Ştiu să iubesc!

by


(foto)

Superputerea de a iubi chiar şi atunci când ţi-a dovedit că nu-ţi merită iubirea.

richie

E doar superputerea de-a iubi.
N-am să accept să mă înveţe nimeni să iubesc. Pentru că ştiu să iubesc. Nici unul căruia i-am spus te iubesc nu s-a plâns că nu îl iubesc cum trebuie sau nu ştiu să iubesc.
Un om care mi-a invadat sufletul rămâne pentru totdeauna în el. Nici o altă iubire de zeci de ori mai puternică nu poate detrona locul căpătat în suflet odată cu sentimentul dat la momentul când nu ştiam altă iubire. Doar omul care mă insipira o poate face. Atemporal, eu de atunci îl voi iubi total şi ireversibil pe el de-atunci. Lăţind momentul … e pentru totdeauna.
Când inima mi-e plină şi sufletul iubeşte, nici un alt zâmbet n-o să mă poată, nicicum, cuceri.

Eu nu pot fi excepţia care demonstrează regula

by


(foto)

…iremediabilă… crâncen iremediabilă… din punct de vedere romantic…
E un compliment primit des de-a lungul timpului… intenţionat să complimenteze sau poate să sublinieze defectul de a crede în dragoste chiar după recunoaşterea şi conştientizarea depresiilor şi disperărilor inevitabile şi inalienabile iubirii. Şi nu-mi pare rău nici o secundă pentru toate filmele de dragoste la care am plâns, pentru toate cărţile pe care le-am citit şi din care am adoptat principii, pentru înclinaţia spre poezie şi orice gând poetic, pentru convingerile mele de a trăi pentru şi din senzaţia iubirii. Mi-e ciudă că am ajuns la vârsta la care pot avea o părere despre dragoste şi-apoi să o simt. Mă bucur că am ajuns la vârsta conştientizării pasiunii, plăcerilor erotice şi senzaţiilor fizice … ştiţi ceva… am senzaţia că încurc termeni psihologici şi e frustrant când mă gândesc câţi doctoranzi şi doctori în psihologie îmi citesc blogul şi râd… poate mă străduiesc prea mult… Let’s keep it simple…
Mă-ndragostesc rar, repede şi iremediabil… trăiesc pentru sentimentul de a iubi, pentru senzaţia de lipsă de aer, pentru tremurul genunchilor şi pentru ochi în lacrimi. Da, am tendinţa de a-mi exagera senzaţiile. Rar şi greu spun te iubesc. Nu pentru că nu îl simt ci doar pentru a-i amplifica valoarea. Evit să fiu atinsă des, pupată sau strânsă în braţe. Nu pentru că nu-mi plac atingerile ci pentru că le doresc intense şi atunci când trebuie şi de la cine trebuie. Cuvântul ‘platonic’ nici nu ar fi trebuit inventat. E fad. ‘Sex’ e un cuvânt foarte important.
Pentru orice om, în orice moment al vieţii lui, există persoana care îl poate completa perfect! “Cred că există jumătatea perfectă. Chiar dacă plec de la premisa că sunt doar jumate din ceea ce ar trebui să fiu” până îl întâlnesc. Ştiu că sună a clişeu. Şi totuşi paradoxul încorporat în principiul meu e doar convingerea că omul nu-i făcut să fie monogam. Şi că odată sentimentul satisfăcut, se pierde intensitatea. Orice lucru, senzaţie, sentiment spre pasiune e minunat, maxim şi grozav la început. Eu cred în viaţa formată din mai multe începuturi şi binenteles acceptarea acestei filosofii care încalcă aşa zise principii morale şi sociale. Şi mai cred “crâncen” că există jumătatea (tile) mea (mele) pentru mine cea de-acum şi toate câte o să fiu de-a lungul vieţii mele. Dragostea dacă nu-i nebunie curată nu are nici un sens. Cât e nebunie(şi-anume, determinat în timp, ca să nu zic limitat) e ok… când încetează a fi nebunie, încetează a fi dragoste, jumătate, suflet pereche… deja ne-am maturizat în direcţii separate şi e timpul altei jumătăţi, altui început…
E ca una din acele useless superpowers, şi-anume read your own mind/soul. Cred că trebuie să-ţi cunoşti foarte bine sufletul şi să-i permiţi destule emoţii de-a lungul timpului pentru a putea citi în alte persoane ceea ce îţi trebuie ţie.
“Au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi” nu există! În schimb există senzaţia categorică de “vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţe” atunci când iubeşti. De-aici şi fraza de poveste/basm cu final fericit. Pe care eu în optimismul meu flower power, happy hippy o cred întotdeauna când iubesc. Pentru că aşa vreau. Să o cred.

Magic and science? Babadabupi?

by

Ea:

Questo flacone è la bottiglia magica dei pixies. Scrivi il tuo desiderio sul foglietto che trovi all’interno, tappalo ed esponilo in una notte di luna piena. I Pixies sentiranno le tue vibrazioni e faranno tutto il possibile perchè quello che tu desideri si avveri.

El:

…with my nerdness, I will invent time portal and teleport near you 10 minutes ago…

Şi mă întristez înainte de vreme.

by


Lumea sărbătoreşte ziua copilului. Lumea sărbătoreşte prima zi de vară. Chiar de e luni toţi sunt zâmbitori. Cupluri se plimbă mână-n mână, găşti colorate râd zgomotos urmând s-ocupe terase în soare. Jucării, îngheţată şi baloane. Eu zâmbesc trist şi nu am aer. Îmi pare rău că vreau prea mult. Îmi pare rău că cer prea mult probabil. Îmi pare rău că Cip are dreptate iarăşi! Intimitatea gândurilor noastre împărtăşite nu mai rămâne între noi. A luat proporţiile orgiilor romane. Prea multă lume ne vede, studiază şi ascultă. Nu mai vorbeşti cu mine. Poate justificat. Asta nu scuteşte nici un gram de suferinţă. Vreau să ţipi şi să te zvârcoleşti, vreau să simţi şi să râzi cu poftă, vreau să simt că îţi pasă cum îţi păsa. Un cadou ce-mi vine să îl trântesc. Nu merit indiferenţă. Cât de uşor aş putea fi făcută fericită şi totuşi pentru unii, iată, efortul e mult prea mare. E timpul să faci ceva sau să nu faci nimic. Să mă asiguri sau să nu. Din experienţă ştiu ce va urma. Şi mă întristez înainte de vreme.

E timpul să primesc.

by

Octombrie 2007 nu era timpul potrivit pentru mine. Şi, da, m-a luat pe nepregătite. Era doar timpul. Planuri altruiste şi clişee au fost mototolite şi aruncate la coş. Filme de groază cu sticle de gin şi mormane de pastile au fost respinse. Lamazze a funcţionat atunci. M-am scuturat şi m-am ridicat în picioare. Ca supereroii din filmele holiudiene. Cu muzică de fundal cu tot. Universul meu se prăbuşise şi îmi doream un univers nou şi plin cu tot ce îmi fusese refuzat, renegat, interzis, furat sau sacrificat.

Trăieşti degeaba fără muzică şi cărţi. Trăieşti degeaba fără dragoste nebună. Prietenul cel mai bun şi omul de care eşti îndrăgostită nu sunt compatibili. Distanţa perfectă sau preferata unul de celălalt şi-o vor găsi singuri exact că doi magneţi cu-acelaşi pol (tu) sau două feline clipind somnoroase în aceeaşi încăpere. Echilibru dorit doar cât să-ţi dea timp şi putere de exagerări şi extreme. Intelectuali corporatişti, crize, economie, rate, ipoteci şi pensie? Acceptate undeva că bază dar nu ca viaţă de zi cu zi.
Azi mă bucur că dacă-s supărată cuiva îi păsa şi mă sărută părinteşte pe frunte. Altcineva sau acelaşi mă-nvata să ascult muzică bună. Sau poate doar mă bucur că are cine să îmi cânte la chitară melodii ce mă răscolesc. Mă bucur că are cine să mă sune dimineaţa când mă relaxez în baia cu spumă şi să îmi spună : Liz, te-am sunat să îţi dau marea la telefon! Sau ochi copilăroşi ce mă privesc cu teamă complicată şi-mi dau probe prea grele pentru o braţară de ată înnodată. Sau buze feminine moi ce ştiu să fure sărutări în grabă mă bucură la fel de tare. Nu cer, nu trag de nimeni şi nu am să insist. E timpul să primesc.

Beautiful veins and bloodshot eyes

by Liz


foto

Play.

Când optimismul meu ia şuturi, când încrederea în mine e răsturnată o dată şi încă o dată, când ghinioane îmi pun la încercare superstiţiozitatea şi faze urâte îmi pun la încercare capacitatea de a încasa lovituri iată că rezistenţa mea cade. Dispare. Şi se instaurează, ca la ele acasă, sentimente de modestie scârboasă, stări ample de nimic, convingeri că tind spre zero, glasul tremurat şi neconvingător şi neîncrederea în instincte proprii şi principii. Din ştiu ce fac pentru că eu mă transform în oare ce să fac că habar n-am şi mai apoi în sigur greşesc şi dacă fac şi dacă nu fac! Mă simt mică şi insgnifianta, mă simt goală şi singură, nefolositoare şi neputincioasă, mi-e frică şi plâng. De prea multe zile. Mansarda mi-o doream întunecată. Îmbrăţişările tale mai calde ca niciodată. Zâmbetul îndrăgostit îţi stă bine şi eu nu am putere să mă bucur. Trecutul îţi dă drumul. Liceul ăla e imens. M-am simţit clasa a opta nu adult pus pe fapte mari. Încă mă simt. Îmi vine să respir lamazze şi să nasc o încredere nou nouţă în mine.

…take a sentence full of things you’re not supposed to say and feel it…

by


Freedom’s just a word today! When someone takes your word away it’s seldom ever heard so take a sentence full of things you’re not supposed to say and carry on, but don’t write it down or you’ll be gone!
Love is just a song today! When someone takes the song away you seldom sing along, so take those lyrics serious and sing your life away and carry on, but don’t write ’em down or they’ll be gone!
All we ever do is talk, we like to ride but we never walk, we make it so damn easy and we get bored…
Why can’t anybody see what’s good for you is good for me?!
I can’t take your sillyworld no more
Peace is just two fingers now, peace was just a phase! When someone put it on a shirt, you knew to count the days. So take those fingers tape ’em up and shove ’em up your ass and carry on but don’t try it now cause peace is gone!
Why can’t anybody see what’s good for you is bad for me
I can’t take your sillyworld no more!
We fight our instincts/We go to extremes/We fought a lot…

stone sour-sillyworld
Asculta mai multe audio Muzica »

O zi ciudata si epuizanta. Faze superficiale, banale si care fura energie. M-am impiedicat, mi-am agatat fusta si eram sa raman fara ea, aproape am varsat o cana de apa in bratele unui client important, m-am certat absurd, am pierdut seara fiind rea intr-un bar mai intunecat decat de obicei si-am adormit la filmul pe care mi-l doream sa-l vad.
Azi mi-am promis razbunarea. Azi voi trai de doua ori mai intens.

haş te te pe două puncte sleş sleş

by


After IBG cu fotografii, zdrăngănit de chitări, dansuri în sincron şi voie bună…
Prin comparaţie cu întâlnirea de data trecută care fu booooring la o masă de restaurant, iată că de această dată bloggerii au ştiut să dea din ei mai mult decât era de aşteptat. Astfel au transformat această întâlnire, pe rând, în SDC sub îndrumarea Rrimunei binenteles vorbind despre cărţi citite şi recomandate, despre lansare epică de carte şi cărţi proaste, apoi în blogmeet oficial vorbindu-se de la tribună despre trafic, publicări, manipulare şi edituri şi-apoi în folk-rock party cântându-se la chitări şi microfoane, stând pe jos sau dansând în sincron.
Faze geniale şi de menţionat au fost tricoul lui Cosmin cu link la un blog ce nimeni nu ştia că este al lui, părul Verei, zâmbetul, tatuajul şi inteligenţa lui Andu, vocea lui Şobo (Laurenţiu), veselia şi adorabilitatea Mirunei şi rochiţa Simonei spre deliciul celorlalţi prezenţi şi-anume: Liz, Pufi, Cipi, Dragoş, Daiana, Iru, Dudu, Bianca şi Cip. Cei nementionati sper să îmi accepte scuzele, dacă nuu… dau vina pe Reds (‘s’ e pentru plural!)
Deşi locaţia mi se părea puţin cam trandy pentru gusturile noastre s-a dovedit a fi excelentă. CLUB FASHION cu tot cu proprietari s-a dovedit a fi un loc frumos şi primitor care ne-a dat intimitate să ne desfăşurăm, răcoare chiar dacă ne aglomerăm, microfoane şi asistenţă tehnică şi invitaţii la bikini party :) E locul perfect pentru organizat orice gen de party. Dacă ne dorim să ne mai primească în aceleaşi condiţii şi fără restricţii o să zâmbim frumos şi o să ne gândim să facem consumaţie măcar cât făceam în alte părţi când mergeam (!!) şi nu aveam confortul nici la jumătate de-aici. Zâmbete misterioase, freze ciudate, doruri mari şi impresii de sabotaj au făcut această întâlnire frumoasă din punctul meu de vedere. Păcat că nu vin mai mulţi bloggeri gălăţeni să ne cunoască şi să-i cunoaştem. V-am zis că facem BlogParty cu bere, animatoare şi tot ce trebuie?? Facem! Poate atunci!

Au mai scris despre: ah, deocamdata doar Andu