Puternic şi hotărât să mă salvezi. M-ai luat de mână şi de data asta m-ai ţinut strâns să nu mă retrag. “Cu trenul n-ai mai fost demult! Ştiu eu!” Ştii tot, nu am secrete faţă de tine. Şi nu ştiu cum ai profitat de ameţeala mea şi vâjâitul grabei cu care mă trăgeai prin gară că m-am trezit respirând într-un compartiment cu tine privindu-mă de jos, lângă genunchii mei. Privindu-ţi ochii, părul şi buza de jos am uitat să te-ntreb unde mergem. Deşi mereu răspunsul e oriunde! Cu cearcăne şi urme prospete de lacrimi, cu dungi întunecate de rimel, cu unghii negre-adânc înfipte-n palme, cu tremurat uşor şi păr nepieptanat… cu toate astea mă iubeşti. O noapte neagră ne-a primit într-un oraş ce parcă ne-aştepta demult. Tăceai şi mă ţineai aproape. Credeam că dacă zic ceva stric tot. Oftam şi-atunci tu îmi zâmbeai dement. Ştiai ce faci. Planificai neprevăzutul. Imprevizibil prevedeai. Senzaţia, sărutul şi îmbrăţişarea pe strada aia cu felinare, oameni şi dughene. Mi-ai arătat un câine mic cu degetul şi am avut curajul să te imit timid zâmbind spre un motan portocaliu pe un pervaz. Părea c-aşteaptă. Te-ai aplecat şi mi-ai legat şiretul care atârna, mi-ai ciufulit părul lejer şi-ai scos din buzunar o eugenie. “O împărţim?”
Un parc fără ţânţari, o poartă mare ruginită şi o căsuţă c-un fotoliu vechi. Mă cunoşteau şi habar n-am de unde. Spre dimineaţă când ţi-am mulţumit te-ai întristat puţin. Glasul meu era al unui om condamnat nu salvat.
Am adormit tot drumul înapoi cu buzele pe gâtul tău. Nu m-am trezit nici acum.
Hei neata!
Eu adorm cu mult dupa ce apune soarele :)
Neata, dani… esti dependent de online… lasa lasa… am vazut eu…
Liz,cumva traim vieti paralele!Am avut si eu o calatorie cu trenul cu EA pe picioarele mele a adormit…sunt uimit!ma rascolesc comentariile tale ar fi fost bine daca EA ar fi existat cu adevarat,dar a fost doar o iluzie intrata in viata mea.
visul ideal :x
Cumva mi-e frica de momentele astea. I know they'd haunt me if something were to go wrong.
hmmm… ce fel de eugenie era?
aladin, suntem norocosi inseamna… astea-s amintiri frumoase…
5z, da, din care sa nu te mai trezesti…
Daianara, asta se si intampla acum cu mine… ma bantuie…
ramses, dubla! :)
Zici tu…?:)
Mi-e dor de tine.
Dina, si mie. Zile agitate la mine… poate prea…culmea degeaba! Si tot ce stiu e ca iti trebuie liniste tie, acum. De la mine multa bafta, o-mbratisare fierbinte si un sarut in varful buzelor moi. O cafea, un dor si-o ploaie racoroasa pastram in Imparatia Lizului pentru tine…
Da, aladin… calatoria cu trenul si ea pe genunchii tai, limonada bauta impreuna … toate astea-s amintiri frumoase din vietile noastre paralele, zic.
Liz:daca poza alb negru in care doar ochii se vad este a ta,vad multa siguranta si incredere,o fata simpla si puternica.Am zis bine..? :)
aladin: sper sa dau senzatii si sa inspir trasaturi de caracter prin ceea ce scriu nu prin fotografii care sunt multe si detaliate pe tot blogul nu doar cea din dreapta paginii… :)
O faci foarte bine,iar eu am vazut doar o poza si mi-a fost suficient sa cred…,pana nu vezi nu crezi.:)
fain compliment, nu am ce spune… multumesc… (daca mint?)
Neee… :))