It hardly ever goes as planned: gentle, easy and smooth

În sfârșit îmi văd planurile cu o claritate neașteptată după prea multe cafele. Totul e realizabil și palpabil. Inclusiv pielea ta.
Fac liste în minte și în curând o să port o agendă mare după mine. Știu ce am de făcut, unde și cu cine și toate astea îmi dau o energie pe care nu am mai simțit-o de multe luni. Ani, poate.
Am ieșiri de răutate și câteodată cer prea mult. De la situație, de la discuție sau de la tine. Și n-aș schimba nimic.
Adun resurse pentru mai încolo, mă gândesc din timp și mut rafturile între ele doar în gând.
Să treacă două zile, să vina Ale, să mă distrez până uit de mine/tine, să-nceapă și aprilie și să pot încuia ușa, dansa goală sub ferestre ce dau spre cer și-apoi întinde pe spate în mijlocul casei și număra stelele.
Obstacole vor mai apărea, stări (g)rele și frustrări, un ‘n-am putut” și-un “nu am vrut”, un “am încercat”. Dar le voi lua pe rând, încet și sigur.

Burning edges and scars and stars. Old pangs, captivation and beauty. Strain and shadows and worry and yearning. Sweetness and madness and dreamlike surrender. They hurl you into the abyss. They taste like hope.
V.E.

Zâmbesc. E bine.
Liz

We can blame it on a lot of things or we can just admit we were shit people

Cea mai frumoasă petrecere trebuie musai să aibă prietenii mei cei mai buni, exact ăia care au știut să fie acolo, musai șapse longdrafturi, 14 shoturi de tequilla, nici măcar o țigară rămasă sau doar una strâmbă, o masă mică și rotundă la care mi-aș fi petrecut tot restul vieții, o masă mare cu multe canapele moi și-un blitz, prea multe complimente, sentimentul de în siguranță, muzică neapărat bună și neapărat cântată de noi toți, nici un regret, peripeții până la a ajunge acolo, cz al meu, o dimineață cu două cafele și cea mai frumoasă privire, o halbă de cuburi de gheață, o cola rece și doar un tremur de mahmureală. De mult n-am mai fost la așa un party fain. De ultima oară, de fapt. De la Punkvelion. Se va umple în curând online-ul și de poze de la acest best party eveeer…

Mi-am dat seama că mulți oameni mă iubesc tare. Sau că unii vor să înceteze brusc. Sau că încă mă iubesc dar din motive absolut greșite. Sau doar încep să mă iubească. Îi păstrez în mine doar pe cei care mă iubesc pentru motivele care trebuie. Alea bune și sincere, altruiste (atât cât permite iubirea) și optimiste. Și-am să mă îndepărtez de cei ce-mping în față iubiri limitate cu reguli inventate și schimbate de la săptămână la altă sau intensitate schimbată de la o stare la alta.

Și fraza aia pe care nu știu de unde am reținut-o și nici de ce spun numele astea: what Louie says about Louise, says more about Louie than about Louise…

Imaginar îi mai îmbrățișez pe toți încă o dată. Mai mult pe Adi. De la mulți ani!

The downsides of independence are immensely shitty

M-am obișnuit să nu cer și să nu chem. Să nu sun, să nu depind și să nu promit. Sunt o tristă. Nu, pe bune, adică plâng în hohote la filmulețe sad cu pisici și-apoi îmi chinui pisicile câte douăzeci de minute, din dragoste evident, până se-ascund confuzate de nebunia mea temporară(speră ele); locuiesc singură și câteodată, brusc, instantaneu și deodată, într-una din 100 de nopți îmi dau seama că dorm singură și că e aiurea să dormi singură într-o casă; m-am obișnuit să nu vorbesc și să nu povestesc ce aflu sau mi se întâmplă și aproape că am senzația că nici nu mi se mai întâmplă pentru că n-am cui să i le povestesc. Faze de om trist. Momente dinalea de luciditate dureroasă.
This one time, in band camp… Continue reading

Create what you wish existed

Am vegetat un weekend întreg, am dormit și băut ceai, am mângâiat pisici și înnodat flori. Am început săptămâna cu ochii în ceață de la prea mult somn și soare. Mna, nu-i rău!
În weekendul următor sunt iarăși multe în plan.

Sâmbătă și duminică e Târgul Urban Handmade în Bankers unde o să mă găsiți cu o cafea în mână, Capone în brațe (motanul rezident din Bankers) și zâmbind sinistru celor ce-mi vizitaza standul cu dreamcatchere și brățări.
Sâmbătă seara merg la un concert ținut de o formație tribut AC/DC în Daily.
Duminică la ora 14, tot în Bankers unde eu oricum sunt, avem masă rezervată să o umplem cu teancuri de cărți la SCHIMB DE CĂRȚI Galați, ediția de primăvară.

Ca să știți unde mă găsiți pentru autografe.

—-
Undeva pe parcurs ceva s-a schimbat. Nu știu exact ce dar am constatat că nu-mi pot face planuri cu oamenii ce-mi populează spațiul intim (câțiva metri în jurul persoanei mele). Nu concert, nu disco night, nu nimica. Vreau la mare de 1 mai. Sau la munte. Am prea multe zile libere că să le pierd în Galați. Dar n-am cu cine… Pe motiv de lipsă de bani, de lipsă zile libere, de lipsă chef sau tragere de inimă, toți îmi ridică în sictir din umeri la entuziasmul cu care îmi prezint planurile ca apoi să mă scoată vinovată pe zilele de distracție în plus față de ei. :( I need new friends.
—-

Diseară, o să pipăi cât se poate de enervant și clișeu tatuajele Dinei, o să o strâng în brațe și o să-i dau un pahar de vin roșu. După care o să o otrăvesc. Cu pisici.

—-

Ce-ar fi să plec la țară pe malul Putnei, la poalele Magurei?

One of those days

Când prieteni te sună aproape de miezul nopții cu semidrame, când abia abia te trezești să pleci la muncă, când uiți să faci un lucru important și trebuie să treacă ziua cu gândul că l-ai uitat și că nu ai cum să-l rezolvi până dupamiaza, când motanul tău preferat din cartier zace într-un colț respirând greu și nu știi ce să faci, când mergi plângând până la birou și nu știi de ce plângi, când ora 8 vine cu o migrenă, când e ziua îndrăgostiților și nu-ți găsești iubitul nicăieri, când ziua, oamenii și starea prevestesc ceva rău… e o zi dinaia…

E totul hormonal… așa că șterge-ți ochii, vindecă migrena, pune o cafea, ia o pastilă și caută-ți iubitul.

Apoi îi auzi vocea:

“dee sfântul Valentin se încălzesc două baghete de pizza, se face cafea, se aduce și un ou kinder și se oferă femeii, și se stă cu ea toată ziua ei de muncă … atașat și un ghiveci mic cu o floare pentru mâncare la pisici…”

E o zi dinaia în care toți cei dezamăgiți de iubire au grimase acre și dinții strepeziti, când cei îngropați în monotonia relației în care au ‘evoluat‘ de la “iubi!” și “pui” la ‘fă și bă’ se simt obligați să facă un gest după care se plâng prietenilor/prietenelor că ce rahat de zi care i-a obligat să facă un gest, e o zi dinaia în care înjuri Sf. Valentin pentru că ți se pare că e mai cool să negi ziua asta și îți verși oful pe inimi, trandafiri și animale de pluș dar de fapt devii mainstream.

Recunosc că m-am îngrețoșat puțin la standul de personalizate când toate cele 6 persoane din fața mea cumpărau pernuțe cu inimi roșii și poza lor pupându-se și dintre buzele lor ieșind raze, și eu am cerut un tricou negru cu Rammstein scris cu alb, ambalat într-o conservă de mazăre.

Și nu, nu ne sărbătorim dragostea în fiecare zi ci doar ne bucurăm de ea, că e awkward să îi duc într-o zi oarecare o prăjitură cu ciocolată și o pereche de boxeri cu scheleți și să-i zic: la mulți ani dragul meu, azi ne sărbătorim dragostea… puii mei, aștept aniversarea noastră, Dragobetele, sf Valentin, Halloween sau alte asemenea… când nu o să se uite cruciș la mine gândindu-se “oare ce naiba am făcut greșit? oare ce vrea să zică cu astea?!” Și ne facem cadouri fără ocazie mai des decât ar trebui, și ne plac sărbătorile naționale și internaționale, tradiționale și adoptate, inventate și moștenite și în loc să strâmbăm aiurea din nas și să înjurăm obligațiile care vin cu zilele astea, le sărbătorim în stilul propriu și personal.

Azi o să-mi amintesc cum m-am îndrăgostit de tine.


Un început ca o continuare

Sunt amețită de gânduri și idei. M-au năpădit toate. Și știu că mă înțelegeți. Chiar și cei care nu cred în planuri, promisiuni și rezoluții și-au pus, nevoiți sau de bună voie, toate planurile, direcțiile și ideile în standby câteva zile cât să treacă artificiile, bautele și fripturile. Și-acum trebuie reluate, începute sau continuate. Pe mine m-au năpădit toate deodată.
De mâine mă reîntorc la birou. Lucrez într-un birou aglomerat și oarecum vesel. De mâine începem anul nou de muncă cu nimic altceva decât cu restanțele de anul trecut. Hm. Un început ca o continuare.

Petrecerea de revelion a fost frumoasă tare. Veselă, punk, colorată și exact cum trebuie să fie o petrecere. Oamenii mei, aer de Brăila, București și Târgu Mureș, șuvițe albastre, mohawks, narghilea cu fum de pepene galben, dansuri în sincron, tunuri de confetti, crenguțe de vâsc, papioane, rochițe, glitter, şampanii dulci și hohote de râs. Adi și Cami au scris despre. Pentru că a fost o petrecere ce merită povestită. PUNKvelion 2013.

Un început ca o continuare. Direcția o știu. Trebuie doar să descopăr ce-am făcut cu ambiția. Și să o reactivez.

Din când în când se mai aude câte o pocnitoare întârziată aruncată de oameni care încearcă să lungească starea de standby sau să sublinieze continuarea și nu începutul.

Zâmbesc. Aștept o prietenă care vine din Iași cu tot Clujul în privirea ei gri. Și-o să continuăm începutul ăsta frumos.

 

Good morning, Winter!

Mă refac prea lent dintr-o boală infectă. Din care mi s-a zis că nu o să mă refac. Yeah.
Mi-am ales ziua asta să îmi revin, mi-am ales dimineața asta să deschid ochii ușor și să trag aer în piept, să-mi dau seama unde sunt și să zâmbesc. Mi-e bine. Au trecut zile de febră, zile de dureri, zile cu frică de operații și zile cu scârbă față de sistemul nostru sanitar. M-am îngropat în eucalipt și hrean, în tinctură de propolis și cartofi rași cu spirt, în bitter suedez și alifie de gălbenele. M-am refăcut cu pomelo, perle de brânză cu smântână și pudding de ciocolată. Cu ceai cald, covrigi de Buzău și covrigei vanilați.
Azi m-am trezit și primul gând a fost: cafea. Mi-am dat seama că sunt bine. N-am mai băut cafea de 6 zile. N-am trăit 6 zile.
So, picture this:
Zâmbesc tâmp la fereastră. Pentru că stau la mansardă, am țurțuri la streașină. Încep să simt cum mirosul de cafea înlocuiește orice alt iz de medicament și mentol din casă. Ascult Iowa pentru că melodia asta mă face să mă îndrăgostesc de tine. De fiecare dată și continuu.
Azi e o zi bună de răscolit în pod după podoabe de brad și căciuli cu urechi. Azi e ziua când a venit iarna peste mine, cu tot cu zăpadă, Crăciun, cadouri, revelion, oameni de zăpadă, bulgareala și mirosul tău. Cu amintirea fiecărei ierni trecute în care m-ai iubit pe Iowa. Și a fiecărei ierni trecute în care te-am părăsit.

Relax it’s over, you belong to me
I can tear you apart… I can recombine you…

 

We live in a world of unused and misapplied knowledge and skill

I don’t just say shit. I mean, I do talk a lot of shit, but I generally mean what I say and I say what I mean.
M-am trezit după ce am dormit o lună cu tine. O comă fericită stând îngropată în umărul tău drept.

Dimineața asta mă amețește cu ceață și promisiuni discrete de odihnă, cu realități crude și zâmbete faine. Îmi aduc încet încet aminte că am cei mai faini prieteni. Cu măști de castravete sau cu pantofi roșii de lac, cu zâmbete cretine și tuse neîntreruptă și îngrijorătoare în telefon, cu ochelari pentru lumină artificială sau ticuri de a-și descărca blițuri în ochi, cu dreduri lungi și blonde sau cu părul scurt dar exagerat de feminin, cu orașe de poveste, țări de poveste sau din același cartier cu mine. Mna. Și toți cresc pești sau pisici, tarantule sau șerpi, câini, oameni sau broaște țestoase. Și toți ascultă cu pasiune muzică, fac muzică, iubesc arta, fac artă, cântă, dansează, desenează, scriu, citesc și-apoi scriu din nou, fotografiază, inventează și creează. Toți sună a mulți. Nu-s. Îs puțini și perfecți. Și nu înțeleg de ce ar trebui să-mi cer scuze că i-am întâlnit, cunoscut și iubit. Nu știu de ce ar trebui să fiu vinovată că ei rămân pentru totdeauna lângă mine sau poate să-mi cer scuze că mă plac..?!
Eh. Drame ieftine. Dau dependență. O zic de la început. Fără explicație. Nici n-am. Mie un singur om mi-a dat dependență până acum. Și dacă dau măcar jumătate din sentimentul asta în alți oameni atunci vorbim de prietenii frumoase.

Filosofie de covor pufos, cafeneaua artiștilor și cea mai faină și moale companie, orașul ud dintr-o mașină mergând cu spatele în intersecție, cea mai mare nevoie de tine acum și aici, vin fiert cu prea multă portocală, pomelo pentru prima oară și o competiție cu mine, pierdută din start și iscată din senin. Prea multe plusuri și un singur minus. Doar pentru că eu le gândesc prea roz.

Când dau ceva, poți să refuzi categoric. Dar dacă ai primit, enjoy it and return the favor. It’s that simple.

 

Lava Lamp

Nesting.
M-aş arunca fără să mă gândesc de două ori, în timp pierdut întinsă pe mesele maseozelor şi cosmeticienelor din spa-uri, în saunele din reclamele imense şi în împachetările lor cu nămol lăudat că te vindecă de stres. Mi-aş vinde sufletul tăiat în cubuleţe pentru un foc de tabără, o noapte racoroasă şi-un cer cu stele de pe vârf de munte sau poate o baie într-o piscină cu gust de clor. O bălăceală într-un bazin adânc clar m-ar vindeca.
Prea multe de făcut într-un timp mult prea scurt. Rămâi cu o senzaţie că ai pierdut ceva. Nu-i bine. Schimbăm, remaniem şi răsucim.
Îmi place să mă trezesc cu tine. Continue reading

It is possible to change other people’s behavior by changing one’s reaction to them

From Dale, the lemonade guy, with love:

You can make more friends in two months by becoming interested in other people than you can in two years by trying to get other people interested in you.

It isn’t what you have or who you are or where you are or what you are doing that makes you happy or unhappy. It is what you think about it.

If you are not in the process of becoming the person you want to be, you are automatically engaged in becoming the person you don’t want to be.

Everybody in the world is seeking happiness – and there is one sure way to find it. That is by controlling your thoughts. Happiness doesn’t depend on outward conditions. It depends on inner conditions.

When two partners always agree, one of them is not necessary.

Dale Carnegie – author of How to Win Friends and Influence People (1936) (carte care nu mi-a plăcut deloc în ansamblu, și care, ca orice altă carte motivațională m-a plictisit teribil — e așa exagerată pe alocuri dar are fraze ce te fac să aprobi clătinând singur din cap sau gânduri precum ‘been there, done that’)