă despart/cert/îndepărtez de aproape toţi bărbaţii importanţi din viaţă mea.  Zâmbesc trist. O să fie bine! Fiecare şi toţi. Cât despre mine, numai de bine. Am revenit.

        video platform   video management   video solutions   free video player

Lene

(foto)
 Am o tendinţă bizară de a mă înconjura de oameni super inteligenţi. Am un noroc extraordinar de a-i întâlni şi cunoaşte. Tocmai m-am întors de la o întâlnire de astfel de oameni a căror cunoştinţe mă depăşeau, modul lor de argumentare mă fascina, ambiţia şi determinarea mă energizau şi socializarea cu ei m-a făcut să simt pe lângă invidie şi starea de a fi norocoasă că-i cunosc. Nu ştiu cum reuşesc, nu ştiu de ce mă acceptă dar sigur le mulţumesc.

 Acasă, stare de bine. Beau o cafea rece dintr-o cană imensă, ard ulei parfumat într-o lampă şi mă gândesc la un vin fiert cu bucăţele de gutui.  Lenevesc zilele astea propus şi intenţionat. O să răscolesc mansarda alor mei în căutarea bradului şi ornamentelor. Filosofez tâmp învârtind bastonul Houselike. Întorc zâmbind clepsidra de pe birou şi zgudui globurile cu zăpadă.
 Lună plină, stare de oftat celebru şi amintirea îmbrăţişării de azi.
 Radiohead astă seară pentru mine şi voi: 


Radiohead – Thinking about you
Asculta mai multe audio Muzica

Internet aficionado

Why is it drug addicts and computer afficionados are both called users?
Clifford Stoll 

(foto)
   Am exersat supravieţuirea jucând zuma şi plimbându-mă prin oraşul plin de tarabe. Atâtea zile de nici nu pot să le număr am împărţit timpul între telefoane către al meu provider de internet şi plimbări în miros de mici şi pastramă. Am disperat, am legat fire, am tăiat fire, am schimbat surse arse (!!), mi-am cumpărat cercei ce îmi place să cred că-s din Peru, am mâncat colaci secuieşti, am băut vin fiert, am umplut casa cu miros de clementine poaspete, mi-am luat baston ca cel al lui House, am prăjit cartofi, am făcut brăţări de aţă, iar am disperat fără internet, m-am uitat la Friends pe sărite că torentul nu era complet şi am ascultat muzică. Mi-a fost dor să citesc bloguri, să scriu posturi frumoase de dragoste moale, să ştiu cine cântă în piaţa din faţa blocului meu, să vorbesc cu ai mei prieteni veşnic online şi să-mi controlez mailul cu cafeaua fierbinte în faţă.
   Dar m-am întors gata să răspund la mailuri importante, să scriu despre mine, despre oameni cu ochi frumoşi ce beau bere într-un restaurant unde se ţinea o pomană, despre  Adobe şi Photoshop Users Group, despre Geniale Translator şi IBG-ul de decembrie, despre Schimbul De Cărţi care cred că e duminică şi orice altceva voi mai vrea. Gata. Sunteţi liberi să-mi spuneţi că v-a fost dor de mine. Minţiţi-mă! Am nevoie!


3 Doors Down – Right where I belong
Asculta mai multe audio Muzica

Bittersweet surrendering

(foto)


Foo Fighters – Come Alive
Asculta mai multe audio Muzica

Prea obosită să gândesc, reacţionez copilăreşte. Accepţi prea calm şi cu prea multă putere decât credeam că ai. Dorm prea puţine ore pe noapte. Am nevoie de somn. Somn odihnitor visându-te. Doar cafeaua mă ţine în viaţă. Cafea caldă cu lapte, cafea reîncălzita la microunde, nes rece şi greţos, cafea fierbinte şi dulce. Şi zâmbetul tău înţelegător. Mai revitalizant decât orice doză de cafeină.
 Activităţi solicitante fizic le fac încet, cu umerii lăsaţi şi mirându-mă de unde mai am puterea să rezist. Pâsâitul aparatului de parfumat mă sperie o dată la jumătate de oră. Şi tresar. Zâmbesc în gând pentru că ar fi un efort prea mare ca efectiv să fac gestul. Vreau să vii şi să încui uşa. Să faci două căni imense de ceai parfumat şi să mă înveleşti cu o pilotă. Să pui sezonul 5 din Friends şi să râzi căutându-mi privirea la glumele lui Chandler. Vreau să vii să mă odihneşti.

Oamenii din lumea mea.


Andries – Seara, Poaie, Parc
Asculta mai multe audio Muzica

 Scriu posturi sincere în gând. Aproape zilnic. Cuvintele nu îmi lipsesc ci liniştea de a le scrie. 
 Există un complot. Acela al oamenilor care nu mă înţeleg, complot cu ţinta de a mă schimba, normaliza doar pentru a mă înţelege. Sunt totuşi oamenii care mă iubesc, culmea, şi-aşa. 
 E dureros să-ţi conştientizezi într-o dupamiază, curăţând cartofi, vârsta. Care, apropo, e cea la care, dupamiaza, e normal să cureţi cartofi.  Aşa am început să urăsc să curăţ cartofi. Într-o dupamiază.
 O mandarină dulce, aşteptându-te, face cât un sms dimineaţa devreme dintr-un maxi taxi prea aglomerat. 
 De-a lungul vieţii, în diverse momente şi locuri, atât de diferite momente şi locuri, fiecare reuşeşte să întâlnească şi cunoască oameni pe care să-i poată iubi atât cât fiecare crede că ar trebui. Oameni speciali. Mai târziu în viaţă ar trebui să conştientizăm dorinţa şi bucuria de a-i vedea pe toţi, grămadă, în acelaşi loc, sub ochii noştri. Şi minunat ar fi să se înţeleagă. Să-şi recunoască unul altuia sclipirea. Eu am avut ocazia şi şansa. Unui sentiment unic. Vreau să fiu sigură că fiecare dintre ei ştie cât de mult înseamnă pentru mine. Le-o spun. Zâmbindu-le tâmp din colţul celălalt al camerei, strângându-i în braţe, depănând amintiri vechi şi sentimente renegate, bând whisky în nopţile cu lună plină, ţinându-i de braţ şi privindu-i în ochi. 
 Îi preţuiesc atât de mult încât în clipele de singurătate autoimpusă şi necesară am grijă să îi regăsesc într-o poezie scrisă pentru mine, o bomboană pe băţ, un acvariu cu peşti coloraţi, o carte neterminată, o însemnare într-un jurnal atât de vechi, o melodie permanentă în playlist sau doar adulmecând încheietura mâinii mele drepte.
 Sunt oricând gata să iubesc oameni speciali care îmi văd şi-acceptă adevăratul meu ritm şi nu-mi impun roluri externe.

After IBG #11 în Geenie Cafe

 (postul în care construcţia “majoritatea oamenilor” îmi dă de furcă în a o pune  în acord cu predicatul)
 Întâlnirea noastră de duminică fu frumoasă. Scriu impresii fără poze deşi aparatele au bliţat continuu. Vor apărea probabil când vom fi deajuns de celebri să poată şantaja. Ne-am strâns aproape 20 de persoane în mansarda de la Geenie. S-a vorbit tare, s-a râs zgomotos, s-au băut cafele din partea casei (multumiiiim!) şi prea multe beri. Mi-am dat seama că majoritatea oamenilor care vin la IBG îmi sunt prieteni şi vin oarecum pentru mine la aceste întâlniri, există şi un procent mic de nou veniţi care citesc despre IBG şi apar. Şi-apoi există cei care nu vin deşi ştiu de întâlnire. Şi ei se împart exact la fel: majoritatea care nu vine din cauza mea, doar pentru că eu sunt cea care organizez şi restul care nu dau destulă importanţă evenimentului în sine. Deci suntem într-un fel de echilibru. 
 Eu mă simt oricând bine în Geenie drept urmare am glumit, am zâmbit tuturor, am ronţăit covrigei, am băut cafele, m-am bucurat de fiecare om în parte şi am bârfit.  Puf, Ale şi Cip îmi dau stare de bine cu priviri familiare şi zâmbete preferenţiale, Iulian e din garda veche, Simona începe să fie, Radu mi-a plăcut (în sfârşit Cip şi Adi au avut concurenţă la susţinut idei şi argumentat teorii), Gg ne-a încântat doar puţin puţin dispărând după maxim 20 de minute, Sebi şi Marius au venit separat dar tot împreună au băut, Cristian Ciofu şi a lui frumoasă  Alice m-au surprins plăcut venind, Raluca în sfârşit a apărut de când ne ameninţă şi a lăsat impresii plăcute tuturor şi Iulia care mi-a părut sinceră, frumoasă şi pasională, preocupată de prietenii ei şi teatru (va avea nevoie de exorcizare având în vedere că a stat prea mult de vorbă cu Puf şi cu mine) însoţită de Paul care a fumat cuminte în capul mesei şi care am avut senzaţia că preferă să zâmbească atunci când avea o replică şi să o ţină pentru el (poate a încercat să fie misterios – i-a ieşit!).
 Vă mulţumesc că aţi venit, aţi socializat şi aţi lăsat impresia că v-a plăcut mansarda, fotoliile, muzica, servirea şi compania.

IBG de toamnă târzie

 IBG de toamnă târzie sau Întâlnirea Bloggerilor Gălăţeni cu numărul 11. Ne întâlnim duminica asta, tot în Geenie Cafe, la ora 13 30. V-aştept cu drag şi cu o ciocolată caldă-n faţă. Lăsaţi un semn că veţi veni să pot să va creez condiţii. S-a stat şi pe jos în alte dăţi şi tot ne-a plăcut dar mai comod filosofăm în scaune cu perne moi.

LE: De data asta avem rezervate mese la mansarda. Vor fi acolo(actualizez lista pe masura ce confirmati):

Stare de vis urât

Un pas greşit, o vreme mai întunecată şi-o împletire de situaţii nedorite m-au aruncat pentru o vreme în depresie. Urâtă stare. Neagră. Plâng şi exersez dorul de tine. Încerc să găsesc o scuză că am uitat de ziua unui om special. La mulţi ani, Dina! O să mă ierţi şi-o să mă crezi. Pentru că eşti blândă, bună şi frumoasă. Sunt lucruri mult prea multe care nu-mi ies în ultimul timp. Eşecuri zgomotoase mă agită.
 Complicaţii apar când crezi că liniştea pe care-o meriţi e în sfârşit în jurul tău. Încrederea în unii oameni m-a făcut să nu pot să mă ţin de promisiunile mele. E timpul să renunţ. La încredere sau la promisiuni. Şi.
 În plan, cu nouăzeci la sută certitudine, e Întâlnirea Bloggerilor Gălăţeni duminică, 15 noiembrie, la ora 13:30, la o cafea de prânz târziu, în Geenie. Azi am să merg şi-am să vorbesc şi-apoi am să v-anunţ oficial. Acum e doar în plan.  Sper doar că o reîntâlnire cu zâmbetele voastre să-mi amintească şi mie să zâmbesc.


Where the wild roses grow
Asculta mai multe audio Muzica

Gândul ăsta s-a uscat şi-a căzut

Mă plângeam zilele trecute că nu mi-am luat destulă toamnă şi deja vreau şi simt iarna. Nu m-am săturat de frunze, foşnete şi galben. Aseară mi-am luat singurătatea-n braţe şi-am poposit în primul parc din cale. E parcul ce-mi vesteşte mie primăvara şi-acum îl bântuiam încercând să mă-ncarc de alt anotimp de frică să nu treacă şi să rămân cu gândul. Cu muzică-n urechi, mănuşi ciudate fără degete şi o aşteptare strânsă-ntr-o eşarfă lungă am colindat un parc pustiu cu felinare chioare şi pisici zburlite.

 Toamna asta este de fapt despre vin roşu şi glume cretine-n Friends, despre cât de frumoasă e privirea ta când ţi-e frig şi cum ştii tu să-mi complimentezi cearcănele, despre ciocolată caldă-n mansardă la Geenie şi snuggle tradus gugulugu.
 E noiembrie. E timpul pentru IBG. De toamnă.


November Rain
Asculta mai multe audio Muzica