Hedgehogs, why they don’t just share the hedge?

Îți zic că n-aștept dar eu aștept. Îți zic că aștept și-ți dau senzația că n-aștept.

Am la chrome, în bara de bookmarks poza asta. De-atunci. Acum porți tricoul tăiat la gât și cu un umăr gol. Un umăr gol sărutat de prea puține ori.
De când te-am cunoscut au trecut nopți în așternuturi de toamnă, nopți în Janis dansate și nopți în Janis plânse, nopți în camera cu dalmațieni și pilote pe jos, castane adunate, străzi plimbate, parcuri traversate, clătite savurate, scrisori scrise, zile cu soare și cu picioarele în lac (lacul cu lebede ce nu încap să treacă pe sub pod), puzzle-uri, unghii verzi, mai nou unghii vermilion, târguri, certuri, declarații, nutella, gogoși, despărțiri, cercei și cele mai frumoase revederi.
Scene de film cu tine intrând val vârtej în gară c-un rucsac în spate spunându-mi că pleci cu mine și ninsoarea din octombrie de la Brașov. Scene de film cu tine dansând lasciv pe-o muzică de club și eu uitându-mă urât la lume, tine, o țigară și-un băiat. Scene de film în care mă țineai de mână și nu puteam să mergem decât una după alta pe străduța mică și înghețată ce duce din cartierul tău spre centru. Scene de film în Zorki cu ghiocei și vin fiert. Scene de film și la allnighter unde abia după un film jumate te-ai relaxat și mi-ai zâmbit. Scene de film ciocnind pahare de șampanie pline cu suc de roșii. Nopți verzi, tricouri negre, oje colorate, borcane cu dulceață de căpșune mâncate (!), tocuri rupte (!), brățări de ață și atacuri de panică.

Februarie ăsta are: Valentine’s day, Read in the bathtub day, the day I met you and the leap day (29). Pune rochia albastră cu volane, geaca din magazinul de la colț și ghetele cu toc. Sărbătorim toată luna.

2 comments on “Hedgehogs, why they don’t just share the hedge?

  1. Jules says:

    Pentru mine, e o ipostază nouă, fascinantă și cumva înfricoșătoare.

    Nu pot decât să îți mulțumesc și să mă bucur, ușor wistfully – totuși, sunt om și eu – că ai putut, și a putut, și ați știut să vă găsiți fericirea în lucruri mai mult sau mai puțin mărunte. Ce descrii tu acolo… e fascinant. Aș fi vrut să trăiesc și eu suma lor, sau măcar așa, un pic. Cu ea, cu tine, cu voi.

    Pentru mine, șansa a trecut. I-am dat eu cu piciorul, orbită de promisiuni. Acum îmi plâng în pumni și îmi calculez acte și contracte, dorindu-mi să mai primesc o asemenea șansă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 + 9 =