My kryptonite…

by


I took a walk around the world to ease my troubled mind. I left my body laying somewhere in the sands of time. I watched the world float to the dark side of the moon. I feel there is nothing I can do!But you… after all I knew it had to be something to do with you!
If I go crazy then will you still call me Superhuman? If I’m alive and well, will you be there holding my hand?
I’ll keep you by my side with my superhuman might!
You called me strong, you called me weak but still, your secrets I will keep, you took for granted all the times I never let you down… you stumbled in and bumped your head, if not for me then you’d be dead, I picked you up and put you back on solid ground!
I really don’t mind what happens now and then as long as you’ll be my friend at the end!
Those little things you say when words mean so much…you never back down when they all shy away… you always listen to me…
The only thing that gets me through this is what I feel and I feel you…

3 Doors Down – Kryptonite
Asculta mai multe audio Muzica »

The word Kryptonite is also used in modern speech as a synonym for Achilles’ heel, the one weakness of an otherwise invulnerable hero.

Plutonul

by

Ora 6 dimineaţa în luna mai are o lumină specială. Când plec atât de dimineaţă de acasă spre un alt acasă nu-mi pieptan părul. Ies ciufulită şi căscând din scara blocului. Merg încet târâindu-mi slapii şi geanta atârnată pe şold. Simt răcoarea dimineţii, clipesc des din cauza soarelui şi-mi place fusta lungă cum îmi mângâie picioarele. Ce-mi veni să port fustă azi? Stare frivolă. Zâmbesc şi roşesc somnoroasă. De ce? Vrei să ştii de ce? Uite! Am să-ţi spun de ce: Findca tu poţi să-mi dai lumină de mai în decembrie! Ştie Andrieş ce spune. Maşina îmi pare la fel de somnoroasă. Îmi place să cred că promisiunile care i le fac dimineaţa că o să o spăl, o să-i şterg bordul cu şerveţele umede şi o să arunc toate paharele de cafea şi ambalajele de orbit roz din portiere, ea le aude şi le crede. Pe faleză lumina e mai (puternică) şi apa Dunării turcoaz.
Stare de bine şi lene.
Toată lumea e veselă. Nimeni nu bănuieşte nimic. Ultimatumul a fost dat în şoaptă. Am făcut cu ochiul. Aveam nevoie de ei azi într-un anume fel şi au ales să se poarte că de fiecare dată în ultimele luni. Altfel. Asta i-a executat astăzi. Chef de nimeni şi doar de mine. Zâmbesc neabtinut. Iubesc. Ascult muzică. Adio. Vor rămâne doar cei ce dau la schimb senzaţii.

Pantaloni de camuflaj şi-un tricou alb

by


Am să amestec un om cu o carte. Un om inteligent şi captivant nu întâmplător cu o carte de maxime sau proză ultrascurtă cum o intitulează autorul. Tu pe de o parte şi Chef pe Titanic de Vasile Ghica pe de altă parte. De ce? Pentru că v-am descoperit în cam acelaşi timp, pentru că ieri ai răsfoit şi tu cartea şi ai citit zâmbind din maxime, pentru că e o carte de 500 de pagini pline de înţelesuri deci ţi se potriveşte.
Eu Sunt o rătăcită! Dar tu, cititorule, pe cine cauţi? Îmi cam vine să te întreb deşi îţi exersezi priviri bizare asupra mea. Şi totuşi despre tine deocamdată nu pot să spun decât: Îl cunosc.I-am răsfoit mintea într-o seară.
Ore întregi ne-am proclamat principii pe rând, fiecare foarte sigur pe scara proprie de valori alcătuită că apoi să ne aplaudăm în gând sau la propriu concluzionari categorice. Ironic, evident, am să spun că sună bine ideea conform căreia Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai. Şi-o spun doar pentru că la tine acest apetit este exagerat. Şi e cel care te face cine eşti.
Toată dupamiaza am alergat prin propria noastră definiţie conştienţi că ne străduim să nu încăpem în nici o definiţie! Misterele nerezolvate ne fac să provocăm polemici. Pentru tineri, dialogul este de-a dreptul terapeutic.
Şi ideile “exhaustive” (Care epuizează un subiect; complet, în întregime- Din fr. exhaustif.Sursă : DEX’98… iată că ne-am înşelat). O polemică îi edifica, de regulă, pe câţiva şi îi derutează pe ceilalţi. Te-ai mirat că nimeni nu părea derutat. Te simţeai dând probe. Ai zâmbit frumos, azi, când ţi-am întrerupt un nu cu-o acuzaţie că-ncepi altă polemica doar pentru că polemicile nu vizează neapărat adevărul, ci compromiterea adversarului. E normal să fie previzibilă întoarcerea ta. Ai găsit mistere şi enigme de rezolvat. Asta căutai. Fără puţin mister, frumuseţea este o eroare. E normal să fie aplaudată întoarcerea ta. Eşti plăcut. De noi. Pentru că putem să vorbim de muzică şi cărţi citite. Prin cărţile altora, descoperim în noi teritorii nebănuite şi ne place să ne lăudăm cu unele. Dar nu cu toate. Ne place când ideile noastre rezonează în altcineva. Chiar dacă asta descoperă lucruri noi ţie despre tine. Nu-mi convine nici mie să-mi cunosc toate scorburile sufleteşti. Vorbim despre egoism, schimbări şi bani, despre a fi şi a avea. Două vorbe? Nu, două lumi. Şi mai ales pentru că vorbeşti despre tine. Îţi meriţi “adorabilul” refuzat.

Cu dedicaţie din carte:
Omul contemporan a transformat absurdul existenţial într-o sublimă disperare cosmică.

Eu sunt la puterea tu, iar el nu poate fi decât radical din noi.

În natură, egoismul poartă numele de selecţie naturală.

Unii se transformă, alţii doar se deghizează.

…every day for us something new… open mind for a different view… trust I seek and I find in you…

by


O noapte în care mi-a pus rock românesc până la 3. Mi-a spus că mă iubeşte cu ochii sclipind. Am împletit brăţări de aţă, am cântat şi-am băut vin alb. Mi-a mângâiat umărul şi s-a jucat în părul meu. Mi-a sărutat mâna cu ochii închişi. În noaptea asta a reuşit fără să se străduiască să fie bărbatul ideal. Doar iubind. Dragostea te transformă.
O altă noapte în care un trup alb şi frumos de femeie parfumată mi-a dat o indragosteala superficială. Culoarea ochilor lui m-a vindecat. Teama recunoscută frumos s-a transmis. E singura care n-a fost avertizată că eu dau dependenţă.
Cireaşa n-a murit degeaba înecată în vârtejul de îngheţată şi abandonată într-o scrumieră.
Zâmbet fierbinte lobului urechii tale stângi.
Sărută-mi buza de sus să-mi treacă… Ţi-aş săruta-o cu buza mea de jos (… pe care o preferi…) dar trebuie să stai invers…
Eticheta!
“Eu nu eşti tu!” mood azi… îmbrăcaţi la fel, făcând glume peste glume şi cântând la chitară…
Două cuburi ale Angelei lipite pentru mine zilele astea au însemnat medicament pentru furtunile mele interioare.

Abia când ai plecat m-am întrebat de ce mint oamenii. Se ascund de propriile lor greşeli, căutând o altă realitate în care să nu fie nevoiţi să dea socoteală. Ciudat e că minciuna nu-l afectează pe cel ce o spune, ci pe celălalt, care o conştientizează. Orice om scade în ochii noştri din clipa în care am înţeles că minte. Una e să te mintă vecinul, colegul sau o cunoştinţă, altă e să te mintă cel apropiat, în care ai investit atâta încredere. Atunci se năruie ceva, iar în locul bucuriei de altădată rămâne tristeţea. Într-o zi vei înţelege că nu pe mine m-ai minţit. Uneori trebuie să accepţi şi lucrurile pe care ai fi vrut mai degrabă să le negi. Ele fac parte din tine, din viaţă ta, care nu e nici pe departe perfectă. În cele din urmă, te obişnuieşti şi nici măcar nu te mai revolti. Face parte din lecţia de adaptare. Ceilalţi, de cele mai multe ori, nu pot să priceapă motivele furtunilor tale interioare. Aşa cum nici tu, la rându-ţi, nu ai pretenţia de a intra, cu paşi mici şi bine intenţionaţi, în sufletul altcuiva. Rămâne doar comunicarea, singura cale prin care se poate transmite în exterior câte un crâmpei din lumea interioară. A fiecăruia.

În dragoste şi în război totul e permis.

by

Pe sistemul “Zâmbeşti aşa frumos pentru că ai făcut în teză?” “Sau că te-am văzut pe tine!” mă văd nevoită să mă recunosc vinovată, cea mai cea rea, al doilea cea e intenţionat, să îmi cer scuze pe motivul că nu merită atâta răutate şi alte asemenea…
Iată:
Îmi cer scuze pentru vorbele urâte, grele şi în public. Dragostea dacă nu e nebunie curată nu are nici un sens îţi spuneam şi râdeai. Ştiu că o să îmi ierţi răutatea şi o să îmi zâmbeşti data următoare când ne vom vedea, oricând ar fi ea. Nimeni nu a încercat să îmi înţeleagă furia într-una din zile şi mai apoi acţiunile. Poate doar testam. Poate vroiam să văd sinceritatea nouă şi proclamată până unde merge. În fine. Sunt doar om. Un om care te-a avertizat de la început de priorităţi şi butoane de panică ce nu trebuie apăsate. Ţi-a cerut în schimb sinceritate. Şi-apoi dacă nici tu nu-mi înţelegi reacţiile şi pasiunile restul nu o vor face niciodată. Deci scuză-mi reacţia şi ieşirea cu spume. Iată că testul a fost poate cu succes şi a reacţionat cine trebuia să reacţioneze. Îmi pare rău. Şi-apoi faza în sine nu merită atâta consum de energie. Scuză-mă. Când o să-ţi vină să răspunzi “maaaaro” sau o să te întrebe cineva de ce vrei gumă ştiu sigur că o să-ţi aminteşti cu drag de mine/noi.

Întâlnirea bloggerilor gălăţeni #08

by

Duminica asta aveţi ce face! Mergeţi la schimb de cărţi. Eveniment important: se predă ştafeta. Duminica viitoare? Ne întâlnim iar ca bloggerii! De această dată am ales un club mic şi cochet, cu canapele comode (sper) şi pereţi roşii, cu mai multă intimitate şi promisiune de muzică pe preferinţe. IBG 08 se va ţine în Club Fashion (Traian nr. 55), în partea cealaltă a parcului Albatros, aproape de Împărăţia Lizului (pentru cunoscători). Ne întâlnim ca de obicei la ora 15:03, duminică 24 mai, în Club Fashion la un suc, o bere, o cafea sau ciocolată, un ceai verde sau o vodkă. Aberam, socializam, râdem sau stăm serioşi, cântăm la chitară sau nu şi ne lăudăm cu şi despre bloguri. Promovaţi, înscrieţi-vă aici şi veniţi!

Lacrimile mincinoase!

by


Explicaţii neînţelese şi inutile

Aş vrea să fie inutile, aş vrea să fie subantelese sau citite în ochii mei. Ceea ce eu ofer nu o fac din generozitate extremă sau fiindcă sunt/aş fi/m-aş vrea prea sociabilă ci doar pentru că simt/cred că unii oameni o merită. Nu am nevoie, nu cer şi nu caut. Nu am chemat şi nu am tras de nimeni. Cercul format e din cauza destinului, sorţii, marţi 13, pisică neagră, 13 la puterea 13, voodoo şi flori de măceş. Încerc să explic că cercul este închis, societatea este secretă şi privilegiile sunt mari şi speciale. Nu-s pentru toată lumea ci-s doar pentru noi. Ar trebui să observaţi că exact prietenia care ne leagă ne face speciali în ochii celorlalţi, ne face doriţi şi căutaţi, ne face acceptaţi şi invitaţi, ne face invidiaţi şi iubiţi. Nu încercaţi să normalizati şi să deschideţi cercul, nu încercaţi să împărţiţi privilegiile şi să va lăudaţi cu secretele. Păstraţi cupolă desupra noastră. Păstraţi invizibilitatea când trebuie şi misterul în restul cazurilor. Oameni buni, sunteţi speciali! De aceea! Nu doar pentru că ne cunoaştem între noi ci pentru că noi cei speciali ne-am nimerit la momentul potrivit şi-n viaţă potrivită la un loc. Nu vreau să vă dau exemple de oameni ce au încercat şi poate încă încearcă să între în societatea noastră şi nu reuşesc. Îi primim şi acceptăm la întâlniri publice de bloggeri, la întâlniri în baruri şi cafenele, la schimburi de cărţi şi alte asemenea dar nu în intimitatea noastră specială. Pentru că acolo trebuie să fie speciali să poată fi! Aş face orice pentru fiecare dintre voi şi îmi place să cred că aţi face orice pentru mine. Până la proba contrarie nu îmi trădez niciodată prietenii şi voi continuă să ştiu, să simt şi să aflu multe înainte să mi se spună.
Şi poate e dureros pentru unii să citească şi să înţeleagă. Poate pentru alţii rândurile dau speranţă. Nu avem probe speciale pentru a accepta prietenia şi prezenţa unora ci doar, bizar, ne bazăm doar pe feeling şi sinceritate. Instinctual.
Mai e nevoie să vă amintesc ce puternici suntem împreună şi prin câte am trecut? Va amintiţi cum? Noi cu noi. Desenând ca să-ntelegem.
Următorul pas poate ar fi să ne desenăm priorităţile. Sunt oare singura care mi le-am proclamat sus şi tare? Tot alea sunt. Este.

Chiar nu ai înţeles nimic! Ai trădat absolut fiecare persoană din jurul tău! Şi-acum trebuie să plec ochii în pământ şi să îmi cer scuze persoanelor în faţă cărora ţi-am luat apărarea. Noaptea asta m-a făcut mai rea. Deşi ieri după ce ai plecat eram pregătită să îţi ţin partea în continuare. Discuţia cu tine m-a făcut să realizez cine eşti de fapt. Mi-e ciudă pentru fiecare sacrificiu pe care l-am făcut pentru tine şi pentru fiecare compromis acceptat. Mi-e ciudă pentru fiecare sfat care te-a făcut dezirabilă. Mi-e ciudă pentru fiecare senzaţie exagerată la adresa ta. Nu meritai. De ce? Pentru că din toate persoanele care îţi pot cădea la picioare l-ai ales pentru o suita de gesturi libidinoase pe singurul care nu trebuia. Ce rost are să ne minţim? Trădarea doare şi nu se iartă/uită/trece peste! Degeaba plângi sau cauţi scuze! În momentul ăsta joci în cel mai ieftin film cu adolescenţi. În rolul negativ! Eşti aia care trădează, care pică repede şi căreia i s-a urcat la cap! Îmi cer scuze dar nu are rost să-mi controlez cuvintele dacă tu nu-ţi controlezi gesturile. So, ceaiul nu va mai fi pentru tine, zâmbetul nici atât ci doar regretul că nu-mi poţi fi indiferentă! O să tind spre acel sentiment! Lacrimile îţi erau mincinoase, cuvintele la fel! Îţi meriţi “celălalt” anturaj şi prietenele vechi!

Ceva imposibil

by


Dacă aş avea o dorinţă mare sau m-ai pune să-mi imaginez ceva perfect şi puţin irealizabil de frumos aş spune aşa:
Aş vrea să mă răpeşti nebun, într-o zi în care plouă turbat şi cald. Să mă iei de o mână şi să mă ajuţi să sar strâmb peste băltoace. Să nu îţi pese o secundă că-s în papuci şi pantaloni scurţi de in. Râzând să mă înghesui în mijloace de transport şi să mă plimbi prin oraşul curat după ploaie. Să te îngrijoreze gleznele mele goale stropite de noroi ca mai apoi să îţi găsesc în buzunarul hanoracului pachetul meu roz de şerveţele umede. Să comandăm Big Mac pentru fiecare şi cu ei calzi şi înghesuiţi în rucsac să plecăm într-o cafenea cu lumini strâmbe de mansardă şi muzică bună. Să comandăm ceaiuri cu gheaţă şi să ne lase să ne savuram liniştiţi şandvişurile pentru că suntem clienţi fideli. Să plecăm pe jos spre casă şi să râdem de mirosul insuportabil de mâncare uscată din magazinele pentru animale. Să cărăm un cartier întreg un sac mare de nisip pentru pisici şi-apoi să ne oprim în mijlocul intersecţiei pentru a te face fericit cu mp4 plin cu muzica ta. Flori de măceş, persoane dragi nouă sau telefoane care să-mi complimenteze părul tuns ne-ar face să zâmbim/râdem cu poftă/facem cu ochiul.

Joacă-te în părul meu!

by


O zi pe care o aştepţi te poate surprinde. Plăcut doar dacă eşti un pesimist.
Fond muzical frumos. Zâmbet la fel. Sentimente simple.
Îmi place senzaţia pierce-ului în limbă. Chiar dacă nu am.
Fac comerţ cu senzaţii. Când nu mai primesc încetez să mai dau.
Pun condiţii. Aştept compromisuri.
Ai uitat cum să provoci. Am uitat cum era.
Ar trebui să începi să vorbeşti. M-am săturat să te întreb.
Ar trebui să te întreb. Niciodată nu ai vorbit.
Provoc, vorbesc, întreb, răspund.
Mă iubeşti? Why not?!?!