The moment you close your eyes

… și eu te privesc cum tragi din țigară…

Și chiar dacă-s sigură că te gândești la mine, găsesc o cale să îl stric. Momentul. Meu în mintea ta.

Te joci? Nu. Și ni se lovesc cu zgomot bagajale imense ce le cărăm involuntar cu noi în orice interacțiune. Ochii și buza mușcată, fesul și prea multe mailuri între noi. Crângași și Titan. Nu mi-am dat seama până acum ce dor îmi e de București. Doar dor și nu dorința de a renunța la Cluj.

Clujul a fost bun cu mine. În ciuda faptului.

După T0 promit să retrăim momentul. Până atunci agenda verde e de negăsit. De netrăit. Retrăit.

În noaptea asta mă plimb prin București, cu mâinile în buzunare de frică să nu-mi trădeze emoțiile și cu părul în ochi evitând privirea. Ta.

Urmează ziua a șaptea. Dar cumva știu că e mult mai ușoară.

Mulțumesc :)

Liz

 

 

Un început ca o continuare

Sunt amețită de gânduri și idei. M-au năpădit toate. Și știu că mă înțelegeți. Chiar și cei care nu cred în planuri, promisiuni și rezoluții și-au pus, nevoiți sau de bună voie, toate planurile, direcțiile și ideile în standby câteva zile cât să treacă artificiile, bautele și fripturile. Și-acum trebuie reluate, începute sau continuate. Pe mine m-au năpădit toate deodată.
De mâine mă reîntorc la birou. Lucrez într-un birou aglomerat și oarecum vesel. De mâine începem anul nou de muncă cu nimic altceva decât cu restanțele de anul trecut. Hm. Un început ca o continuare.

Petrecerea de revelion a fost frumoasă tare. Veselă, punk, colorată și exact cum trebuie să fie o petrecere. Oamenii mei, aer de Brăila, București și Târgu Mureș, șuvițe albastre, mohawks, narghilea cu fum de pepene galben, dansuri în sincron, tunuri de confetti, crenguțe de vâsc, papioane, rochițe, glitter, şampanii dulci și hohote de râs. Adi și Cami au scris despre. Pentru că a fost o petrecere ce merită povestită. PUNKvelion 2013.

Un început ca o continuare. Direcția o știu. Trebuie doar să descopăr ce-am făcut cu ambiția. Și să o reactivez.

Din când în când se mai aude câte o pocnitoare întârziată aruncată de oameni care încearcă să lungească starea de standby sau să sublinieze continuarea și nu începutul.

Zâmbesc. Aștept o prietenă care vine din Iași cu tot Clujul în privirea ei gri. Și-o să continuăm începutul ăsta frumos.

 

Undeep thoughts…about stuff ‘n things…

În anotimpul caloriferului cald, al pisicilor torcânde și-al cafelelor aburinde lângă tastatură, carte sau andrele, mie îmi crește cheful de călătorit. Instinctul de hibernare sau de nesting îmi lipsește toamna și primăvara. Hm. Și plec. Dar mă întorc și mă cuibăresc cu prima zăpadă.

E bine tare să ai cui să-i spui te iubesc. Mai bine decât să ți se spună te iubesc.

Am descoperit niște sunete noi în casa mea Continue reading

Octombrie cu tort de ciocolată cu mentă

Așa o lună frumoasă! Green Day se trezesc (asta-i cu zâmbet pentru Arashi), îi încă destul de cald să stai pe-o treaptă de oraș, destul de frig să te înfășori în eșarfe, e luna când toamna e cea mai toamnă. Luna asta fac 5 ani de blog, 1 an și-o lună de domeniu propriu. Luna asta, oameni frumoși își sărbătoresc ziua de naștere. E luna studenților, cafenelelor, castanelor și umbrelelor. Octombrie e de obicei luna în care eu plec în căutarea mea.

Mă bucur. Am obosit să vegetez. Cami e terapeutică. Continue reading

And who are you, the proud lord said

that I must bow so low?
Only a cat of a different coat,
that’s all the truth I know.
In a coat of gold or a coat of red,
a lion still has claws,
And mine are long and sharp, my lord,
as long and sharp as yours.

Beau cafele calde diluate în lapte și pășesc în ritmul pisicilor mele. Un episod din GoT cât tot sezonul. Halfman! Halfman! Shush. Spoiler.

Trăiesc într-o lume în care Continue reading

Pointless whining

Hey, sexy!
Hey, love!

Am obosit de oameni cu care trebuie să vorbesc. Vreau oameni cu care pot să tac. Dar tăcerea să însemne ceva.


Oare lacul ăla cu lebede de lemn mă mai cunoaște? Oare cofetăria e deschisă la 5 dimineața? Oare clătitele, cafeaua din mers și semafoarele trebuie prevenite?

mi-a zis:
… [breath  :)] breathe with me. 10 deep long breaths. și nu te gândi la nimic. just feel, pur senzorial. cum se simte expirația pe piele și pisica urcându-se în poală. cum miroase aerul de pe geam a primăvară, a Dunăre și-un pic metalic, a oraș industrial. ce after taste are bucățica mică de ciocolată albă și ce zgomot puternic fac gheare de cealaltă pisică agățându-se de scară. și-n inimă, un om înotând la orizont în asfințit, miniamandine multe multe așezate în tavă la cofetăria de la gară și-o vara asta din janis. și hug, cu tot cu crize. o să fie bine…
și-am pornit spre ea.

Hedgehogs, why they don’t just share the hedge?

Îți zic că n-aștept dar eu aștept. Îți zic că aștept și-ți dau senzația că n-aștept.

Am la chrome, în bara de bookmarks poza asta. De-atunci. Acum porți tricoul tăiat la gât și cu un umăr gol. Un umăr gol sărutat de prea puține ori.
De când te-am cunoscut au trecut nopți în așternuturi de toamnă, nopți în Janis dansate și nopți în Janis plânse, nopți în camera cu dalmațieni și pilote pe jos, castane adunate, străzi plimbate, parcuri traversate, clătite savurate, scrisori scrise, zile cu soare și cu picioarele în lac (lacul cu lebede ce nu încap să treacă pe sub pod), puzzle-uri, unghii verzi, mai nou unghii vermilion, târguri, certuri, declarații, nutella, gogoși, despărțiri, cercei și cele mai frumoase revederi. Continue reading

The things you own end up owning you

Cumva postările mele au început să aibă 400 de vizualizări zilnice. Vă mulțumesc. Mă bucur când văd că oameni frumoși se regăsesc în ele. Mă bucur când văd că oameni frumoși se recunosc în ele. Dacă mă cunoști în persoană realizezi că le trăiesc pe fiecare în parte. Când am servit aseară shoturi de tărie de păpădie, Simone s-a minunat că eu chiar am, deși mă citește. Mi-ar fi greu să inventez fiecare frază în parte și n-ar mai fi scris de plăcere, ar fi chin.

Un chin îl am. De la 8 la 16. Sunt obosită. Clipesc epuizată. Azi primesc o echipă de la o emisune. Mă amuz la gândul că-i așa mare diferența între ce afirmi la un interviu și ce dau ei de fapt pe post sau ce scriu în ziar. Da, știu. Nu-i primul interviu. Sper să îmi lase măcar o jumătate de dupamiază să mă odihnesc. O să le arăt brățările și dreamcatcherele, pisicile și cerceii, îi las să le filmeze și mă duc să mă culc. Să visez.

A dilemma is a problem offering two possibilities, neither of which is practically acceptable. Between a rock and a hard place. Between the devil and the deep blue sea. Applied incorrectly, it constitutes a false dichotomy, a fallacy. The nirvana fallacy is the logical error of comparing actual things with unrealistic, idealized alternatives. It can also refer to the tendency to assume that there is a perfect solution to a particular problem.

Am luat exemplu de pe alte bloguri și vă pregătesc cadouri. Pentru cititori. National Giveaway. Nu ca să mă citească obligatoriu mai mulți deși ăsta va fi efectul, sunt convinsă. Ci să mulțumesc cumva celor ce mă citesc cu plăcere.

Și să nu uit. Proserpina. Sau Persefona. O lăsăm în lumea umbrelor iarna asta. Winter is coming. La vară, însă, așteptăm să se arate zeița fertilității.

Azi, la o oră după ce s-a născut, Radu, un băiat frumos și sănătos de 3,4 kg a trimis mesaj la toată lumea de pe telefonul lui tati, în timp ce mami se odihnea, spunându-ne că abia așteaptă să ne cunoască. Voi încă nu știți dar băiatul ăsta s-a născut să schimbe lumea în mai bine. Dacă nu mă credeți întrebați-i părinții. Dacă nu-i cunoașteți, întrebați-vă părinții ce credeau când ați venit fiecare pe lume.

Trei cititoare au câștigat azi mandarine. Aida, Violeta și Ramona. :) Complimente, doamnelor!

Mă duc să mă odihnesc, să mă lăfăi într-un vis în care râzi. Revin spre seară cu rock la maxim și cafea tare.

“Anything is a waste of time unless you are fucking well or creating well or getting well or looming toward a kind of phantom-love-happiness.” — Charles Bukowski

Nice cats have no fun

După un sms trimis de dimineață ce cuprindea ciorapi cu adeziv, gene false, unghii roșii, rochii cu falduri grele și pantofi cu toc mi-am dat seama că mă cuprindea starea de om sofisticat. Starea de papuci roz și mișcări lente, de carte lăsată încet cu fața în jos pe canapea pentru a împiedica ibricul de cafea să dea în foc pe aragaz, starea de încrețit rebel șuvițe de păr ud și de aprins lămpițe cu uleiuri parfumate, starea de beculețe clipocind și pisici torcând, de coji de portocale înșirate și muzică din reclame.

Eu cu mine.

Eu pentru mine. Eu pentru mine pot să mai fac multe dar m-am prins cumva într-un trebuie și eu pentru altii și am uitat eu pentru mine. Acum sunt împăcată că am făcut tot ce era de făcut pentru tine. Sau pentru tine, sau tine, sau tine. Mă pot întoarce liniștită la mine. Să fac eu pentru mine.

Întinzând de sens și stare poți zice că și ce făceam eu pentru tine era cu scop final ca pentru mine. Și, culmea, îmi convine și așa pentru că tot ce era de făcut a fost făcut.

Și lumea îmi pare mult mai mică și mai ușoară acum.

Și-am să o iau la pas dintr-un colț în altul. Singură dar cu cei mai frumoși oameni de vizitat. De mână cu cine mă înțelege. De mână doar cu cine mă iubește. De mână doar cu cine mă merită.

Mi-e dor de o băută. Au venit sărbătorile deci nu mai trebuie inventat un prilej. Mai pe seară vă povestesc visul de azinoapte și vă arăt poze cu ce minunății am primit cadou. Niciodată în viața mea n-am primit așa multe și frumoase cadouri.

If life is a waste of time and time is a waste of life, then lets get wasted and have the time of our lives.

A latibule is not a latibule if everyone knows about it

Azi a fost bizară prima parte a zilei. A trecut 11.11.11 ora 11.11 cu bine. Am primit un sms care mă întreba dacă nu cumva înregistrez documentul cu numărul 1111. Am râs și-am coborât ochii pe registru… stupoare, eram la 1095 deci coincidența chiar se mărea.

M-am ascuns cu grijă într-o pungă de covrigei vanilați și am apăsat Stumble. Așa am aflat că poți adopta un cuvânt dacă promiți solemn așa:
I hereby promise to use this word in conversation and correspondence as frequently as possible, to the very best of my ability

M-a tentat să adopt ‘latibule’ care înseamnă hiding place.

Pomelo are gust de așteptare deși e verde ca un mulțumesc. Azi mirosul cafelei date în clocot amestecat cu-o clementină desfăcută mi-a indus o clară senzație de iarnă.
Planuri făcute și refăcute. E bine. Dar e greu. Dar e bine.